CASINA comedie de PLAUT
Text tradus si adaptat de Doina Rusti
PREMIERA MONDIALA a avut loc in data de 12 iunie 2011 la Centrul Cultural Evreiesc Bucuresti (JCC).
Regia : Alexandra Băilă
Distributia: Adi Hostiuc (Lysidamus), Adriana Gulutanu (Cleostrata), George Creţu (Olympio), Lucian Radu (Chalinus), Simona Vlad Sabie (Pardalisca), Cerasela Trandafir (Myrrhina), Mirela Hurjui (Xenofronea)
Alaturi de:
Lighting designer: Mihail Rădinoiu
Afis : Adrian Tatuc
Inginer de sunet: Florin Gioroc
Scenograf: Adnana Mezdrea
Scenograf consultant: Mihnea Tăutu
Muzica: Stefan Diaconu
Solo voce: Adriana Vlad
Pentru inceput trebuie sa spun ca ideea de a aduce in fata publicului aceasta piesa apartinand teatrului comic preclasic a fost extrem de inspirata si sper ca trupa constituita sub mana tinerei regizoare Alexandra Băilă sa persevereze in proiecte de acest gen, bineinteles – cu inteligenta alegerii unor texte si a unor traduceri la fel de meritorii.
Spun acest lucru din mai multe considerente si primul ar fi acela al beneficului act cultural de restituire a tezaurului parintelui comediei Titus Maccius Plautus, o opera spirituala, plina de umor si care pune sub microscop caricatura comica a racilelor societatii Atenei antice (nu prea diferite de cele ale vremurilor pe care le traim).
Al doilea considerent se refera la contributia scriitoarei Doina Rusti – laureata a Premiului Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (2006), a Premiului Revistei Convorbiri literare (2006) si a Medaliei de Aur a Schitului Darvari pentru merite literare (2008), a carei adaptare benficiaza cu haz si cu subtilitate de un limbaj viu si colorat, cu mici apropouri catre problematica cotemporana. Problematica in fond, apartinand in general umanitatii, indiferent de palierul istoric!
Si al treilea considerent ar fi acela al distributiei constituite spre reusita acestui spectacol, la care talentul, pasiunea si pofta de joc – strunite de mana tanara, dar atat de daruita cu har a regizoarei, la care s-a adaugat efortul artistic al punerii in scena (scenografie, sound, lumini, machiaj, costume) …toate acestea…au iscat ropote de aplauze, hohote de ras si o stare de bine!
Dupa cum ne-a devoalat regizoarea Alexandra Băilă, acesta este primul proiect in care s-a reunit trupa (si de altfel este si debutul domniei sale in teatru, pana in prezent lucrand regie de film) si in continuare ne mai spune ca: „dorinta noastra este sa mai lucram impreuna…s-au creat niste relatii si niste prietenii deosebite ..Ne-am demonstrat ca daca se vrea se poate …”
Dupa cum spuneam, Plaut exceleaza in aceasta piesa in disecarea „imoralitatii vietii de familie” in antichitate, in analizarea „crizei varstei de mijloc” a barbatului cazut intr-o apriga pasiune pentru o tanara fecioara si in prezentarea tuturor tertipurilor si intrigilor la care se dedau unele personaje pentru a-si satisface pasiunile si altele – pentru a le pune piedici. Ah – si sa nu uit – problemele bisexualitatii masculine – o stiuta caracteristica a antichitatii :). Si nu in cele din urma – Plaut construieste in linii puternice caracterele feminine – mai inteligente si mai manipulatoare decat barbatii … oricare ar fi ei: stapani sau sclavi! Tematici atat de umane, preluate mai apoi cu succes – peste veacuri – de la Shakespeare la Moliere…. si de ce nu…pana la nenea Iancu al nostru 🙂
Replici spumoase, rasturnari pline de umor ale planurilor puse la cale de catre Lysidamus pentru a-si exercita drepturile de stapan asupra sclavei Casina in intunericul dormitorului nuptial si un final care stinge (pentru moment) pasiunile aprinse ale personajelor si restabileste ordinea fireasca a lucrurilor!
„Casina” ofera actorilor partituri excelente, pe care acestia au stiut sa le puna in valoare cu un cumul uimitor de mijloace artistice. Si credeti-ma cand va spun aceasta, pentru ca iubesc comedia si stiu cat de greu este sa construiesti astfel de caractere si cat de greu este sa starnesti rasul fara apasare si cabotinaj. O mare surpriza a fost pentru mine Adi Hostiuc (Lysidamus), despre care stiam prea putin in postura sa de actor, ci mai mult despre cea de make-up artist & hair-stylist, relevata in AdrianHostiuc.go.ro. Si iata ca Lysidamus al lui Hostiuc m-a covarsit. Tine in mana sa publicul, umple scena, ii urmaresti silueta supla si rasata, expresivitatea faciala si corporala, gesturile atat de naturale dar cu cata stiinta si munca indelung slefuite…poate sunt subiectiva, dar am simtit un talent matur, capabil sa se exprime intr-o gama larga de roluri si nu numai in comedie. Si stie sa interactioneze cu multa eleganta si colegialitate cu celelalte personaje, fara sa le eclipseze prin personalitatea lui deosebita. Banuiesc ca lui i se datoreaza si machiajul inspirat al echipei, bine pus in evidenta de Lighting Designer.
Exista o scena extrem de bine conceputa si amuzanta, intre Lysidamus si Pardalisca, in care orchestratia miscarilor trupurilor celor doi protagonisti, Adi Hostiuc si Simona Vlad-Sabie este absolut halucinanta, m-a dus cu gandul la un joc de umbre chinezesti rasfrant prin panza unui ecran (sau poate un fel de lupta à la Matrix undeva in antichitate J). Si trebuie sa spun ca si aceasta Simona Vlad-Sabie, o mana de fata plina de forta si vitalitate, coborata in Bucuresti tocmai din Radauti, manata de un incontestabil talent, m-a captivat cu expresivitatea ei si cu disponibilitatea cu care a intrat in rol. Nu vreau sa fiu nedreapta si trebuie sa spun ca fiecare dintre ceilalti interpreti, Adriana Gulutanu, Cerasela Trandafir, George Cretu si Lucian Radu au contribuit din plin – prin temperament, talent si munca, la rotunjimea acestui proiect. Si o mentionez in mod special si pe Mirela Hurjui – Xenofronea – cu un rol conceput original, un fel de harddisk memo, care intervine mereu pentru a improspata si sublinia memoria celorlalte personaje, precum corul antic al tragediilor grecesti :).
Scenografia a reusit sa creeze un spatiu de joc inspirat, delimitand firesc interiorul casnic, de exteriorul reprezentat de gradina casei inviorata de coloane si vrejuri de iedera.
Sigur este ca acest prim pas in regia profesionista de teatru al Alexandrei Băilă, dupa parerea mea, o consacra si o recomanda ca un dirijor viguros, care stie sa-si conduca cu multa inteligenta si sensibilitate instrumentele din orchestra!
Eu una astept cu interes urmatoarele proiecte ale acestei echipe si asa cum am mai spus si cu alte ocazii, imi creste inima vazand ca exista atat de multi tineri talentati, care muncesc cu pasiune, se respecta pe ei si ne respecta pe noi, cei in fata carora evolueaza – uitand de greutatile si de sacrificiile inerente acestei profesiuni, oricand si oriunde in lume.
Aceasta este Romania de bine, aceasta este speranta unui AZI si a unui MAINE!.
In data de 26 iunie, tot in Sala de la Centrul Cultural Evreiesc aveti spectacolul „Ultima reuniune” (prezentat pe blog sub numele „Aniversarea”), produs al Companiei de Teatru Mirela Stoian.
1 comment