Știrile săptămânii: O carte infecțios de interesantă: „Cuprind mulțimi” de Ed Yong, la Editura Publica; Puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut: Fragment din Ungaria lui Orbán, de Paul Lendvai, Editura Polirom; Fata care citea în metrou – O poveste frumoasă pentru cei entuziasmaţi de lectură, la Editura Nemira; Din 1 septembrie, Testamentul lui Abraham, de Igor Bergler, Editura Litera, este disponibil în precomandă; Serile Nautilus – scriitorul Ted Chiang în dialog cu Ana Nicolau la Librăria Humanitas din Cişmigiu; Kahneman, Tversky și o prietenie care a schimbat modul în care înțelegem mintea umană, la Publica; Invitație pentru experții evaluatori independenți; Încep înscrierile pentru Tururile George Enescu din cadrul Bucureștiului Creativ de la ediția 2017 a Festivalului Enescu; Nou în Biblioteca Polirom: Sfârşitul, de Atilla Bartis; Scena lumii, de George Banu, un volum ce desenează caleidoscopic peisajul unei epoci, la Editura Polirom; Premiile ediției aniversare UNDERCLOUD 10; Polirom Junior: Povestea unei prietenii neobișnuite dintre o fetiță și un leu.
O carte infecțios de interesantă: „Cuprind mulțimi” de Ed Yong
Când auzim cuvântul „microbi”, majoritatea dintre noi avem impulsul să fugim să ne spălăm temeinic pe mâini și să ne facem un ceai de mușețel. Asta pentru că în cea mai mare parte a existenței umane, microbii au fost vizibili doar prin bolile pe care le cauzau. Abia de curând au migrat de la periferiile neglijate ale biologiei în centrul acesteia.
Acum oamenii de știință consideră microbiomul ca fiind partea neprețuită a vieților noastre.
Ed Yong ne oferă în Cuprind mulțimi o perspectivă mai amplă asupra vieții prin povestea parteneriatelor extraordinare dintre creaturile familiare ale lumii noastre și cele despre care nici nu conștientizam că există. Această carte ne va schimba atât felul în care privim natura, cât și percepția asupra locului pe care îl avem în ea — ca mulțimi interdependente și interconectate.
Cu mult umor și erudiție, Ed Yong analizează lumea microbilor și ne arată cât de ubicui și de vitali sunt: ne sculptează organele, ne apără de boli, ne descompun hrana, ne educă sistemele imunitare, ne ghidează comportamentul, ne bombardează genomurile cu genele lor și ne conferă abilități incredibile.
Una dintre cele mai apreciate cărți de știință ale anului 2016 (New York Times Bestseller, Economist Best Book, Smithsonian Best Books about Science, A Kirkus Best Book of the Year, Guardian Best of the Year) e recomandată în special germofobilor, celor interesați de sănătatea personală, pofticioșilor și, desigur, celor care apreciază știința.
Cuprind mulțimi face parte din Co-lecția de știință — o colecție dedicată celor mai interesante și importante idei științifice actuale, descoperiri și inovații din lumea de azi. Co-lecția de știință e susținută de Erste Asset Management.
Ed Yong este jurnalist de știință și a primit numeroase premii pentru articolele sale. În prezent scrie pentru The Atlantic, dar a colaborat și cu National Geographic, New Yorker, Wired, New York Times, Nature, New Scientist și Scientific American. TED talk-ul lui din 2014 despre paraziții care controlează mintea a avut peste 1,4 milioane de vizualizări.
Este laureat al Premiului „Michael E. DeBakey” pentru jurnalism, al Premiului Keck pentru comunicare în știință oferit de Academiile Naționale și al premiilor Asociației Britanice a Scriitorilor de Știință pentru „cel mai bun blog de știință” și „cea mai bună comunicare a științei într-un context neștiințific”.
Puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut: Fragment din Ungaria lui Orbán, de Paul Lendvai
Sub aparenţa democraţiei, Viktor Orbán conduce Ungaria cu o mînă de fier. Drumul său spre putere nu a fost nici scurt, nici lipsit de obstacole, dar în 2010, cînd Fidesz – organizaţia de tineret independentă pe care a fondat-o în 1988 împreună cu cîţiva studenţi, devenită între timp un partid de dreapta conservator – a obţinut victoria în alegerile legislative, Orbán a ajuns în centrul scenei politice. Următorii ani au dovedit în repetate rînduri că noul „om puternic” de la Budapesta nu poate fi oprit din mersul său spre un regim autoritar nici de opoziţia politică, nici de societatea civilă. Între timp însă, statisticile referitoare la economie, politică, instituţii guvernamentale, cercetare şi alte domenii esenţiale arată un declin al Ungariei în comparaţie cu alte state postcomuniste…
Mai multe, în volumul Ungaria lui Orbán, de Paul Lendvai, istoric şi comentator politic, fost corespondent pentru Europa de Est al Die Presse și Financial Times în perioada 1960-1982, apărut la Editura Polirom, în traducerea Mariei-Magdalena Anghelescu.
Fragment din volum
Victoria copleșitoare a Fidesz a însemnat o cotitură în istoria politică a Ungariei. Faptul că, din cauza incapacității lor de a guverna, a implicării în numeroase scandaluri de corupție și a luptelor facționale aproape permanente, socialiștii suferiseră un dezastru este confirmat de toate investigațiile operatorilor de sondaje. O prognoză deosebit de sumbră asupra perspectivelor de viitor ale partidului a rezultat din răspunsurile date de tinerii între 18 și 29 de ani. Numai unul din zece votase pentru MSZP. În același timp, radicalii de dreapta ai partidului Jobbik au putut câștiga 18‑23% din voturile acestei grupe de vârstă.
Rezultatul alegerilor a fost un mesaj fără nicio ambiguitate și plin de consecințe pentru țară: având în vedere preponderența de 80% a mandatelor forțelor dreptei și extremei drepte în Parlament, cu „revoluția sa de succes la urne” (în limba maghiară, sintagma sună mai pregnant: Fülkeforradalom) aclamată de suporteri, Viktor Orbán putea să-și pună acum rapid în practică ideea de a crea un „câmp central de forțe politice” sub masca partidului victorios, Fidesz. În această acaparare a puterii absolute, niciun pericol nu‑l mai putea ameninţa pe Orbán în viitorul apropiat, decât, eventual, din dreapta. Următorii șase ani au dovedit în repetate rânduri că noul om forte al Ungariei nu putea fi împiedicat (și cu atât mai puțin oprit) din mersul său inexorabil spre un regim autoritar nici de opoziția politică, nici de societatea civilă.
Cel mai bun cunoscător al noului prim-ministru, biograful său citat deja de atâtea ori, József Debreczeni, a formulat mai devreme decât majoritatea comentatorilor un avertisment cu privire la urmările oportunismului fără scrupule și ale poftei nesățioase de putere și bani a lui Orbán. În epilogul celei de-a doua biografii, extinse, acesta scria: „Deținând majoritatea constituțională, el își poate transforma acum mandatul într-o inexpugnabilă fortăreață a puterii. N-ar trebui să avem nicio îndoială că Orbán va exploata fără inhibiții și complet puterea căzută în mâinile sale”. Schimbările în structura puterii și în structura socială efectuate într-un ritm fulgerător după victoria fulminantă în alegeri au confirmat pe deplin previziunile sumbre ale lui Debreczeni, ironizate de mulți ca fiind alarmiste.
După „fapta istorică a națiunii maghiare”, cele două treimi din Parlament au aprobat textul unui „Manifest al Cooperării Naționale”, care a fost afișat în toate birourile (protejat cu sticlă, într-o ramă de 50 × 70 cm). Discursurile pompoase ale prim-ministrului și ale acoliților săi, precum și declarațiile onctuoase de la sărbătorile naționale erau menite să facă limpede pentru mase importanța „revoluției de la urne” și să le cucerească entuziasmul pentru noul sistem. Cu o mână de fier au fost măturate din cale toate garanţiile democratice și frânele constituționale instituite în 1989‑1990. Prim‑ministrul Orbán se lăuda în discursul său de încheiere a primei sesiuni a noului Parlament că „centrul său național” a făcut în 56 de zile mai mult decât guvernul social‑liberal în opt ani.
Cel mai aspru critic al său, József Debreczeni, a respins discursul despre „Sistemul de Cooperare Națională” ca pe o „falsificare a istoriei construită numai pe minciuni”. Cele 2,7 milioane de voturi rezultate pe lista Fidesz reprezentau în realitate cu puțin peste jumătate din voturile reale, aproximativ o treime din electorat și un sfert din populație. Deci, spunea el, cu greu putea fi numit Fidesz purtătorul „voinței nedivizate a națiunii maghiare unitare”. Dar, oricât de justificate, aceste clarificări nu pot fi luate literal, tocmai pentru că în 1994 MSZP obținuse și el, cu 31,6% din voturi, o majoritate confortabilă de 54% din mandate. Împreună cu partenerul de coaliție, partidul liberal SZDSZ, cele 49,9% din voturi au fost atunci suficiente pentru 72% din mandate. În confruntarea sa cu tabuurile schimbării de sistem, publicistul János Széky și‑a bazat pe această comparație constatarea că instituțiile create atunci purtau deja în ele germenele abuzului de mai târziu.
„Într-o Uniune Europeană în dezmembrare, Viktor Orbán trăiește probabil cea mai mare creștere de putere din viața sa. Lordul Acton (1834‑1902), istoricul britanic, avertiza: puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut. Rămîne în continuare fără răspuns întrebarea dacă prim-ministrul mai poate învăța să exercite puterea fără să devină sclavul ei. Iar de răspunsul la această întrebare depinde nu numai viitorul Ungariei.” (Paul Lendvai)
Din cuprins: Cel ridicat de foarte jos • Strălucirea şi suferinţele unui tînăr politician • Groparii stîngii • Victoria lui Orbán în războiul rece civil • O victorie electorală discutabilă • Preţul „orbánizării” • Potentaţii de la curte • Rolul lui Orbán într-o Europă în descompunere
Paul Lendvai a părăsit Ungaria natală după revoluţia din 1956 şi s-a stabilit în Austria, unde a scris mai multe cărţi despre istoria ţărilor central-şi est-europene. Între 1982 şi 1987 a fost redactor-şef pentru Europa Centrală şi de Est al postului de televiziune Österreichischer Rundfunk (ORF), iar între 1987 şi 1998, director la Radio Österreich International (RÖI). În prezent este coeditor şi redactor-şef al revistei Europäische Rundschau. De acelaşi autor: Der rote Balkan (1969); Antisemitismus ohne Juden (1972); Die Grenzen des Wandels (1977); Der Medienkrieg (1981); Auf schwarzen Listen. Erlebnisse eines Mitteleuropäers (1996); Mein verspieltes Land. Ungarn im Umbruch (2010); Hungary: Between Democracy and Authoritarianism (2012); Leben eines Grenzgängers (2013).
Fata care citea în metrou – O poveste frumoasă pentru cei entuziasmaţi de lectură
Editura Nemira lansează în colecţia Damen Tango volumul Fata care citea în metrou, de Christine Féret-Fleury, o poveste frumoasă pentru cei entuziasmaţi de lectură şi o călătorie amuzantă, unde imaginaţia sfidează realitatea, iar răspunsurile sunt ascunse între coperte, aşteptând să fie descoperite.
Juliette merge cu metroul din Paris în fiecare zi, la aceeaşi oră. Cea mai mare plăcere a ei este să vadă ce citesc cei din jur: doamna în vârstă, colecţionarul de ediţii rare, studenta la matematică sau fata care plânge la pagina 247. Îi priveşte pe toţi cu tandreţe şi curiozitate, de parcă ceea ce citesc, pasiunile şi diversitatea existenţei lor i-ar putea colora şi ei viaţa monotonă.
Dar într-o zi Juliette hotărăşte să coboare cu 2 staţii mai devreme şi să o ia pe un drum ocolitor spre serviciu, decizie care îi va schimba viaţa.
Christine Féret-Fleury a fost editor la Gallimard Jeunesse. În 1996 a debutat ca scriitoare cu o carte pentru copii, Le petit tamour, iar în 1999 i s-a tipărit primul volum pentru adulţi, Les vagues sont douces commes des tigres, cu care a câştigat Premiul Antigona. Au urmat apoi opt cărţi, autoarei plăcându-i să-ţi încerce forţele în diverse genuri şi încercând să experimenteze cât mai mult în materie de literatură.
Din 1 septembrie, Testamentul lui Abraham, de Igor Bergler, Editura Litera, este disponibil în precomandă
După succesul uriaș al Bibliei pierdute, cea mai vândută carte românească din ultimii douăzeci de ani, Igor Bergler revine cu un nou roman: Testamentul lui Abraham.
Cea mai așteptată carte a anului, Testamentul lui Abraham, e și mai surprinzătoare decât prima. Conspirațiile sunt și mai teribile, misterele și mai adânci, ritmul și mai amețitor. Piesele de puzzle care o alcătuiesc, referințele culturale ascunse în plină vedere – de cele mai multe ori în cheie parodică – și inteligența diabolică a construcției fac din lectura ei o experiență absolut unică.
Din 1 septembrie, cititorii pot plasa precomanda online, pe litera.ro și pe site-urile distribuitorilor de carte, și vor primi cartea cu autograful autorului împreună vouchere cadou de la parteneri premium.
Din 1 octombrie, romanul va fi disponibil în format hardcover cu supracopertă în librăriile din toată țara.
„Ceea ce s-a pierdut ne-ar putea salva de ceea ce avem deja.“
Un scandal cu prostituate la summitul Americilor de la Cartagena. Un atentat la viața președintelui Statelor Unite. O bibliotecă dispărută de 2 000 de ani. O organizație secretă. Și încă una. O lungă istorie de papi mincinoși. Criminali de război. Un oraș legendar. Agenți cu identități multiple. O bestie numită „El Diablo“. Și toate numele sale. Doar simpla ei apariție te face să încărunțești pe loc. Un asasin plătit care îl știe pe dinafară pe Borges. Zece manuscrise dispărute ce reapar brusc. Și codurile complicate ascunse în ele. Un uriaș și un pitic. Și un festin roman. Un basilisc și un șarpe cu pene. O femeie fatală. Un polițist care nu poate uita niciodată nimic. Un psihiatru care crede că 240 de călugări franciscani îi locuiesc creierul. Un om cu părul portocaliu. O poveste cu sclavi. Și cu președintele lor. Oameni obișnuiți prinși în întâmplări neobișnuite. Un trecut care devine pentru câteva clipe prezent, doar pentru a dispărea din nou pentru totdeauna. Cervantes și Eco și Borges. Și peste toate astea, cărțile. Toate cărțile. Un roman care vă va bântui multă vreme după ce l-ați citit.
Jean Harris, Pavel Șușară și Hannibal B. Johnson au citit primii cartea și ne-o recomandă:
„Roman polițist, roman de aventuri, thriller, roman metafizic, roman istoric, desfătare erudită, parodie în cel mai înalt grad, Testamentul lui Abraham este, în opinia mea, o carte inegalabilă. Cu acest roman, mai mult chiar decât cu Biblia pierdută, Igor Bergler dovedește că e un scriitor extraordinar. Și nu numai pentru literatura română.“ (Jean Harris)
„Testamentul lui Abraham este dovada supremă că bibliotecile nu ard niciodată, că fascinantele narațiuni disparate, de la mitologie la Cervantes, de la romanul gotic la neoromantismul lui Stevenson, de la Borges la Eco și de la imaginarul oculto-conspirativ la fervoarea hermeneutică, pentru începători, a lui Dan Brown, se înscriu într-o Mare Narațiune care se sprijină, la rândul ei, pe întreaga memorie a umanității. Parodia și satira, aluzia subversivă și interogația gravă, țesătura epică, de o acuratețe geometrică aproape monstruoasă, imaginarul baroc, frisonul magico-metafizic devin, în mâinile lui Igor Bergler, arme paradoxale: devastatoare și fascinante în același timp. Tensiunea la cote maxime a unei epici insațiabile, din care orice evadare devine imposibilă, îi imprimă cititorului până și ritmul respirației prin fraza alertă, cinematografică.
Sumă a tuturor bibliotecilor, noua Bibliotecă a lui Igor Bergler nu se mai adresează doar memoriei, ci deconstruiește, fecundează și reconstruiește întreaga istorie. Printr-o arhitectură unică și irepetabilă. De vreo 700 de pagini: Testamentul lui Abraham. (Pavel Șușară)
„Nu mi-am imaginat vreodată că un autor străin ar putea avea o cunoaștere atât de în profunzime a celui mai important președinte american din toate timpurile, Abraham Lincoln. Nivelul de documentare pentru această carte i-ar face cinste oricărui profesor de la o mare universitate americană. Iar felul în care această informație e integrată în poveste e de-a dreptul uimitor.“ (Hannibal B. Johnson, istoric, autor al cărții Black Wall Street)
Fiți la curent cu detalii despre carte, promoții speciale, recenzii și interviuri cu autorul pe pagina de Facebook dedicată cărții și pe pagina de autor.
Serile Nautilus – scriitorul Ted Chiang în dialog cu Ana Nicolau la Librăria Humanitas din Cişmigiu
Editura Nemira continuă Serile Nautilus – evenimente lunare dedicate iubitorilor de science fiction & fantasy – cu scriitorul Ted Chiang, invitat prin skype la o discuţie cu Ana Nicolau, luni, 18 septembrie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas din Cişmigiu.
Ted Chiang s-a născut în 1967 la New York și a urmat cursurile de informatică ale Universității Brown. S-a impus încă de la debut ca unul dintre cei mai interesanți autori de science fiction din lume, atât prin talentul literar, cât și prin ideile și temele abordate. A publicat doar 11 povestiri până în prezent, cu care a câștigat numeroase premii.
În 1990, Premiul Nebula pentru povestirea Turnul din Babilon (Tower of Babylon), Premiul Campbell în 1992 pentru cel mai bun tânar scriitor, Premiul Nebula și Theodore Sturgeon Memorial pentru Povestea vieții tale (Story of your life) în 1998, Premiul Sidewise pentru Șaptezeci și două de litere (Seventy-Two Letters) în anul 2000, iar în 2002 a câstigat Premiul Hugo si Premiul Locus pentru Iadul e acolo unde nu există Dumnezeu (Hell is the absence of God), încă o dată Premiul Nebula și Premiul Hugo, în 2007, pentru Neguțătorul și poarta Alchimistului (The Merchant and the Alchemist’s Gate).
Ted Chiang are un singur volum publicat: Povestea vieții tale, care cuprinde opt dintre povestirile sale. Povestea care dă titlul volumului a fost ecranizată în 2016 de Denis Villeneuve cu numele Arrival.
Publicată în colecția Nautilus, Povestea vieții tale a fost cea mai bine vândută carte la Bookfest 2017.
Invitații de la următoarele ediții ale Serilor Nautilus sunt: Joe Abecrombie, pe 16 octombrie, Kim Stanley Robinson, pe 6 noiembrie și Hannu Rajaniemi, pe 11 decembrie.
Kahneman, Tversky și o prietenie care a schimbat modul în care înțelegem mintea umană
Acum 40 de ani, doi psihologi—profesori universitari, au început să scrie o serie de studii surprinzătoare despre un subiect la care nu se mai gândise nimeni până atunci: oamenii nu iau deciziile atât de rațional pe cât ar presupune teoria economică. Lucrările lor au demonstrat că mintea umană greșește sistematic când este forțată să exprime judecăți în condiții de incertitudine.
Cercetările celor doi au pus bazele domeniului economiei comportamentale, au revoluționat studiile Big Data și medicina avansată, au condus la o nouă abordare a reglementărilor guvernamentale, în advertising și marketing, în HR și culturile organizaționale.
The Undoing Project spune povestea unei prietenii captivante, între doi oameni care au dimensiunile unor personaje literare geniale. Kahneman și Tversky au devenit genii în universitate și eroi pe câmpul de luptă – ambii au avut cariere semnificative în armata israeliană –, iar cercetările lor au fost strâns legate de experiențele lor extraordinare de viață. Amos Tversky a fost un luptător genial, sigur pe el și extrovertit, aflat mereu în centrul atenției; Kahneman s-a refugiat în copilărie din calea naziștilor și a fost un introvertit a cărui îndoială de sine iscoditoare a stat la baza ideilor sale. Cei doi au format una dintre cele mai intense colaborări din istoria științei, iar biografia lui Michael Lewis este un omagiu adus celor două minți care au influențat atât de mult ce știm azi despre cum gândim.
The Undoing Project face parte din Co-lecția de știință — o colecție dedicată celor mai interesante și importante idei științifice actuale, descoperiri și inovații din lumea de azi. Co-lecția de știință e susținută de Erste Asset Management.
Michael Lewis este unul dintre cei mai apreciați scriitori americani contemporani. Semnează multe bestselleruri New York Times, iar ecranizările după Moneyball şi The Big Short au fost nominalizate la Premiile Oscar. Este editorialist la Bloomberg View şi redactor colaborator la Vanity Fair; articolele sale au apărut şi în The New York Times Magazine, New Yorker, Slate, Sports Illustrated. Contribuie și la renumitul podcast This American Life.
În 2003 Lewis a lansat cartea Moneyball, o carte despre încercarea clubului de baseball Oakland Athletics de a-și pune mai mult în valoare jucătorii și de a evalua strategiile de joc.
Richard Thaler și Cass Sustein, autorii cărții Nudge, au recenzat Moneyball, atrăgând atenția că motivația mai adâncă a deficiențelor pieței jucătorilor de baseball descrisă de Lewis a fost detaliată cu mulți ani în urmă de doi psihologi israelieni, Daniel Kahneman și Amos Tversky. Atunci a fost pentru prima dată când Lewis a aflat despre cercetările celor doi psihologi.
Nu după mult timp, l-a cunoscut personal pe Kahneman și, după lungi convorbiri interesante, a realizat că povestea celor doi cercetători trebuie să vadă lumina tiparului.
Invitație pentru experții evaluatori independenți
sau la telefon 021.891.91.49/0754.203.114 și e-mail: contact@afcn.ro.
Încep înscrierile pentru Tururile George Enescu din cadrul Bucureștiului Creativ de la ediția 2017 a Festivalului Enescu
În perioada 2-24 septembrie, Asociatia Cultour organizează o serie de plimbări urbane pe urmele marelui muzician și compozitor George Enescu. Traseele sunt atât pietonale, cât și pe biciletă și fac parte din seria de evenimente București Creativ din cadrul ediției 2017 a Festivalului Enescu.
De-a lungul acestor tururi, publicul va afla informații inedited atât despre cariera muzicală, cât și despre viața personală a compozitorului George Enescu. Tururile sunt organizate în parteneriat cu Raiffeisen Bank.
Tururile pietonale dedicate lui George Enescu vor porni din fața Ateneului Român, iar cele cu bicicleta de la Căsuța Raiffeisen Bank, situată în Piața George Enescu, și vor purta publicul pe străzile Bucureștiului lui Enescu – Palatul Regal, str. George Enescu, Muzeul George Enescu, fiind doar câteva dintre obiective. Alături de acestea, publicul va vizita și instalațiile interactive din cadrul Bucureștiului Creativ: Orchestra de Sticlă – instalație interactivă, creată de artista Iulia Năstase, o orchestra din 30 de instrumente din sticlă, în marime naturala, pe care vizitatorii o pot „dirija” cu ajutorul unei instalații multimedia, Expoziția digitală Enescu 360, care permite vizitatorilor să vadă muzeele dedicate lui George Enescu din țară cu ajutorul realității virtuale, la Muzeul Național George Enescu. În cadrul fiecărui tur este inclusă și o vizită gratuită la Muzeul George Enescu.
Atât tururile pietonale, cât și cele cu bicicleta sunt gratuite. Tururile cu bicicleta se fac în baza înscrierii și în limita locurilor disponibile.
Programul tururilor este următorul:
- 2-3 septembrie, 9-10 septembrie, 16-17 septembrie, 23-24 septembrie (în fiecare zi de week-end).
- Tururile pietonale: sâmbătă și duminică, între orele 11.00 și 14.00; Punct de pornire: din fața Ateneului Român.
- Tururile pietonale: sâmbăa și duminica, între orele 16.00 – 19.00. Punct de pornire: din fața Muzeul Național George Enescu;
* Nu este necesara rezervarea prealabila, însă publicul poate anunța participarea printr-un mesaj; - Tururile cu bicicleta: sâmbăta și duminica, între orele 16:00-19:00 (înregistrarea participanților începe la 15.30). Punct de pornire: la Căsuța Raiffeisen, din Piața George Enescu.
* Participarea se face în baza unei rezervari prealabile la acest link.
Proiectul este organizat de Asociatia Cultour, in parteneriat cu Raiffeisen Bank si I’velo, sub egida Bucurestiul Creativ, din cadrul Festivalului George Enescu.
Mai multe informații sunt disponibile pe pagina asociației Facebook Asociatia Cultour sau la linkul: https://www.asociatia-cultour.ro/festivalul-george-enescu/ .
Nou în Biblioteca Polirom: Sfârşitul, de Atilla Bartis
Ajuns la vîrsta de cincizeci şi doi de ani şi suspectat de o boală mortală, faimosul fotograf András Szabad se hotărăşte să-şi rememoreze viaţa, pentru a o înţelege mai bine el însuşi.
Maturizat în Ungaria comunistă a lui János Kádár, cu o mamă pe care o adoră, dar care moare devreme, şi un tată fost deţinut politic, András se arată refractar la lumea din jur. Renunţă la şcoală, are o relaţie tensionată cu tatăl său, cu care locuieşte într-un apartament din Budapesta, şi îşi găseşte refugiul în arta fotografică. Face fotografii artistice, mai întîi pe cont propriu, iar apoi ca ucenic al unui fotograf bătrîn, care are un atelier pentru poze de legitimaţii.
Inevitabil, pasiunea lui ajunge să se împletească, chiar foarte strîns, cu viaţa erotică. Pînă şi viitoarea sa carieră internaţională îşi are originea – într-un mod subtil şi imprevizibil – în fotografia făcută într-o seară, pe furiş, unui cuplu ce face dragoste într-un parc public.
Relatînd povestea vieţii lui András Szabad, Sfârşitul oferă în acelaşi timp o panoramă a vieţii din perioada comunistă, adesea cenuşie şi sordidă, dar şi stranie, absurdă, disperată. Privirea fotografică a protagonistului, detaşată pînă la limita autismului, reuşeşte să emoţioneze şi să tulbure, iar construcţia impecabilă a naraţiunii dovedeşte încă o dată calităţile de mare prozator european ale lui Attila Bartis.
Romanul Sfârşitul, de Attila Bartis, a apărut în colecția „Biblioteca Polirom”, în traducerea lui Marius Tabacu, şi este disponibil și în ediţie digitală.
„Povestea unui fotograf care… Nu, povestea unui bărbat care… Nu, povestea unei iubiri care… Mai bine zis, povestea mai multor iubiri care, împreună… Sau povestea unei ţări care… N-are rost să continuăm. Sfârşitul ne oferă tot ce ne poate oferi un roman: adevăr, sinceritate, atmosferă, poveste. Şi, pe lîngă toate astea, un lucru cu care fanii lui Attila Bartis sînt deja obişnuiţi: o revărsare amplă de afecte, a cărei forţă te copleşeşte şi din care nu poţi evada. Indiferent dacă cititorul consideră că András Szabad e un obsedat sau îl îndrăgeşte, simte, fără doar şi poate, că nu merită să trăiască decît la fel ca el: cu cea mai mare intensitate. Fiindcă el este un adevărat erou principal. Pe care eşti nevoit să-l urmezi.” (István Kemény)
De curînd, de același autor, la Editura Polirom a apărut și romanul Tihna, traducere din limba maghiară şi note de Anamaria Pop, colecția Top 10+.
Actriţa Rebeka Weér încearcă să dovedească partidului comunist că nu mai are nici o legătură cu fiica ei, Judit, fugită în străinătate, şi atunci îi organizează acesteia din urmă o falsă înmormîntare. Sforţările îi sînt inutile: părăsită de public, îşi va petrece ultimii 15 ani închisă în casă, pe jumătate nebună şi măcinată de gloria apusă, dar nu singură. Fiul care n-a părăsit-o, Andor, e scriitor, are 36 de ani şi-şi trăieşte lîngă ea drama oedipiană. Nefiind în stare să se desprindă de viaţa sufocantă alături de mama lui, temîndu-se să o părăsească, relaţia lor se transformă treptat într-un infern sartrian, împînzit de minciuni şi ură. Lucrurile se schimbă însă cînd Andor o cunoaşte pe frumoasa Eszter, o femeie în aparenţă fără trecut şi de care se îndrăgosteşte ca un nebun. Avînd pentru prima dată în minte imaginea unei vieţi împlinite, Andor se gîndeşte să facă pasul decisiv: să-şi vadă trecutul şi viitorul laolaltă, să le aducă alături pe cele două femei care îi marchează destinul.
Attila Bartis s-a născut în 1968 la Tîrgu Mureş şi a emigrat în Ungaria împreună cu familia în anul 1984. Considerat astăzi unul dintre cei mai importanţi prozatori maghiari contemporani, a debutat în 1995 cu romanul A séta (Plimbarea, Polirom, 2008). În 1998 a publicat volumul de nuvele A kéklő pára (Aburul albăstrui), urmat în 2001 de romanul A nyugalom (Tihna, Polirom, 2017), care a inspirat drama Anyám, Kleopátra (2002; Mama mea, Cleopatra), şi de volumul de nuvele A Lázár apokrifek (2005; Apocrifele lui Lazăr). În 2015 îi apare romanul A vége (Sfîrşitul). De-a lungul carierei i-au fost decernate numeroase distincţii literare importante, printre care se numără Premiul Tibor Déry (1997), Premiul Sándor Márai (2002), Premiul Attila József (2005), Premiul Szép Ernő (2010), dar şi Ordinul de Merit Marea Cruce a Ungariei în grad de cavaler (2006), oferit de statul maghiar ca recompensă pentru promovarea literaturii maghiare peste hotare. De altfel, Bartis este unul dintre cei mai traduşi scriitori maghiari de azi. Romanul Plimbarea a apărut în 1999 în germană, în 2009 în franceză, în 2016 în spaniolă, iar Tihna a cunoscut mai multe traduceri (în germană, franceză, engleză, suedeză, slovenă, italiană, spaniolă, română etc.), fiind pînă în prezent cel mai popular roman al său. Prozatorul maghiar este cunoscut şi pentru pasiunea sa pentru arta fotografică, una dintre cele mai cunoscute expoziţii ale lui fiind Moştenirea Engelhard. În 2010 a publicat albumul fotografic A csöndet úgy (Liniştea aşa). În prezent Attila Bartis trăieşte în Budapesta.
Scena lumii, de George Banu, un volum ce desenează caleidoscopic peisajul unei epoci
Scena lumii reuneşte eseuri despre evenimente artistice care au marcat îndeosebi lumea Parisului şi al căror martor atent a fost George Banu, precum şi reflecţii inspirate de aventuri personale, de întîlniri esenţiale, de spectacole radicale…
Pe Scena lumii descoperim protagonişti şi figuranţi care, după cum se ştie din Antichitate, joacă roluri şi-şi revelează secretele. De la umbra lui Stalin la incertitudinile lui Obama, desconsiderat prin asemănarea cu Hamlet – o „insultă”! –, descoperim aici societatea spectacolului cu toate contrastele ei. George Banu asociază elogiul artei afirmat explicit şi denunţul teatralităţii cotidian disimulate, căci pe Scena lumii sîntem, alternativ, cînd spectatori, cînd actori. Locul nimănui nu e constant atribuit şi a-l găsi e o misiune. Acesta-i orizontul excursiei propuse de autor.
Pornind de la aceste afinităţi elective prezente lunar, timp de cinci ani, în Dilema veche, se desenează caleidoscopic peisajul unei epoci şi identitatea unui autor animat de convingerea că azi, mai mult ca oricînd, cultura îşi are ca rost vindecarea rănilor sufletului.
Volumul Scena lumii, de George Banu, a apărut la Editura Polirom și este disponibil și în ediție digitală.
„De cîţiva ani, George Banu scrie pentru Dilema veche texte admirabile, în care povesteşte, comentează, observă faptele culturale ale lumii. O face cu sensibilitate şi cunoaştere, cu experienţă sapienţială, căci George Banu este un înţelept al teatrului (dacă tot se zice că teatrul este un fel de sectă, atunci trebuie să aibă înţelepţii lui!). Vizitează, cu pas melancolic şi măsurat, artele vremii, de la cele canonizate la cele mai excentrice, de la cele riguros şi costisitor puse la cale la cele întîmplătoare, improvizate. Priveşte spre politicieni sau spre artişti, spre scriitori sau spre spectatori – nimic nu-i e străin. George Banu ia pulsul spiritual al lumii şi dă raportul de gardă, lunar, în Dilema veche, în texte care îmbogăţesc cititorul. Strîngerea acestor texte în volum mi se pare necesară. Nu doar pentru valoarea fiecăruia dintre ele, nu doar din respect pentru public, ci şi pentru că ele împreună alcătuiesc, ca piesele unui puzzle, o imago mundi, poate, neaşteptată.” (Sever Voinescu)
George Banu (n. 22 iunie 1943) este eseist şi profesor universitar de studii teatrale. Stabilit la Paris din 1973. Ales de trei ori preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, este în prezent preşedinte de onoare al acesteia. Este, de asemenea, preşedintele Premiului Europa pentru teatru. A primit de trei ori premiul pentru cea mai bună carte de teatru în Franţa. A fost de două ori laureat al UNITER, iar în 2007 a primit Premiul Prometheus pentru întreaga activitate. În 2014 a primit Marele Premiu al Academiei Franceze. Coordonează colecţia „Le Temps du théâtre” la Editura Actes Sud. A primit titlul de doctor honoris causa al mai multor universităţi româneşti şi europene. Responsabil (alături de Mihaela Tonitza Iordache) al reputatei antologii Arta Teatrului şi coordonator al volumelor colective Teatrul de artă, o tradiţie modernă, Repetiţiile şi teatrul reînnoit, De la vorbă la cîntec. În 2013 i-a fost consacrat volumul de studii şi eseuri Călătoriile sau orizontul teatrului. Cărţile sale au fost traduse în numeroase limbi. De acelaşi autor, la Editura Polirom au apărut: Peter Brook. Spre teatrul formelor simple (2005), Scena supravegheată. De la Shakespeare la Genet (2007), Iubire şi neiubire de teatru (2013) şi Monologurile neîmplinirii (2014).
Premiile ediției aniversare UNDERCLOUD 10
În august 2008, pentru prima dată în istoria recentă, artiștii teatrului independent bucureștean se întâlneau într-un festival dedicat lor: UNDERCLOUD era la prima ediție și s-a desfășurat, timp de 3 săptămâni, pe celebra terasă La Motoare.
De-a lungul celor 10 ani, Festivalul a devenit un brand care susține și promovează mișcarea teatrală independentă din România. UNDERCLOUD a fost primul festival de teatru independent care a introdus în program, în 2012, secţiunea Concurs, cu premii, iar din 2014, a devenit internațional.
Astăzi, UNDERCLOUD este singurul festival internaţional de teatru independent din România desfășurat sub egida programului european „Europe for Festivals. Festivals for Europe” – certificat internațional atribuit de Comisia Europeană şi Asociația Festivalurilor din Europa.
Ediția aniversară, desfășurată între 22 și 31 august, la ARCUB – Gabroveni, cu sprijinul Primăriei București, s-a încheiat joi seară cu Gala de premiere, în cadrul căreia au fost acordate șapte premii la șapte categorii și cinci premii speciale.
În secțiunea Concurs au participat 16 producții realizate de către cei mai tineri și mai talentați artiști independenți. Juriul festivalului, din care au făcut parte regizorii de teatru Alexa Visarion și Erwin Simsensohn, actorii Coca Bloos și Cristi Iacob, scenografa Iuliana Vîlsan și criticul de teatru Octavian Saiu, a desemnat câștigătorii ediției.
Spectacolul Menajeria de sticlă, produs de Teatrul POINT și regizat de Alexandra Penciuc, a câștigat Premiul pentru cel mai bun spectacol.
Ana Ularu a primit Premiul pentru cea mai bună actriță pentru rolul din spectacolul O intervenție (producție a Teatrului ACT), iar Mihai Smarandache a fost desemnat Cel mai bun actor pentru prestația sa din Menajeria de sticlă.
Premiul pentru cea mai bună regie i-a revenit lui Iris Spiridon pentru spectacolul Psycho, producție a Teatrului Apollo 111.
Premiul pentru cea mai bună scenografie a fost împărțit între Daniel Chirilă pentru costumele din spectacolul Înaintea erei noastre (o producție Frilensăr și Teatrul LUNI de la Green Hours) și Sabina și Bianca Veșteman pentru decorul spectacolului Psycho.
Premiile juriului au fost acordate lui Paul Cimpoieru pentru one-man-show-ul Homo Americanus și trupei Frilensăr pentru spectacolul Înaintea erei noastre, ambele co-produse împreună cu Teatrul LUNI de la Green Hours.
Pentru susținerea mișcării teatrale independente, Premiul UNDER ANY CLOUD i-a revenit Teatrului Metropolis și echipei spectacolului Efectul razelor gamma asupra crăitelor lunatice, iar Premiul UNDERCLOUD a fost decernat producției BABEL a Centrului Independent Coregrafic LINOTIP.
Distincțiile ediției aniversare au fost oferite de: Mathilde, Centrul Shakti, Therme, Other Side și Editura Nemira.
Constantin Chiriac, directorul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, Jaroslaw Fret, regizor și director al Institutului Grotowski din Polonia și scriitorul Pascal Bruckner, au primit Premiile de Excelență ale ediției aniversare UNDERCLOUD.
În cele trei secţiuni ale sale – Concurs, Invitaţi din străinătate şi Invitaţi din România –, cea de-a X-a ediţie a a reunit peste 200 de artiști, în peste 40 de spectacole, lecturi, conferințe și evenimente.
Cele mai noi şi incitante producţii din teatrul independent, spectacole de notorietate din teatrul românesc, dar şi spectacole independente din străinătate, au marcat ediția aniversară.
Jaroslaw Fret, regizor și directorul Institutului Grotowski, a deschis Festivalul cu a sa Ultima bandă a lui Krapp, (pentru că cererea de bilete a fost foarte mare, spectacolul a avut două reprezentații cu casa închisă), iar excentricul Romeo Castellucci a închis ediția cu celebra sa producție Iulius Caesar. Fragmente. Compania israeliană de teatru-dans MASH a punctat esențial în festival cu trei superbe spectacolele de dans, cu implicare în socialul contemporan: Ani-ma, Gravitas și HA-E 4-2.
Scriitori francezi Pascal Bruckner și Frederic Beigbeder au fost invitații de onoare ai ediției aniversare UNDERCLOUD.
Oana Pellea, Maia Morgenstern, Victoria Cociaș, Marian Râlea, Răzvan Vasilescu, George Mihăiță, Cristi Iacob, Claudiu Bleonț, Șerban Pavlu, Richard Bovnoczki, Vlad Logigan, Istvan Teglaș, Radu Iacoban, Tudor Aaron Istodor, Dan Rădulescu, Ionuț Grama, Andrei Seușan, Lucian Iftime, Andreea Bibiri, Cristina Casian, Ștefan Lupu, Andrea Gavriliu, Ioana Marchidan, Arcadie Rusu, Cerasela Iosifescu, Mihaela Teleoacă, sunt doar o parte dintre actorii români cu care publicul s-a întâlnit în spectacolele celor 10 zile de UNDERCLOUD.
Cel mai important rol al festivalului a fost și este acela de a promova și de a sprijini mișcarea teatrală independentă din București și din țară, de a crea vizibilitate și de a conferi notorietate artiștilor independenți. Cea de-a x-a ediție UNDERCLOUD s-a încheiat aseară cu Petrecerea aniversară, ce a strâns laolaltă artiști, organizatori, parteneri și prieteni.
UNDERCLOUD este creat și organizat de Asociația Mișcarea UNDERCLOUD, cu sprijinul Primăriei Municipiului București prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, co-finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale.
Polirom Junior: Povestea unei prietenii neobișnuite dintre o fetiță și un leu
Într-o zi, o fetiţă pe nume Patricia, care trăieşte alături de familia ei într-una dintre rezervaţiile naturale din Kenya, întîlneşte printre gazele, antilope gnu, zebre, rinoceri, bivoli şi elefanţi un pui de leu. Începe să îl îngrijească şi, pe măsură ce trece timpul, leuţul devine prietenul ei cel mai bun. Numai că prietenia lor e pîndită de o primejdie nebănuită: viaţa lui King, devenit un leu înfricoşător, care-i înspăimîntă pînă şi pe vitejii masai, e pusă în pericol de un duşman încă şi mai vechi decît zăpezile ce strălucesc în depărtări, pe muntele Kilimanjaro.
Leul, de Joseph Kessel, a apărut în colecţia „Junior” a Editurii Polirom, traducere din limba franceză de R. Polizu-Micşuneşti, volum disponibil şi în ediţie digitală.
Vîrsta recomandată: 12+
Joseph Kessel (1898-1979), scriitor și jurnalist francez, s-a născut în Villa Clara, Entre Ríos, Argentina. Copilăria și-a trăit-o în Orenburg, Rusia, înainte de a se muta în Franța. A studiat la Nisa și apoi la Paris, unde și-a terminat studiile de filologie în 1915. Un an mai tîrziu a intrat în aviație; experiențele din această perioadă le va descrie în romanul L’Équipage (Echipajul; 1923), publicat mai tîrziu, în 1923. În 1919 se angajează ca reporter și scrie despre numeroase evenimente importante ale vremii, din Irlanda, Israel sau Germania. Din această perioadă vor apărea detalii în romanele Les Captifs (Prizonierii; 1926), Belle de jour (1928; roman ecranizat de Luis Buñuel) sau LʼArmée des ombres (Armata umbrelor; 19463). În 1962 devine membru al Academiei franceze. Primește mai multe distincții importante, printre care aceea de Mare ofițer al Legiunii de onoare, în 1926. Scriitor admirat de contemporanii săi, Kessel publică numeroase romane, dintre care multe ecranizate, de-a lungul unei cariere aventuroase, de soldat, luptător în rezistența franceză, jurnalist și romancier. Moare în 1979, în Avernes, la 81 de ani.
Colecția „Junior” este cel mai recent proiect editorial Polirom și este coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu. Mai multe detalii, aici.
