Știrile săptămânii: Cristian Teodorescu şi Varujan Vosganian, nominalizaţi la Premiul Literar al Europei Centrale Angelus, 2016; Au început înscrierile la cea de-a patra ediție a Concursului Național de Dramaturgie Yorick – „Valentin Nicolau”; O carte măsurată în linguriţe de cafea: Trenul M, de Patti Smith, la Editura Polirom; Karl Ove Knausgård și #jocurilecopilariei; Trilogia balcanică, de Olivia Manning la editura Nemira – acum integral în librării; Jurnalul inedit al Irinei Procopiu, doamnă de onoare a Reginei Maria, la Polirom; S-au pus în vânzare biletele la Festivalul UNDERCLOUD 2016; O noua aparitie la Editura Compania-Bucureştiul în locuinţe şi locuitori de la începuturi până mai ieri (1459-1989); Spectacol Visul unei nopti de vara, 19 august – stagiunea Teatru in TVR.
Cristian Teodorescu şi Varujan Vosganian, nominalizaţi la Premiul Literar al Europei Centrale Angelus, 2016
Cristian Teodorescu, cu romanul Medgidia, oraşul de apoi (Cartea Românească, 2009; Polirom, 2012), şi Varujan Vosganian, cu romanul Cartea şoaptelor (Polirom, 2009, 2012), sînt scriitorii români selectaţi printre semifinaliştii din acest an ai prestigiosului Premiu Literar al Europei Centrale „Angelus”, Polonia.
Din 70 de romane înscrise în competiţia pentru marele premiu, juriul a selectat 14 titluri, printre care şi romanele Medgidia, orasul de apoi/ Medgidia, miasto u kresu, traducere de Radosława Janowska-Lascăr, şi Cartea şoaptelor/ Księga szeptów, traducere de Joanna Kornaś-Warwas.
Ceilalţi autori selectaţi în semifinala ediţiei din acest an a prestigiosului Premiu „Angelus”: Hen Maciej (Polonia), Hnatiuk Ola (Polonia), Janko Anna (Polonia), Krištufek Petr (Slovacia), Lis Renata (Polonia), Machno Wasyl (Ucraina), Niaklajeu Uładzimir (Belarus), Petrowska Katia (Germania), Sabaliauskaité Kristina (Lituania), Szczerek Ziemowit (Polonia), Szejnert Małgorzata (Polonia), Šlepikas Alvydas (Lituania).
La începutul lunii septembrie, juriul va anunţa lista scurtă cu cei 7 finalişti nominalizaţi pentru marele premiu, urmînd ca Gala de decernare să aibă loc pe 15 octombrie la Wrocław. Cîştigătorul va fi recompensat cu un premiu în valoare de 150.000 PLN şi o statuetă realizată de artista Ewa Rossano.
Premiu „Angelus” este cea mai importantă distincţie în domeniul creaţiei de proză pentru un volum tradus în limba polonă. De la prima ediţie a Premiului „Angelus”, în 2006, România a obţinut o primă nominalizare pe lista scurtă în 2010 – Norman Manea pentru romanul Întoarcerea huliganului (Polirom, 2003, 2006, 2008, 2011) –, iar în 2015, Lucian Dan Teodorovici, finalist cu romanul Matei Brunul (Polirom, 2011, 2014), a obţinut Premiul „Natalia Gorbaniewska”, acordat în memoria primului preşedinte al juriului, pentru romanul care a primit cele mai multe voturi din partea publicului.
- Medgidia, orașul de apoi, de Cristian Teodorescu, a fost distins în 2010 cu Premiul Național de Proză al Ziarului de Iași, Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România şi Premiul pentru cel mai valoros roman în cadrul Colocviilor Romanului Românesc, Alba Iulia.
Cristian Teodorescu s-a născut la Medgidia, în 1954. A absolvit Facultatea de Filologie, secţia română-engleză, a Universităţii din Bucureşti. A început să scrie proză de la 14 ani pentru revista Vînătorul şi pescarul sportiv. A debutat editorial în antologia Desant ᾽83 (Cartea Românească, 1983). În 1985 îi apare volumul de povestiri Maestrul de lumini, la Editura Cartea Românească (reeditat în 2005), urmat în 1988 de romanul Tainele inimei, la aceeaşi editură. În 1991 publică la Editura Alex Faust repovestit băieţilor mei, Petre şi Matei, apoi Povestiri din lumea nouă (RAO, 1996), Îngerul de la benzinărie (povestiri, Paralela 45, 2002), Maestrul de lumini şi alte povestiri (Curtea Veche, 2005) şi romanele Medgidia, oraşul de apoi (Cartea Românească, 2009; Polirom, 2012) şi Şoseaua Virtuţii. Cartea Cîinelui (Cartea Românească, 2015).
A obţinut Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor (1986), Premiul Academiei Române (1990), Premiul pentru proză scurtă al USR (1997), Premiul pentru roman al USR (2010) şi alte cîteva premii ale unor ziare şi reviste.
Povestirile sale au fost traduse în Olanda, Franţa, Statele Unite, Muntenegru, Polonia şi Ungaria.
- Cartea şoaptelor (Polirom, 2009, 2012), unul dintre cele mai apreciate volume semnate de Varujan Vosganian, a obţinut Premiul „Cartea anului 2009”, acordat de revistaRomânia literară, cu sprijinul Fundaţiei Anonimul, Premiul revistei Observator culturalpe anul 2009, Marele premiu Niram Art – Trofeul Mihail Sebastian, acordat de revista multiculturală Niram Art, în colaborare cu Institutul Cultural Român de la Madrid, Premiul „Mihail Sadoveanu”, oferit de revista Viaţa Românească, Premiul pentru proză al revistei Argeş, Premiul „Gheorghe Crăciun”, oferit în cadrul colocviului „Generaţia 80”, Premiul revistei Convorbiri literare pe anul 2009, Premiul Academiei, acordat celei mai bune lucrări în proză a anului 2009. A fost nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2009.
Romanul Cartea şoaptelor a mai obţinut o nominalizare la unul dintre cele mai importante premii literare din spaţiul german, Premiul Tîrgului de Carte de la Leipzig.
Varujan Vosganian (n. 1958) este poet şi prozator. A publicat volumele de versuri Şamanul albastru (Ararat, 1994), Ochiul cel alb al reginei (Cartea Românească, 2001), Iisus cu o mie de braţe (Dacia, 2005), Cartea poemelor mele nescrise (Cartea Românească, 2015) şi volumele de proză Statuia comandorului (nuvele – Ararat, 1994), Cartea şoaptelor (roman – Polirom, 2009, 2012), Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri (nuvele – Polirom, 2013).
Cărţile sale au fost premiate sau nominalizate la importante premii în ţară şi în străinătate. Traduceri, prezentări, lecturi publice, precum şi comentarii critice ori eseuri din şi despre scrierile sale au fost realizate în numeroase ţări ale lumii.
Au început înscrierile la cea de-a patra ediție a Concursului Național de Dramaturgie Yorick – „Valentin Nicolau
Revista Yorick lansează cea de-a patra ediție a Concursului Național de Dramaturgie Yorick – „Valentin Nicolau”, care se va desfășura în perioada 1-31 august.
Juriul ediției din acest an este format din regizorul Victor Ioan Frunză, actorul Andrei Huțuleac și criticul de teatru Monica Andronescu, redactor-șef al revistei Yorick.
Concursul se va finaliza cu o Gală a Dramaturgiei Românești, care se va desfășura în luna octombrie. Vor fi oferite trei premii în bani. De asemenea, Premiul Yorick Pentru Cea Mai Bună Piesă a Anului va consta într-un spectacol-lectură și în publicarea textului în volum.
REGULAMENT de participare:
Autorii vor trimite piesele de pe o adresă de e-mail fictivă, până la data de 31 august, la adresamonica.andronescu@nemira.ro, într-un exemplar nesemnat, cu un motto scurt pe pagina de titlu, care va servi apoi drept element de identificare a autorului.
Tema şi dimensiunile sunt la alegere.
Nu se pot înscrie la concurs dramatizări, piese publicate sau reprezentate.
Juriul va anunța piesele finaliste pe 1 octombrie 2016, urmând ca peremiile să fie anunțate în cadrul Galei a cărei dată va fi anunțată din timp.
Concursul Național de Dramaturgie „Valentin Nicolau” este o competiție inițiată de Revista Yorick în anul 2013, menită să sprijine și să promoveze dramaturgia contemporană autohtonă, să faciliteze drumul ei către scenă și să dezvolte un cadru de dialog pentru creatorii de teatru.
Marele Premiu „Valentin Nicolau” a fost câștigat în 2015 de dramaturgul Radu Popescu, pentru piesa „Cadranul Plus Plus”, care a fost tipărită în volum, la Editura Nemira.
O carte măsurată în linguriţe de cafea: Trenul M, de Patti Smith, la Editura Polirom
Volum de amintiri atipic, Trenul M este, în esenţă, o poveste despre curgerea vieţii, relatată de o legendă a muzicii punk rock americane. Fie că vorbeşte despre rutina ei newyorkeză sau despre legăturile cu artişti precum William Burroughs sau Paul Bowles, Patti Smith rememorează pentru a înțelege, în acordurile unei melancolii temperate, ale unui umor subtil. Proza ei împleteşte realitatea cu visul şi încearcă să le descifreze rostul amîndurora; tînjeşte după cafeneaua perfectă şi după soţul ei decedat; merge pe urmele marilor artişti care i-au marcat existenţa, în căutarea unui adevăr profund; susţine concerte şi conferinţe, scrie, bea mereu cafea – drogul ei declarat – şi are vise obsesive. Dar ceea ce captivează în primul rînd în acest volum este personalitatea complexă a autoarei, ce reuşeşte să îşi apropie cititorul şi să îl facă părtaş la căutările, întrebările şi răspunsurile ei, care definesc umanitatea.
Trenul M de Patti Smith, traducere din limba engleză şi note de Ona Frantz, a apărut în colecţia „Biblioteca Polirom” şi este disponibil în librăriile din ţară şi pe www.polirom.ro, în curînd şi în format digital.
„Proza lui Patti Smith pendulează fără efort între prezentul şi trecutul ei, dar şi al savanţilor şi artiştilor ce au inspirat-o şi de care se simte apropiată: regizorul japonez Akira Kurosawa, poetul Arthur Rimbaud sau Alfred Wegener, primul om de ştiinţă care a avansat ipoteza derivei continentelor.” (Miami Herald)
„Chiar şi atunci cînd stă singură pe treptele locuinţei sale din New York şi se uită la petrecăreţii beţi, Patti Smith reuşeşte să dea senzaţia că în lume nu există nimic mai fermecător.” (Financial Times)
Patti Smith (Patricia Lee Smith, n. 1946), supranumită „poeta laureată punk”, este scriitoare, cîntăreaţă şi artist vizual. S-a născut în Chicago, într-o familie cu origini irlandeze, şi a devenit cunoscută în anii 1970 pentru modul revoluţionar în care a combinat poezia cu muzica rock. A fost căsătorită cu chitaristul Fred „Sonic” Smith, care a murit în 1994 în urma unui atac cerebral, însă puternica legătură dintre cei doi a influenţat masiv creaţia ulterioară a artistei.
Patti Smith a marcat evoluţia genului punk rock cu albumul de debut Horses din 1975, care a fost inclus recent de revista Rolling Stone în topul 100 al celor mai reprezentative albume rock din toate timpurile. A lansat douăsprezece albume şi a primit numeroase premii pentru creaţia sa muzicală, printre care şi Polar Music (2011). Printre cărţile pe care le-a publicat de-a lungul timpului se numără volumele de versuri Seventh Heaven (1972) şi Auguries of Innocence (2005), antologia de poezie, proză şi desene Babel (1978), volumele de memorii Woolgathering (1992; Torcătoarea de vise, Polirom, 2015), Just Kids (2010; Pe cînd eram doar nişte puşti, Polirom, 2014) şi M Train (2015). În 2010, Just Kids a fost recompensat cu National Book Award. În 2005, Ministerul Culturii din Franţa i-a acordat lui Patti Smith titlul de Commandeur des Arts et des Lettres, cea mai înaltă distincţie atribuită artiştilor de Republica Franceză. Smith a fost inclusă, de asemenea, în Rock and Roll Hall of Fame în anul 2007.
Karl Ove Knausgård și #jocurilecopilariei
Pornind de la întâmplările autobiografice povestite de Karl Ove Knausgård în volumul “Insula copilăriei”, Editura Litera își provoacă cititorii la leapșa pe Facebook cu cele mai frumoase jocuri ale copilăriei!
Cu doar câteva zile înainte de apariția volumului “Insula copilăriei”, a treia carte din romanul autobiografic de o forță literară neobișnuită “Lupta mea”, semnat de Karl Ove Knausgård, propunem cititorilor să își reamintească de copilărie!
Printr-unul dintre cele mai populare jocuri: leapșa, îndemnăm internauții să folosească hashtag-ul campaniei #jocurilecopilariei ca să ne aducem împreună aminte de cele mai interesante jocuri, mai vechi sau mai noi.
În perioada 10 – 16 august, pe pagina de Facebook Litera vom regăsi, în avanpremieră, câte un paragraf din cartea care ne invită la o călătorie afectivă în anii copilăriei, cu jocuri povestite în detaliu și cu mult haz de Karl Ove Knausgård și prietenii săi.
“Insula copilăriei” este o explorare proustiană a propriului trecut, o poveste deopotrivă intimă și universală, care pune problema capacității literaturii de a descrie viața, doar viața, în toate aspectele ei.
Devenit părinte, Karl Ove Knausgård se regăsește în fața propriului eu, un puști sensibil, care crește în umbra unui frate sociabil, a unei mame adesea absente și a unui tată cu accese de mânie imprevizibile. Maturizarea lentă a sentimentelor, flirturile neliniștite, pasiunea pentru rock compun cu o onestitate dureroasă romanul unui adolescent hipersensibil.
„… extrem de sincer, Knausgård… vrea să ne introducă în cotidianul vieții, care este uneori vizionar, alteori banal, alteori profund semnificativ, dar, prin forța lucrurilor, absolut obișnuit, pentru că ni se întâmplă pe tot parcursul vieții și tuturor…” The New Yorker
„O reușită rară. Nici un scriitor din generația sa nu egalează combinația lui Karl Ove Knausgård de talent, stil, spirit de observație și originalitate…” Dagens Næringsliv
„Dur și plin de forță precum granitul. Mai real decât realitatea.” La Repubblica
Volumele “Moartea unui tată” și “Un bărbat îndrăgostit” pot fi găsite în rețeaua Bookstop Litera, în toate librăriile din București și din țară și online pe www.litera.ro și www.elefant.ro. Cărțile sunt disponibile atât în ediție tipărită, cât și digitală.
Volumul “Insula copilăriei” va fi disponibil din 17 august pe www.litera.ro.
Trilogia balcanică, de Olivia Manning la editura Nemira – acum integral în librării
Trilogia Balcanică scrisă de prozatoarea britanică Olivia Manning din care fac parte romanele Marea șansă, Orașul decăzut și Prieteni și eroi a apărut integral la editura Nemira, în colecția Babel, tradusă din limba engleză de Diana Stanciu.
Chiar înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial Olivia Manning s-a căsătorit cu R.D. Smith, trimis lector de literatură engleză la British Council din București, unde scriitoarea a venit să locuiască și unde avea să descopere un univers total străin, pe care îl va reflecta în literatura sa. Trilogia balcanică împreună cu Trilogia Levantină formează o epopee cunoscută sub numele de Şansele războiului, best-seller care a cunoscut numeroase reeditări şi a fost ecranizată de BBC în 1987.
Soții Smith – Pringle în roman – au sosit în România o dată cu izbucnirea celui de al doilea război mondial şi au rămas acolo până la 30 septembrie 1940 când guvernul român a dispus plecarea din ţară a tuturor cetăţenilor britanici. Destinația va fi Grecia. Cele treisprezece luni petrecute la Bucureşti fac obiectul primelor două romane din Trilogie și surprind decorul balcanic și tensionat al capitalei, prinsă în tumultul războiului. Observațiile aparțin autoarei sau prietenilor britanici care se strângeau la „Barul englezesc“ de la Athéné Palace.
Amestec de balcanism și europenism, sufocat de sărăcie și corupție, Bucureștiul anilor ’39–’40 se dezvăluie dintr-un unghi nemilos, celebru încă de la apariția cărții. Dacă pentru alți străini care-l vizitează Bucureștiul este ”Parisul balcanic”, pentru Olivia Manning acesta reflectă o lume în descompunere, pe cale să se prăbușească, în iminența războiului.
Marea șansă și Orașul decăzut reflectă cel mai bine felul cum tulburările sufletești ale personajului Harriet Pringle se suprapun unor momente dramatice pentru România și București. Capitole intitulate sugestiv Asasinul, Căderea Troiei, Cutremurul sau Căpitanul redau tribulațiile sufletești ale soției care află de aventura soțului cu Sophie Oreșanu pe fondul unor evenimente precum asasinarea prim-ministrului Armand Călinescu, prăbușirea Poloniei și a Franței, ultimatumul sovietic pentru cedarea Bucovinei de Nord și a Basarabiei, intrarea României în axa Roma-Berlin-Tokio, abdicarea lui Carol sau proclamarea statului național legionar.
În Prieteni și eroi Harriet ajunge la Atena și îl așteaptă anxioasă pe Guy, încă prins în tulburătorul București. Odată cu venirea lui, însă, lucrurile nu se liniștesc, iar grijile privind viitorul profesional al lui Guy și viitorului mariajului lor se accentuează. Tonul romanului este mai optimist și mai cald la început, pe fondul încrederii în prezentul politic al Greciei, dar pe parcurs și aici apar nesiguranța și iminența războiului, așa încât dramele personale ale lui Harriet își găsesc din nou ecoul în tulburările întregii Europe.
„Trilogia Balcanică de Olivia Manning este una dintre cele mai minunate opere de ficțiune apărute în Anglia de la război încoace. Galeria personajelor este uriașă, descrierea scenelor, absolut superbă, patosul e reținut, iar umorul, discret și civilizat.“ Anthony Burgess
„Trilogia Oliviei Manning te amuză, te captivează și te informează, iar să faci
toate acestea cu atâta eleganță nu e puțin lucru.“ Sunday Times
„Una dintre cele mai bune cronici despre România și Grecia la vreme de război, Prieteni și eroi are o poveste bine scrisă, captivantă, hipnotică.“ The Guardian
Olivia Manning (1908-1980) s-a născut la Portsmouth, Hampshire, și și-a petrecut mare parte din primii ani de viață în Irlanda, simțind, cum avea să povestească mai târziu, că nu aparține niciunui loc și dând dovadă de un mare apetit pentru călătorii și descoperiri. Chiar înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial s-a căsătorit cu R.D. Smith, trimis lector de literatură engleză la British Council din București, unde scriitoarea a venit să locuiască împreună cu el și unde avea să descopere un univers total străin. După ce publicase mai multe romane, printre care The School of Love (1951) și The Doves of Venus (1955), experiența biografică a autoarei în lumea aflată în dramatică schimbare avea să ducă la apariția Trilogiei Balcanice, începută cu Marea șansă (1960) și cotinuată cu volumele Orașul decăzut (1962) și Prieteni și eroi (1965), apărute la Editura Nemira. Când nemții de apropiau de Atena și Europa fierbea, Olivia Manning a trebuit să plece cu soțul său în Egipt pentru ca în cele din urmă să ajungă la Ierusalim, unde R.D. Smith a fost numit într-un post-cheie. Cuplul s-a întors la Londra în anul 1946, unde a trăit până la sfârșitul vieții. La peste zece ani de la Trilogia Balcanică, autoarea avea să publice, după The Rain Forest (1974), și Trilogia Levantului: The Danger Tree (1977), The Battle Lost and Won (1978) și The Sum of Things (1980). Împreună, cele două trilogii alcătuiesc seria intitulată Fortunes of War, cunoscută în toată lumea.
Jurnalul inedit al Irinei Procopiu, doamnă de onoare a Reginei Maria, la Polirom
Pagini de jurnal (1891-1950), de Irina Procopiu, cel mai nou volum apărut în prestigioasa colecţie „Biblioteca Memoria. Jurnale, autobiografii, amintiri”, traducere din limba franceză, introducere, note şi comentarii de Georgeta Filitti, este disponibil în toate librăriile din ţară şi pe www.polirom.ro.
Fiica generalului Anton Berindei şi a Mariei Brăiloiu, Irina şi-a dorit de mică să aibă o viaţă extraordinară. Iar dorinţa i s-a împlinit: a trăit evenimente istorice cruciale, a cunoscut figuri marcante ale culturii şi politicii româneşti şi a fost doamnă de onoare a Reginei Maria.
Viaţa cotidiană şi lumea de la curte, saloanele literare şi artistice ale timpului, personalităţi culturale şi prietenele din înalta societate ale autoarei se regăsesc în acest jurnal scris într-un ritm alert, asemenea unui scenariu de film.
„Prin îmbinarea de inocenţă şi subiectivism, adesea involuntar, patimă şi indiferenţă, judecăţi de valoare proprii ori asumate de la alţii, jurnalele oferă panorama unui răstimp istoric într-o formă colorată, atrăgătoare şi în acelaşi timp cu o virtute mereu prezentă în plan secund: aceea de a îndrepta cititorul curios spre alte producţii asemănătoare pentru confruntări, coroborări sau precizarea unei sumedenii de fapte. Paginile de jurnal rămase de la Irina Procopiu împlinesc asemenea deziderat şi parcurgerea lor oferă o privire lucidă peste vremuri cu lumini şi umbre din istoria României: la belle époque, anii interbelici, al Doilea Război Mondial, cu dramatice răsturnări sociale ce aveau să provoace dispariţia unor categorii sociale, ca şi înmugurirea unei societăţi noi, în răspăr cu tradiţia promovată zeci de ani de reprezentanţii clasei căreia i-a aparţinut autoarea.” (Georgeta Filitti)
Irina Procopiu (1873-1954) a fost doamnă de onoare a Reginei Maria. Cu o remarcabilă cultură, a frecventat saloanele literare ale timpului şi a ţinut ea însăşi un salon dedicat artiştilor. A fost apropiată de personalităţi culturale, protejînd mai mulţi artişti, şi le-a avut ca prietene pe Cella Delavrancea şi Veturia Goga.
S-au pus în vânzare biletele la Festivalul UNDERCLOUD 2016
Peste 40 de spectacole și evenimente culturale din țară și din străinătate vor atrage, în acest an, publicul iubitor de teatru la Festivalul Internațional de Teatru Independent UNDERCLOUD. Cea de-a noua ediție se va desfășura în perioada 22 – 31 august, în centrul istoric, la ARCUB Gabroveni, o instituție modernă, dedicată culturii urbane. Zilnic, vor avea loc producții teatrale din România și din alte șase țări, precum și conferințe, spectacole-lectură, spectacole de teatru-dans, expoziții.
Biletele pot fi achiziționate, începând cu 9 august, de pe www.bilete.ro.
Cele zece zile de festival cuprind producții variate, surprinzătoare prin caracterul inovator, îndrăzneț, experimental și care vor mulțumi toate gusturile: de la comedie la teatru filozofic, de la lectură la dans. Programul va oferi publicului ocazia să cunoască noile direcții înspre care merge teatrul independent, prin secțiunea Concurs, în care participă 12 spectacole.
Cu „Omul-pernă”, al lui Eugen Gyment, vom călători într-un stat totalitar fictiv, în care un scriitor anonim este interogat în legătură cu poveștile lui macabre și asemănările dintre acestea și o serie de crime petrecute în oraș, în one-woman show-ul Silviei Călin, „Aleargă”, după romanul omonim de Ana Maria Sandu, o vom vedea pe Nicoleta Lefter căutând echilibrul între cuvânt, mișcare și imagine, iar la „Sâmbătă: averse”, vom râde cu personajele colorate ale lui Matei Lucaci-Grunberg, într-o comedie de limbaj și situație. Ștefan Lupu și „Aglaja” sa, spectacol de teatru-dans adaptat după romanele „De ce fierbe copilul în mămăligă” și „Raftul cu ultimele suflări” de autoarea Veteranyi, ne poartă în lumea unei familii de artiști de circ, cu bucuriile, fricile și angoasele sale. Iar în „Nesomn”, în coregrafia lui Arcadie Rusu, experimentăm diferitele forme pe care le ia visul și în care noi înșine ne descoperim, mereu, noi valențe.
Actorul Răzvan Vasilescu, invitat special UNDERCLOUD 2016
Prin categoria Invitați din România, publicul va putea să (re)vadă montări de prestigiu, cu artiști deja consacrați, precum one-man show-ul lui Gheorghe Ifrim, „Gigel”, o comedie spumoasă în regia lui Vlad Zamfirescu, în care vorbește despre noi şi despre câteva dintre legendele care ne-au îmbogățit viața în ultima jumătate de secol; „București. Instalație umană”, un spectacol coordonat de Radu Nica, despre Bucureștiul nostru, al tuturor, cu bune și cu rele; „Ziua Necunoștinței”, un concert de poezia urbană, de Alex Ștefănescu, este tot despre Bucureștiul nostru, dar cu o tentă în plus de nostalgie.
Din România, unul dintre invitații speciali este Răzvan Vasilescu, unul dintre cei mai importanți actori români de teatru și cinema, care se alătură pentru prima oară festivalului UNDERCLOUD cu două spectacole incluse în categoria „Invitați din România” ‒ „Creditul”, în regia lui Mihai Constantin, unde joacă alături de Șerban Pavlu, și „Era OK și la 60!”, un one-man show despre micile minuni, plăceri, abandonuri și paradoxuri ale vieții unui om care își descoperă în fiecare zi bucuria de a trăi.
Zeci de alte spectacole, atât din secțiunea „Concurs”, cât și din cea a invitatelor speciale, vor completa UNDERCLOUD 2016, care se ghidează și anul acesta după principiul calității și cel al inovației.
UNDERCLOUD, ajuns la a treia ediție internațională, a extins categoria spectacolelor invitate din străinătate și va prezenta șase montări din Anglia, Franța, Rusia, Republica Moldova, Israel și Grecia: „The Tragedian”, de la Prodigal Theater din Londra, prezintă povestea legendarului Edmund Keane, „Voix dans le noir”, spectacol de marionete pentru adulți, al lui Eric Deniaud (de la Collectif Kahraba), prezintă personaje grotești, prinse în hățișul absurdității lumii contemporane, „One Day We Will All Be Happy”, de la Centrul Meyerhold din Moscova, este o introspecție sfâșietoare realizată de două personaje care joacă același rol, odată cu „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal” (Teatrul „Eugene Ionesco” din Chișinău) intrăm într-o alegorie a totalitarismului în care nu mai există nici un reper, prin Philoctetes” (Grecia) vorbește despre sistemul politic corupt din Grecia contemporană, dar și despre alienarea spirituală, iar cu spectacolul-dans al trupei din Israel, „Control Freaks & More”, ajungem într-un peisaj oniric.
În plus, două dintre workshopurile programate în festival vor fi ținute chiar de unii dintre artiștii invitați din străinătate: Alister O’Loughlin, de la Prodigal Theatre, și Elena Kovalskaya, director artistic al Centrului Teatral Meyerhold.
Programul complet al festivalului UNDERCLOUD 2016 este disponibil aici: http://www.undercloud.ro/program/.
O noua aparitie la Editura Compania-Bucureştiul în locuinţe şi locuitori de la începuturi până mai ieri (1459-1989)
Bucurestenii si casele lor
Orice oras mare se povesteste mereu. Povestea, facuta pentru unii din fotografii sau filme, iar pentru altii din documente, anecdote si destine strânse în volume, ramâne fatal partiala si cere completari, explicatii, note de subsol. Capitala ca spatiu al locuirii (nu scena a evenimentelor, nu colectie de edificii, nu Târg al Mosilor…) e însa o cale sigura de a agrega informatii despre oameni si locuri, energii si interese vitale care au construit deopotriva ziduri si moduri de a fi. Întelegem „totul” aflând CINE si CUM s-a instalat în Bucuresti, DE CE s-a mutat, UNDE si CÂND a plecat de acolo. O astfel de poveste „interdisciplinara” ne poate spune doar cineva care stie geografie umana si administratie publica, întelege urbanism, economie si finante, pune cap la cap istorie si recensaminte, legi si reglementari, statistici si registre, rasfoieste reviste, citeste memorialistica si urmareste actele de guvernare propriu-zise dincolo de discursul oficial. Marele oras, Bucurestiul, apare astfel ca un campion al schimbarii – plin de farmece si traume, cu eroi si hoti, cu visatori, smecheri si multe milioane de supravietuitori.
Cartea lui Bogdan Suditu, Bucurestiul în locuinte si locuitori de la începuturi pâna mai ieri (1459-1989), a fost, de altfel, o mare surpriza si pentru editor. Avea marca unui om de scoala noua dar nu-i lipsea camara vechii scoli. Arata ca se poate face analiza si relatare obiectiva, informata si antrenata în concepte moderne, fara a descarna însa tabelele si procentele lor, ba chiar dimpotriva, urmarind efectele judecatilor din comitete corporatiste sau de partid, municipale si fiscale pâna în sufrageria sau ograda familiei, care avea sa le aplaude ca pe o incitare la investitie imobiliara sau sa le încaseze ca pe un knock-out dezastruos. Aducea fotografii, schite si harti în care eram invitati sa observam ceva mai mult decât aburii romantici ai trecutului, si anume urmele unor politici urbane si corolarul lor, mobilitatile rezidentiale, cu detalii de migratii si explozii ale cutumelor sociale care dau sens starii culturale si morale a unui loc.
În interiorul acestei „mari surprize” – vocea si mintea unei noi generatii de valoare – se afla multe si deloc marunte surprize punctuale. Pasionatii cartilor despre Bucuresti stiu, de pilda, ca toti calatorii straini se aratau surprinsi pâna târziu, în memoriile lor, descoperind aici o capitala cotropita de verdeata (si praf), având ca puncte de reper sute de clopotnite. Dar abia parcurgând câteva zeci de pagini din cartea de fata vor descifra motivele prezervarii prin seculi a verdetii si „însurubarea” casei (mica sau mare) cu gradina în modelul mental al locuirii în oras (altul decât cel vestic, deja cladit din multa piatra si fier), precum si puntea naturala a acestei locuiri spre cea rurala, îndelung conservata si ea în zonele rezidentiale periferice. Cei care au fost o clipa dispusi sa creada ca interbelicul românesc e supralicitat, închizându-le naivilor ochii la saracie, analfabetism si derive extremiste, vor gasi un tablou impresionant al cresterii rationale, al dezvoltarii impetuoase a capitalului national, al constructiilor rezultate din masuri întelepte si prestatii profesioniste, din obligatiile impuse companiilor de a-si caza omeneste angajatii, din mecenat, ca si din jocul logic al creditarii. La fel de concreta e si întâlnirea cu actiunile de specula, cu „reusita” îmbogatitilor de razboi si cu malformarile impuse chiriasilor si proprietarilor de legile rasiale în anii ’40.
Tot o surpriza este tratamentul nediferentiat de care are parte în acest volum cataclismul comunist dezlantuit asupra orasului. Caci, de regula, aceiasi împatimiti de Bucuresti prefera sa se opreasca pudic la monumentele urbei de dinainte de 1945, la faptele locale nobile si la secvente de pitoresc balcanic, întorcând spatele unei stalinizari fortate, ramase si acum de nedigerat chiar pentru cei care traiesc zi de zi în grila ei. (E drept ca abia la începutul anilor 2010, când s-a pus problema restructurarii cartierelor de blocuri din anii socialismului în orasele fostei Germanii de Est, în Berlin inclusiv, primarii si urbanistii lor au constatat cu stupoare ca localnicii se opun oricaror transformari „pozitive” : asa a fost si trebuie sa ramâna orasul nostru – spun ei –, asta e copilaria si tineretea noastra, nu vrem sa ne fie demolate !) Dar „blocuirea” nu a fost o operatiune otova si nici rezultatul ei nu e o apa si un pamânt. Bogdan Suditu desface felie cu felie noua filosofie rezidentiala, fiecare etapa având propria ideologie daltuita în documente, scopuri anume, buget dramuit, forme diferite de arhitectura si constrângeri de buletin care fac din locuire un instrument de modelare sociala si individuala.
Nici demolarile nu au fost toate la fel (e un drum lung de la asanarile utilitare din anii ’50 la absurditatile discretionare de dupa 1984), ci, „în lumina” comandamentelor politice (atomizare, uniformizare, izolare), le vedem mutând la început o strada întreaga într-un bloc, pentru a sfârsi risipind o alta strada prin scari de blocuri din trei sectoare…
Cât de importanta e casa pentru locuitorii unui oras ? Cine nu s-a gândit niciodata la asta va gasi raspunsuri uimitoare în Bucurestiul în locuinte si locuitori. Si nu e oare graitor faptul ca „prin Decretul-lege nr. 1 din 26 decembrie 1989 privind abrogarea unor legi, decrete si alte acte normative, Consiliul Frontului Salvarii Nationale a hotarât abrogarea a 13 legi, decrete si alte acte normative emise de fostul regim dictatorial […], dintre care patru acte normative aveau legatura cu domiciliul, locuirea si planificarea (sistematizarea) urbana si teritoriala” ? E sigur ca Bogdan Suditu nu avea nevoie de o asemenea proba pentru a sluji cu atâta aplicatie cauza locuirii. Mai degraba pare sa fi fost inspirat de la bun început de întelepciunea populara care-l sfatuieste pe om cum sa-si împlineasca viata : sa-ti faci o casa, sa cresti un copil si sa plantezi un copac. Adina Keneres
Spectacol Visul unei nopti de vara, 19 august – stagiunea Teatru in TVR
UNATC „I.L. Caragiale” anunță:
Spectacolul „Visul unei nopți de vară” de W. Shakespeare, producție UNATC 2016, va fi prezentat în stagiunea „Teatru în TVR”.
– 19 august, orele 20:30, incinta TVR (intrarea prin strada Ermil Pangrati, nr. 8 – 10)
Rezervările de locuri se fac la adresa de e-mail – rezervari.unatc@gmail.com – până joi, 18 august.
Intrarea gratuită.
Accesul publicului se face pe baza invitaţiei şi a buletinului / cărții de identitate.
Invitaţiile pot fi ridicate de la casa amenajată la intrarea în TVR – Intrarea Pangrati (strada Ermil Pangrati, nr. 8 – 10) în ziua spectacolului, 19 august, începând cu orele 20.00.
