În data de 13 iunie, de la ora 20:00, HBO prezintă în premieră şi exclusivitate o nouă producţie originală: documentarul Anul dragonului, a cărui regie este semnată de Iulian Manuel Ghervas şi Adina Popescu.
Anul Dragonului prezintă poveştile unor imigranţi chinezi din Bucureşti, rătăciţi în peisajul social şi economic din România actuală, şi, în acelaşi timp, surprinde fragmente din realitatea românească văzute şi înţelese din perspectiva lor. Indiferent de statutul lor social, primele etape ale adaptării sunt dificile şi ascund adevăruri incomode. Documentarul dezvăluie aspecte din viaţa a trei bărbaţi care reprezintă grupuri sociale distincte şi, în acelaşi timp, spune povestea unei comunităţi care încearcă să se adapteze într-o ţară necunoscută de care o leagă, însă, un trecut politic comun.
Han Wenlong este un imigrant ilegal al cărui vis de a lucra pe un şantier din Europa de Est s-a sfârşit înainte de a începe. Shen Xiaoming este un om de afaceri care trăieşte suspendat între două lumi. Li Jianhua este un jurnalist care spune povestea acestei comunități.
Unul dintre motivele pentru care mi-am dorit să lucrez la acest film a fost o încercare de a cunoaşte „China noastră”, o lume total diferită, „exotică” care există la doar câţiva paşi de noi, în Bucureşti. (Însă ca mai toate comunităţile chinezeşti din marile oraşe ale lumii şi aceasta, aflată în formare, la primele generaţii, este o comunitate închisă, care îşi păstrează înainte de toate specificul, cultura. Ceea ce ei, imigranţii chinezi te lasă să vezi, pe tine – străinul este doar vârful aisbergului şi uneori zâmbete politicoase, „de suprafaţă”.) Anul Dragonului este în primul rând un film despre adaptare, despre nişte oameni care au venit în România pentru că au învăţat la şcoală că poporul român le este „prieten şi frate”, iar odată ajunşi aici au descoperit o cu totul altă realitate, au declarat regizorii.
Ca de fiecare dată, încercăm să aducem pe micile ecrane personaje și subiecte incitante, inedite şi care merită să ajungă în fața publicului. Anul dragonului urmarește traseul comunității chineze din România, ce numără peste 10.000 de oameni aflați în căutarea unei vieți mai bune într-o țară necunoscută. Documentarele HBO tratează teme foarte variate cu scopul de a oferi telespectatorilor noi perspective asupra unor subiecte mai mult sau mai puțin cunoscute, însa extrem de interesante, a declarat Carmen Harabagiu, Country Manager HBO România.
Până în acest moment, HBO a produs în România nouă documentare originale: Nunţi, muzici şi casete video (r. Tudor Giurgiu), Apocalipsa după şoferi (r. Alexandru Solomon), Australia (r. Claudiu Mitcu), Lumea văzută de Ion B. (r. Alexander Nanau), Circul Vesel (r. Claudiu Mitcu), The Shukar Collective Project (r. Matei-Alexandru Mocanu), Victoria (r. Adi Voicu, Ana Vlad), Doina Groparilor (r. Pavel Cuzuioc), Vorbitor (r. Radu Muntean şi Alexandru Baciu) şi continuă seria acestora cu producţia Anul dragonului (r. Iulian Manuel Ghervas şi Adina Popescu) care va avea premiera în data de 13 iunie, de la ora 20:00, numai la HBO.
Filmul va fi difuzat în avanpremiera în cadrul celei a douăsprezecea ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), în cadrul zilei HBO, joi 6 iunie 2013.
Anul dragonului este o producție HBO Europe realizată de 4 Proof Film.
De ce Anul Dragonului?
Documentarul este filmat în mare parte în anul 2012 care în zodiacul chinezesc a fost Anul Dragonului de Apă, un an al inspiraţiei de moment, benefic pentru acţiuni spectaculoase şi proiecte îndrăzneţe ce au implicat riscuri pe măsură. Totodată, a fost o perioadă favorabilă căsătoriilor, a consolidării relaţiilor între părinţi şi copii şi a unei vieţi de familie armonioasă. O parte din aceste previziuni se regăsesc în aspecte din viaţa celor trei protagonişti ai filmului. Documentarul conţine, însă şi materiale din arhiva personală a jurnalistului Li Jianhua, filmate în 2009 şi 2010 (Anul Bivolului şi al Iepurelui) care prezintă evenimente marcante din viaţa comunităţii chineze, cum ar fi demolarea complexului comercial „Niro” şi conflictul dintre comercianţii chinezi şi administraţia complexului, incendiul de la „Dragonul roşu” în care au ars peste 1000 de magazine, precum şi problemele muncitorilor chinezi care au venit în Bucureşti în 2008 prin intermediul unor firme de intermediere a forţei de muncă care ulterior nu şi-au mai onorat contractele. Toate acestea se constituie într-o frescă a unei comunităţi care devine un al patrulea personaj în film, şi cel mai important.
Background:
Din cei aproape un miliard şi jumătate de chinezi mai mult de treizeci de milioane trăiesc în ţări de adopţie. În România sunt peste 10.000 de chinezi, dintre care aproximativ nouăzeci la sută s-au stabilit în Bucureşti, în zona Colentina. Imigranţii chinezi din România sunt la prima generaţie şi formează o comunitate închisă care se izolează pentru a-şi păstra specificul sau a-şi proteja interesele. Conform unor studii asupra imigraţiei în România, ei alcătuiesc cel mai numeros grup de imigranţi, dar şi cel mai vulnerabil.
În 1949, România a fost una dintre primele ţări care a recunoscut Republica Populară Chineză ca stat de drept. În perioada comunistă, “prietenia tradiţională” şi “buna colaborare dintre cele două popoare” s-au desfăşurat mai degrabă la nivel politic, iar vizitele lui Nicolae Ceauşescu în China şi Coreea de Nord au marcat trecutul nostru. Pe atunci, prezenţa “prietenilor” chinezi în România se rezuma doar la cea a delegaţiilor oficiale. Imigranţii chinezi au început să se stabilească aici abia după revoluţia din 1989, în momentul în care China a devenit a doua putere economică mondială şi reformele politice au permis o dezvoltare mai liberă a afacerilor şi a comerţului.
Primul val de imigranţi chinezi, cel de la începutul anilor anilor ’90, a fost alcătuit în general din mici antreprenori care îşi vindeau marfa en-gross în pieţele din zona de est a Capitalei. Aceştia au găsit în România o piaţă de desfacere potrivită pentru nevoile lor. Importau din China marfă ieftină şi variată – multe produse concurente sau doar imitaţii ale unor mărci celebre, dar într-o gamă de preţuri mai bună. Treptat, afacerile comercianţilor chinezi au început să înflorească, aşa că aceştia au sosit în număr tot mai mare, alcătuind o comunitate. Odată cu ei au intrat în România şi grupările mafiote chineze care se ocupă cu perceperea taxelor de protecţie, recuperarea datoriilor, cu traficul de persoane sau droguri.
Zece ani mai târziu, cel de-al doilea val de migraţie a fost format în special din chinezi săraci care au venit ca muncitori în domeniul construcţiilor, pentru a înlocui forţa de muncă din România plecată în Occident. Aceştia au aflat de posibilitatea de a lucra aici de la cunoscuţi (rude sau prieteni), după care şi-au pus în practică intenţiile cu ajutorul firmelor de intermediere. Vârful numeric al muncitorilor chinezi din cel de-al doilea val a fost atins în 2008, suprapunându-se peste criza imobiliară de la sfârşitul anului respectiv. Multe şantiere s-au închis, iar muncitorii chinezi s-au trezit brusc fără locuri de muncă, fără adăpost şi, din pricina costurilor ridicate de călătorie şi a datoriilor acumulate iniţial în contul plecării, fără putinţa de a se întoarce în China.
În momentul de faţă, atât comercianţii chinezi, cât şi cei care au venit în România cu ajutorul firmelor de intermediere a forţei de muncă, nu percep România ca pe o ţară de tranzit către vestul Europei. Cu toate acestea, nu se poate anticipa ce se va întâmpla în mod real după acceptarea României în spaţiul Schengen.
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=BmbFRoto004′]
1 comment
[…] Articole relevante: aici, aici […]