Amos Oz este astazi poate scriitorul strain cel mai tradus in Romania. I-au aparut in traducere 12 carti (din cele 27 pe care le-a scris pana acum) si inca trei sunt planificate sa apara pana in toamna lui 2013, inclusiv cel mai recent volum de povestiri ‘Ben Haverim’ (‘Intre prieteni’). A fost primul scriitor israelian tradus in Romania inca in anul 1981 (si acea carte a sa ‘Mihael al meu’ a fost prima carte a unui scriitor israelian pe care am citit-o). A vizitat de cateva ori Romania, a primit premiul Ovidiu in anul 2004, iar vizita sa din februarie in acest an a fost intens reflectata in presa literara romaneasca, la posturile de televiziune si a culminat cu dialogul de la Ateneu cu Gabriel Liiceanu, care a atins momente de intensa dezbatere intelectuala si reala emotie atunci cand au abordat esenta relatiilor complexe dintre scriitorul israelian si continentul pe care parintii sai l-au parasit in anii premergatori celui de-al doilea razboi mondial si Holocaustului.
O seara de dezbatere pe tema traducerii si receptarii scrierilor lui Amos Oz in Romania organizata de Institutul Cultural Roman, filiala din Tel Aviv avea toate sansele sa fie un succes, un eveniment interesant nu numai pentru publicul israelian cunoscator al limbii romane, ci pentru toti cititorii si admiratorii israelieni ai lui Amos Oz. Nu stiu cati dintre acestia cunosc povestea de dragoste dintre Oz si cititorii romani, succesul de care se bucura acesta in Romania, impactul pe care o vizita ca cea pe care a facut-o Oz la inceputul acestui an acolo o are asupra vietii intelectuale romanesti.
Aducand-o in Israel pe Denisa Comanescu, poeta cunoscuta si editoarea lui Oz la editura Humanitas (si cea care raspunde de seria ‘Raftul Denisei’ – amanunt pe care l-am aflat doar astazi) si alaturand-o traducatoarelor in limba romana a cartilor lui Oz (intre care Marlena Braester mi-a facut o excelenta impresie prin continutul relatarii si modul de impartasire al experientelor sale), ICR si-a facut o parte din datorie. Din pacate insa, a esuat complet in popularizarea evenimentului in presa si media locala. Nu este prima data cand astfel de activitati inclusiv vizite ale unor intelectuali romani de marca organizate de ICR ajung exclusiv la publicul originar din Romania, care prin structura sa este inaintat in varsta si care cu exceptia unui numar din ce in ce mai redus de scriitori, ziaristi si intelectuali nu este interesat de cultura de calitate din Romania.
De data aceasta insa dezamagirea a fost amplificata de faptul ca eroul serii a fost scriitorul cel mai cunoscut al Israelului de astazi, scriitor care aduna sute de oameni din publicul de limba ebraica oriunde ar aparea doar sa se stie ca va fi acolo si va vorbi sau citi din opera sa, si de comparatia cu succesul vizitei lui Oz la Bucuresti de acum trei luni. La Bucuresti, Oz a umplut sala Ateneului cu peste 900 de spectatori si multi dintre cei care doreau sa-l vada si sa-l asculte au ramas afara. Astazi la Tel Aviv doar primele trei randuri ale salii Tzavta au fost pline si nici ele complet. Cultura romaneasca are multe de oferit in diversele sale domenii si dialogul cultural romano-israelian ar putea continua o traditie de interactie culturala de secole intre culturile romaneasca si evreiasca. Pentru asta insa ICR Tel Aviv trebuie sa ajunga sa discute cu ‘mainstream’-ul cultural israelian, in ebraica si in engleza, sa-si faca evenimentele cunoscute prin presa si media de cultura si de divertisment israeliana in ebraica, chiar cu riscul de a lasa in al doilea plan canalele de comunicare (din ce in ce mai firave de altfel) ale presei de limba romana si asociatiilor de limba romana de aici.
Ce a fost totusi in aceasta seara? Am mentionat interventia Marlenei Braester, adaug faptul ca Denisa Comanescu a vorbit pe larg, detaliat si cu evidenta empatie despre istoria editarii lui Amos Oz in Romania si despre planurile de viitor in colectia de autor pe care o editeaza la Humanitas. Apoi a venit momentul asteptat de toata lumea, cel in care a vorbit Oz. Dupa cateva minute in care a evocat in engleza amintiri despre vizita sa din Romania, scriitorul a trecut in ebraica, lasand la o parte temele ‘romanesti’ si abordand tematica scrierilor sale si modul lor de geneza. A vorbit despre familie, a vorbit despre desertul la tarmurile caruia locuieste, a vorbit despre modul in care isi asimileaza personajele si incepe sa le dea viata pe hartie. Totul pare asa de simplu in versiunea sa. Simplitatea geniului. Spre sfarsit a citit fragmente din ‘Regele Norvegiei’, una din povestirile din volumul recent aparut, povestire aparuta si in The New Yorker. Cu vocea sa linistita si calda, Oz este un excelent cititor si interpret al propriilor sale scrieri.
Cu acesta lectura s-a incheiat seara dedicata lui Amos Oz, traducerii si receptarii sale in Romania. Nu au fost intrebari din public. Aveam multe sa-l intreb si sincer nu stiu daca voi avea vreodata ocazia – despre cele pe care le-a spus la Bucuresti, daca este constient de impactul sau in Romania si de discutiile starnite de dialogurile sale acolo, in special de cel cu Liiceanu de la Ateneu. Atomosfera mi s-a parut insa prea rarefiata pentru asemenea intrebari. Cand Amos Oz va castiga premiul Nobel conferintele sale vor umple salile din intreaga lume. Imi place sa cred ca va continua si atunci dialogul dintre el si publicul cititor din Romania. Poate va mai exista atunci o astfel de ocazie. Am dreptul sa sper.
