Cum e moda listelor de cărți pe toate blogurile, de ce să nu încercăm și noi una? Astăzi (și poate obiceiul va continua în fiecare lună), vă voi prezenta o listă cu cărțile anunțate de edituri în ianuarie și care mi-au atras atenția, poate că și vouă, alături de care am adus prezentările lor de pe site-urile editurilor. Sunt cărți de literatură și istorie, cărți clasice sau apariții noi, majoritatea de interes pentru o persoană care dorește să citească lucruri noi sau să afle informații interesante despre perioade istorice sau personalități. Așadar, o listă personală cu 10 cărți noi de citit în februarie 2016. Unele dintre ele au ajuns la noi și vă vor fi prezentate de-a lungul lunii, altele le vom primi mai târziu sau le vom achiziționa când teancul de pe birou mai scade (deși tendința este să tot crească).
1. –”Un erou al timpului nostru”, de M.I. Lermontov, Editura Polirom: Un erou al timpului nostru, primul roman psihologic din literatura rusa, urmareste aventurile lui Grigori Peciorin, un ofiter de garda dintr-un regiment incartiruit in Caucaz. Stapin al propriului destin, inzestrat cu o minte patrunzatoare, o sensibilitate iesita din comun si un farmec ce l-ar putea duce departe, Peciorin isi iroseste talentele cu nechibzuinta, aruncindu-se in cele mai nebunesti si mai primejdioase aventuri, din care nu lipsesc femeile, rivalii, briganzii, contrabandistii sau duelurile. Mintea sa agera este mereu in cautarea unei noi provocari, mereu in cautarea adevarului si a intelegerii unor taine care pe multi i-ar infricosa. Plictisit de viata, orbit de vanitate, macinat de o pustietate a sufletului pe care nimic nu pare sa fie in stare s-o umple, Peciorin aluneca intr-un soi de fatalism, dindu-si seama ca setea sa nedomolita de noi experiente si placeri duce nu numai la distrugerea celor apropiati, ci si la propriul declin.
2. –”Versuri din manuscrise”, de Mihai Eminescu, Editura Humanitas: Multe, foarte multe dintre versurile eminesciene postume ne-au rămas până acum necunoscute. Și asta fiindcă, pentru editori, efortul uriaș de a pune în ordine complexitatea neobișnuită a manuscriselor lui Eminescu a fost mereu dublat de greutatea de a decide între ceea ce este provizoriu și definitiv. Dar provizoriul, la Eminescu, își are desăvârșirea sa, uneori la fel de exemplară ca a formei definitive. A venit vremea, poate, să ne dăm seama de acest lucru și să descoperim ceea trebuia odată și o dată descoperit: o altă față a poetului Eminescu, un „sunet secund“ al creației sale poetice, ce se face auzit, în chip indubitabil, în versurile lăsate până acum „în penumbra“ tiparului. Volumul de față adună multe dintre acele „crâmpeie închegate“, cum le numea Perpessicius, pe care acesta doar le-a transcris și tipărit în mărunta literă a aparatului critic din ediția de Opere, dar pe care le-a „uitat“ totuși acolo. Readunate cu grijă și puse împreună, ele își regăsesc ceva din rostul lor inițial: acela de a fi poezie.
3. -”Răzbunarea geografiei”, de Robert D. Kaplan, Editura Litera: Pentru a înțelege evenimentele actuale – conflicte religioase, războaie, instabilitate politică –, e de ajuns să aruncăm o privire asupra hărții, spune Robert D. Kaplan. Autorul readuce la viață teoriile unor cunoscuți geopoliticieni, susținând că harta este cea care oferă primele indicii pentru a discerne o logică istorică legată de ce are să urmeze și aplicând în mod strălucit aceste idei la crizele din Europa, Rusia, China, subcontinentul indian, Turcia, Iran și Orientul Mijlociu arab. „Ne-am întors la normalitatea geopoliticii și vedem o serie de state care contestă aranjamentul post ’90. Deși niciodată nu a fost un aranjament acceptat de aceste puteri. Rusia nu a acceptat niciodată extinderea NATO, pentru că a fost prea slabă să se opună. Acum poate să facă probleme.“ (Robert D. Kaplan, interviu în Revista 22)
4. –”Prima iubire. Apele primăverii”, de I.S Turgheniev, Editura Corint: „Influenţa lui Turgheniev a depăşit propria lui cultură. La Paris, ca membru al grupului «celor cinci» (Flaubert, Turgheniev, Zola, Daudet şi Edmond de Goncourt), el a fost acceptat aproape ca un scriitor francez. Dragostea pentru artă, precum şi aceea pentru natură l-au legat de Goncourt, a fost foarte apropiat de Flaubert şi a luptat pentru a face cunoscută opera lui Zola în Rusia. Maupassant se considera elevul lui, iar impactul operei lui Turgheniev poate fi detectat în scrierile acestuia. Cum Maupassant, la rândul său, a exercitat o influenţă puternică asupra lui Cehov, se poate spune că, via Franţa, moştenirea lui Turgheniev s-a întors către o nouă generaţie în Rusia.” Richard Peace
5. –”Discursuri care au schimbat lumea”, de Simon Sebag Montefiore, Editura Trei: Volumul cuprinde cinci dintre cele mai mobilizatoare discursuri ținute de Winston Churchill despre cel de-al Doilea Război Mondial, profeticele „Eu am un vis” și „Eu am văzut pământul făgăduinței” ale lui Marin Luther King, cuvintele inspiratoare rostite de JFK la Zidul Berlinului și pledoariile înflăcărate ale lui Nelson Mandela, de la procesul său din 1964 și de la alegerea sa ca președinte al Africii de Sud, în 1994. Acestora li se adaugă alocuțiunile istorice ținute de Elisabeta I a Angliei, Oliver Cromwell, George Washington, Napoleon Bonaparte, Abraham Lincoln, Mahatma Gandhi, Adolf Hitler, Iosif Stalin, Franklin D. Roosevelt, generalul Patton, Malcolm X, Papa Ioan Paul al II-lea, Václav Havel, Mihail Gorbaciov, Barack Obama, Papa Francisc și multe alte personalități care i-au captivat, i-au înflăcărat sau uneori i-au terifiat pe cei care îi ascultau.
6. –”Iulie însângerat. România și Holocaustul din vara lui 1941”, de Simon Geissbühler, Editura Curtea Veche: Cartea narează un episod de început al unei perioade în care cuvintele mari rostite de politicieni au căpătat sensuri divergente pentru locuitorii aceloraşi teritorii. Românii vorbeau despre Eliberarea lor, dar pentru evrei avea să fie Exterminare. […] Astăzi ştim cum a fost posibil. În mare, mecanismele politicii lui Ion Antonescu, care au pus în mişcare genocidul evreilor, sunt cunoscute. Cartea are meritul de a aduce un plus de cunoaştere asupra începutului primei etape a distrugerii evreilor. În luna iulie 1941, pe măsură ce înainta spre Est, încurajându-i şi pe localnici, armata română a efectuat „curăţarea terenului“ de evreii din satele şi micile târguri basarabene şi bucovinene. Simon Geissbühler confruntă opiniile mai multor istorici, recurge la analiza documentară şi adaugă mărturii, reuşind astfel să articuleze propria viziune. Naraţiunea, uneori, poate şoca. Descrierea unor comportamente de o agresivitate greu imaginabilă ale făptaşilor readuce în actualitate problematica asumării istoriei. […] O lectură raţională, lipsită de preconcepţii, trebuie să evalueze şi să dialogheze asupra argumentelor. Desigur că vor exista şi cititori care să respingă emoţional unele dintre ipotezele sau chiar concluziile cărţii. Dar […] cercetarea istorică nu pune etichete, nici nu condamnă. Ea înlănţuie fapte şi evenimente, le descrie şi le explică. Alexandru Florian
7. –”Cartea secretă a Fridei Kahlo”, de F.G. Haghenbeck, Editura Nemira: „Dintre toate locurile casei, bucataria era inima ce o facea sa palpite, transformand o cladire inerta intr-o fiinta vie. Mai mult decat o simpla locuinta, Casa Albastra era sanctuarul, refugiul si altarul stapanei sale. Casa Albastra era Frida. In ea strangea amintiri ale trecerii sale prin viata. Era un loc unde convietuiau fara probleme portretele lui Lenin, Stalin, Mao Zedong cu catapetesme rustice ale Fecioarei de Guadalupe.“ Acolo vor intra, in timp, Diego Rivera, Trotki, Hemingway, Dalí, Henry Miller. Acolo se vor trai iubirile, acolo se va infrunta moartea, acolo se va desena povestea… Cartea Plantei de Menta, un carnetel negru, s-a descoperit candva printre obiectele personale ale Fridei Kahlo. Era o colectie de retete culinare dupa care se pregateau ofrandele cu ocazia Zilei Mortilor. Inspirat de aceasta marturie emotionanta, F.G. Haghenbeck a inceput sa reconstituie viata celebrei pictorite. Biografie si fictiune, poveste si istorie, Cartea secreta a Fridei Kahlo deseneaza destinul implacabil al unei artiste, al unei femei, al unui spirit tulburat.
8. –”Dialoguri asupra religiei naturale”, de David Hume: Volumul de fata cuprinde doua texte fundamentale din opera marelui filosof scotian: Dialoguri asupra religiei naturale – unde Hume pune in discutie mai multe argumente filosofice importante in favoarea existentei lui Dumnezeu, printre care argumentul teleologic si cel cosmologic – si Istoria naturala a religiei, in care cerceteaza originea credintei si apoi urmareste dezvoltarea acesteia de la politeism la monoteismul dogmatic. Reunite, aceste doua opere constituie cea mai zguduitoare critica la adresa argumentelor si dogmelor religioase intreprinsa vreodata de un filosof. Relevanta acestor doua texte in dezbaterile actuale din domeniul filosofiei si antropologiei moderne sunt o marturie a influentei si fertilitatii gandirii unui autor care a scris un capitol important din cercetarea si intelegerea religiei ca fenomen natural.
9. –”Inventează ceva”, de Chuck Palahniuk, Editura Polirom: Inventeaza ceva aduce laolalta douazeci si trei de povestiri scrise de-a lungul mai multor ani si publicate in diverse reviste literare sau cu totul inedite. Sumbre sau amuzante, provocatoare, excentrice si tulburatoare, povestirile lui Chuck Palahniuk sint, fiecare in parte, un exercitiu stilistic de o originalitate si o inventivitate cuceritoare. Ca e vorba de un adolescent eminent, lobotomizat dupa o sesiune de electrosocuri cu defibrilatorul din cabinetul medical al scolii, ca in „Zombi”, sau de un fiu increzator in terapia prin ris care incearca sa-si salveze tatal bolnav de cancer in faza terminala cu o colectie de glume nesarate, ca in „Cioc-cioc”, sau de primele aparitii ale faimosului Tyler Durden din Fight Club, cum se-ntimpla in „Expeditia”, povestirile sale infioara, uluiesc sau incinta, insa nu te lasa nici o clipa indiferent.
10. –”Imperiul Otoman, epoca clasică”, de Halil Inalcik, Editura Univers Enciclopedic Gold: După o foarte scurtă introducere în istoria otomană din perioada clasică, lucrarea stăruie asupra instituțiilor fundamentale ale statului. Obiectivul cărții a fost să arate cum anume au influențat aceste instituții istoria otomană și cum au răspuns ele funcțiilor pentru care au fost create.
Ne reauzim în martie, să vedem câte vom citi până atunci din cele prezentate azi!
