Cititoarea noastră Laura ne-a trimis mai multe citate din cartea ”O experienţă personală”, de Kenzaburō Ōe. Astăzi vi-l prezentăm pe cel de-al treilea și ultimul dintre acestea. Mulțumim, Laura!
”Kenzaburō Ōe și monotonia sexului”
„Târziu în noapte, în poziţii perverse care limitau atingerea corpurilor, Bird şi Himiko făcură sex în întunericul umed vreme de o oră încheiată. Ca animalele, rămăseseră tăcuţi până la sfârşit. Himiko se prăbuşise de nenumărate ori în orgasm, la început la intervale scurte şi apoi după pauze din ce în ce mai prelungi. De fiecare dată, Bird îşi aminti de senzaţia de a lansa un aeromodel seara, pe terenul de joacă de la şcoala lui primară. Himiko se învârtea în jurul axei trupului lui în cercuri tot mai largi, tremurând şi gemând pe cerul orgasmului ei ca un aeromodel chinuindu-se sub povara unui motor prea mare. Apoi, cobora din nou pe terenul de aterizare unde aştepta Bird şi perioada de repetiţie mută şi încăpăţânată reîncepea.
Pentru ei, sexul era deja înrădăcinat într-o senzaţie de linişte şi de rutină zilnică, iar Bird se simţea de parcă s-ar fi culcat cu acea femeie de cel puţin o sută de ani. Organele ei genitale erau acum simple şi sigure şi în ele nu se mai ascundeau nici măcar mugurii celor mai neîntemeiate temeri. Vaginul lui Himiko nu mai era oarecum un lucru insondabil, ci simplitatea întruchipată, un buzunar dintr-o răşină sintetică şi uşoară din care nu avea cum să apară vreo stafie care să-l bântuie pe Bird. Se simţea profund împăcat, pentru că Himiko limitase explicit şi fără ezitare obiectul relaţiilor sexuale dintre ei la plăcere. Îşi aducea aminte cum era cu soţia lui, timiditatea amândurora şi senzaţia apăsătoare de pericol. Chiar şi acum, după ani buni de căsătorie, se înfundau în aceleaşi smârcuri psihologice de fiecare dată când făceau dragoste. Braţele lungi şi neîndemnatice ale lui Bird încercau să apuce trupul soţiei lui, obosit şi rigid din pricina luptei cu repulsia şi, invariabil, ea rămânea cu impresia că el încerca să o lovească, iar atunci, furioasă, se zbârlea la Bird şi dădea şi ea să lovească. Până la urmă, alternativele erau totdeauna aceleaşi: Bird fie se ciondănea cu soţia lui, retrăgându-şi trupul de lângă al ei şi continuând până târziu în noapte meciul acela care făcea să strălucescă, excitate, coarnele dorinţei, fie termina grăbit şi agitat, cu senzaţia că primeşte ceva de pomană. Îşi pusese toate speranţele legate de o revoluţie în viaţa lor sexuală în naşterea copilului şi în ceea ce avea să vină după aceea…
Cum Himiko, zburând întruna pe cerurile personale, strângea penisul lui Bird ca o mână care mulge, el ar fi putut să găsească în orgasmul ei cel mai intens momentul potrivit pentru propriul orgasm, dar teama de noaptea lungă ce ar fi urmat după copulaţie îl trăgea întruna înapoi. Amorţit, visa la somnul cel mai dulce, în care să cadă la jumtatea drumului pe panta uşoară către orgasm. Dar Himiko zbura în continuare, coborând uşor către pământ şi ţâşnind iar spre cer ca într-un dans, asemenea unui zmeu prins într-un curent ascendent.(…)
Patul, un bârlog sigur. Bird continuă să tremure în tăcere. Apoi, ca şi cum ar fi încercat să pătrundă mai adânc în bârlog, încercă să o penetreze pe Himiko. Repezit şi cu o erecţie doar parţială, dădu greş de câteva ori, dar apoi degetele lui Himiko îl îndrumară, indicându-i locul. Agitaţia lui o făcu repede pe Himiko să aibă mişcarea frenetică a partenerilor care ajung la orgasm în acelai timp, dar Bird se retrase brusc şi se goli energic într-o masturbare solitară. Resimţind bubuiturile din coşul pieptului ca pe o durere, Bird se prăbuşi lângă Himiko gândindu-se, fără să ştie prea bine de ce, că într-o bună zi avea să moară de un atac de cord.”
(”O experienţă personală”, de Kenzaburō Ōe, Editura Rao, 2004, pag. 151-154. Sublinierile ne aparțin)
