Știrile săptămânii: romanul Captivi, de Norman Manea, a fost publicat in SUA.
Romanul Captivi, de Norman Manea, a fost publicat in SUA
Captivi (Polirom, ed. a II-a, 2011), de Norman Manea, „un roman uimitor despre România postbelică, despre limbă, identitate şi pierdere”, a fost publicat în această lună de prestigioasa editură americană New Directions.
Versiunea în limba engleză, care reprezintă traducerea acestei a doua ediţii, este însoțită de un cuvînt înainte al autorului („În loc de introducere”) şi de o postfaţă a traducătoarei, Jean Harris.
Romanul, cenzurat la prima sa apariţie, este un elogiu absolut al învinsului. Într-un mod criptic, sînt evocate orori, suferinţe, crize, o lume nefericită, eşuată, tragică. Departe de ispitele evaziunii, romanul dezvoltă o întreagă incursiune psihologică într-un cadru social bine determinat – România anilor ‘50. Povestea este inovatoare ca metodă, structurată în trei părţi – „Ea”, „Tu”, „Eu” –, fiecare scrisă în alt stil, dar pornind de la o sursă comună. Personajele, în amintirea cărora trauma razboiului este încă proaspătă, dar care sînt sensibile şi la micile plăceri ale vieţii, sînt prizoniere într-o societate dominată de etica comunistă a muncii şi disciplinei, de demagogie şi suspiciune, în care supravegherea şi arestările distrug zilnic nenumărate vieţi.
„O disperare mută, redată cu o strălucită precizie de către un maestru.” (Library Journal)
„Un scriitor superb, care ne oferă o mărturie extraordinară despre viaţa intensă şi dramatică din timpul uneia dintre cele mai groteşti şi feroce dictaturi. Norman Manea scrie fără amărăciune sau resentimente, cu o incredibilă libertate a spiritului, cu fantezie şi chiar cu umor.” (Mario Vargas Llosa)
Norman Manea (n. 1936), unul dintre cei mai apreciaţi prozatori şi eseisti români, profesor de literatură europeană şi „writer in residence” la Bard College, New York. De la debutul din 1966 şi pînă în 1986, cînd a plecat din ţară, a publicat 10 volume, fiind distins cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1979) şi Premiul Uniunii Scriitorilor (1984, anulat de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste). În 1992 a primit Bursa Guggenheim şi Premiul MacArthur, în 1993 Biblioteca Naţională din New York l-a sărbătorit cu prilejul acordării distincţiei de „Literary Lion” al bibliotecii, în 2002 i s-a atribuit Premiul internaţional de literatură Nonino pentru „Opera omnia”, iar în 2006, Premiul Medicis Etranger pentru Întoarcerea huliganului. În 2010 a primit distincţia „Commandeur dans l’Ordre des Arts et des Lettres” din partea guvernului francez, iar în 2011, prestigiosul premiu literar Nelly Sachs. În 2012, Uniunea Scriitorilor din România i-a decernat Premiul Naţional pentru Literatură. În 2013 a fost nominalizat pentru Premiul Nobel.
La Editura Polirom a publicat: Întoarcerea huliganului (ed. I, 2003; ed. a II-a, 2006, 2008, 2011), Plicuri şi portrete (ed. I, 2004; ed. a II-a, 2014), Fericirea obligatorie (ed. a II-a, 2005, 2011), Despre Clovni: Dictatorul şi Artistul (ed. a II-a, 2005; ed. a III-a, 2013), Anii de ucenicie ai lui August Prostul (ed. a II-a, 2005; ed. a III-a, 2010), Plicul negru (ed. a IV-a, 2007; ed. a V-a, 2010), Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici (2008), Înaintea despărţirii. Convorbire cu Saul Bellow (2008), Vorbind pietrei (2008), Atrium (ed. a II-a, 2008), Variante la un autoportret (2008), Vizuina (ed. I, 2009; ed. a II-a, 2010), Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian (2010), Cuvinte din exil (împreună cu Hannes Stein, 2011), Captivi (ed. a II-a, 2011), Cartea fiului (ed. a II-a, 2012), Zilele şi jocul (ed. a II-a, 2012) şi Laptele negru (ed. a II-a, 2014).
