Ora de citit, de Serenela Ghiteanu
Volumul “Ora de citit” cuprinde o selecţie din cronicile literare ale autoarei, apãrute în ultimii cinci ani, în revistele : 22, Timpul ( Iaşi), Observator cultural ( Bucureşti), Adevãrul literar şi artistic (Bucureşti) şi Vatra ( Tg. Mureş).
Scriitorii contemporani care se regãsesc prin cãrţile lor cu o cronicã , douã sau chiar trei în acest volum sunt, în ordine alfabeticã : W.N.P. Barbellion, Nina Bouraoui, Cãtãlin Dorian Florescu, Steven Galloway, Samantha Harvey, Nora Iuga, Yasunari Kawabata, Sorin Lavric, Rouja Lazarova, Gabriel Liiceanu, Monica Lovinescu, Ian McEwan, Andrei Makine, Norman Manea, Ion Manolescu, Herta Müller, Haruki Murakami, Philip O Ceallaigh, Marisha Pessl, Marius Daniel Popescu, Dan Stanca, Ion Vianu, Matei Vişniec.
Serenela Ghiţeanu predã Civilizaţie francezã la Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti. A obţinut titlul de Doctor in Literaturã Francezã, în 2009, la Universitatea Bretagne-Sud din Franţa. Este autoare a volumului « Sylvie Germain. La Grâce et la Chute » ( Ed. Institutului European, Iasi, 2010) şi co-autoare a volumului « Scriitorul, cenzura şi Securitatea. Bujor Nedelcovici şi invitaţii sãi » (Ed. All, Bucureşti, 2009). De peste 10 ani, susţine conferinţe în cadrul Alianţei Franceze din Ploieşti.
Volumul se bucurã de o prezentare din partea filozofului Sorin Lavric, pe care o reproducem :
« În Serenela Ghiţeanu am întâlnit forma împlinitã a unei pasiuni literare de tip degustãtor, adicã genul de intelectualã predispusã mai curând sã guste un text decât sã-l creeze din imbold lãuntric. Cultã şi înzestratã cu o sensibilitate de tip melodic- acea sensibilitate care face ca un om sã se bucure de prozodia şi sintaxa unei limbi-, Serenela scrie fãrã emfazã şi fãrã orgolii ascunse, parcã din bucuria pe care i-o dã întâlnirea cu volumele altora. Mai mult, limba francezã, pe care o predã cu acribie la Universitatea din Ploieşti, i-a imprimat acurateţe foneticã şi cadenţã sigurã.
Din acest motiv, scrisul Serenelei Ghiţeanu nu plictiseşte cititorul şi nu-l supune unei torturi lexicale prin rãsuciri snoabe. Serenela scrie limpede şi curat, având ceva iremediabil didactic în grija cu care povesteşte cãrţi, redã nuanţe şi formuleazã judecãţi de valoare. Dar impulsul ei pedagogic are o rigoare fãrã scorţoşenie şi o exactitate fãrã mania minuţiei oarbe. De aceea, pe Serenela o citeşti cu aerul cã asişti la o demonstraţie de mãsurã şi de fler artistic. Mi-aş fi dorit-o ceva mai virulentã, mai arţãgoasã, mai bãtãioasã în pornirea de a critica autori. Dar Serenela stã sub fatalitatea naturii sale : o generozitate caldã care atenueazã asprimea verdictelor de gust. În totul, o autoare cultã şi rafinatã, cu un simţ sigur al depistãrii calitãţii literare. »
