În această săptămână, citim din revistele România Literară, Observator cultural, 22 si Dilema veche.
–”România literară”, nr. 36/6 septembrie 2013. Cărțile pe care le găsim acum doar prin anticariate merită în continuare căutate, discutate și recenzate. Despre una dintre acestea, ”Convorbirile” lui Mihail Sebastian (cu Istrate Micescu, Tudor Arghezi, Radu D. Rosetti, Constantin Argetoianu, Constantin Stere, Liviu Rebreanu, Leny Caler) apărute în 2002 la Editura Universal Dalsi (iată o carte care merită reeditată), discută Gabriel Dimisianu în articolul ”Convorbiri actuale din 1935”: ”Mihail Sebastian se căuta și pe sine, desigur, discutând cu cei șapte. Se vede această căutare din întrebări, din felul în care le motivează și, până la urmă, din chiar alegerea partenerilor de dialog, deloc întâmplătoare. Ce miră e absența lui Camil Petrescu din această serie, contemporanul despre care aș spune că, literar și spiritual, Mihail Sebasian era cel mai aproape.”
Sorin Lavric semnează tot aici o cronică a cărții Anei Selejan, ”Glasul Patriei, un ”cimitir al elefanților” în comunism”, despre o gazetă unde se adunau, în perioada 1955-1972, toți ”reeducații” comunismului: ”La ”Glasul Patriei” figura pe care o fac interbelicii amintește de statutul schimonosit al felahilor: carcase dezînsuflețite, ființe tolerate, privite cu dispreț și exploatate prin fluturarea unor promisiuni. Cum nici Noica, recunoscând că a greșit în perioada interbelică, și nici Stăniloae, înfățișând starea mirifică a bisericilor ortodoxe, nu lasă cititorului o altă impresie.”
În final, se anunță (la Editura Humanitas Fiction) o nouă traducere românească din Ismail Kadare, Cina blestemată, unul dintre autorii mei preferați, prefațând-o cu un citat de aproape două pagini. În mod sigur, în lunile ce vor urma, o voi căuta și recenzia ei se va regăsi pe blogul nostru.
–”Observator cultural”, nr. 431/5-11 septembrie 2013. Romanul Lilianei Corobca, ”Kinderland”, este din ce în ce mai comentat prin revistele de specialitate. În ”Observatorul cultural” din această săptămână, onoarea îi revine lui Daniel Cristea-Enache, care este entuziasmat de carte: ”Kinderland este al treilea roman semnat de Liliana Corobca și cel care o impune pe autoare în prima linie valorică a prozei de azi. El e totodată un semn: că romanul autohton s-a schimbat și se schimbă sensibil, pentru a putea integra o dinamică socială și o accelerație existențială de multe ori dramatice. Trebuie să recunosc că am așteptat acest roman, așa cum am așteptat romanul copilăriei generației ”decrețeilor”, dar de Radu Pavel Gheo în ”Noapte bună, copii!”. Despre Kinderland, am scris și eu pe Filme-carti.ro.
Revenim la ”cocheta” rubrică a Cristinei Manole – Lecturi în vremuri de austeritate, pentru a descoperi cele patru cărți recomandate ale săptămânii, de data aceasta grupate sub titlul ”Călătorii prin spațiu și timp”. Printre ele, volumul colegului nostru de blog, Codruț Constantinescu, Mirajul utopiei. Călătoriile în URSS: control și propagandă, apărut în acest an la Editura Vremea. Despre acest, Cristina Manole scrie: ”O carte documentată, foarte bine alcătuită, în care mărturiile celor amăgiți de propaganda comunistă sunt agrementate de comentariile reci și seci ale autorului. Și astfel luăm cunoștință de felurite mărturii mincinoase, care falsifică o dură realitate trecută prin miresmele, facilitățile, iar uneori și prin banii oferiți de interesat-generoasele gazde sovietice.”
(Jovi)
–Revista 22, puternic implicata in viata sociala si politica, se concentreaza in numarul 36 (10-16 septembrie) asupra cazului Rosia Montana (dosar, editorial, interviu). Sorin Ionita crede in editorialul “66% contra, dar nu pentru motivele lui Antonescu “ ca “Era greu să discutăm raţional un proiect complicat ca Roşia Montană, din moment ce presa, principala platformă de dezbatere publică, a căzut, de câţiva ani, în maniheisme infantile, vopsind totul în tuşe grosolane de alb-negru. Cu deprinderi forjate în redacţii, unde totul e pro sau contra Băsescu, pro sau contra DNA etc, s-a văzut cum jurnaliştii deprofesionalizaţi au rămas pierduţi în acest scandal, neştiind de unde să-l apuce. Şi nu doar presa, ci şi alţi comentatori, care ba erau cu proiectul dar pe la spate, ba îl demonizau şi îl foloseau ca indicator de prevalenţa corupţiei, fără dovezi. Nu-i vorbă, e greu să-ţi faci o idee în hăţişul datelor tehnice, bună parte de chimie, o materie care sigur n-a fost în şcoală febleţea vorbitorilor pe ecrane.”
Iar Alexandru Lazescu in articolul “Parcări, maidanezi și Empire State Building” scrie ca “Trebuie să privim cu obiectivitate caracteristicile dominante care descriu societatea românească pentru a înțelege lucrurile cu adevărat. Ieșim în stradă isterizați doar atunci când se întâmplă câte o nenorocire, ca aceea cu copilul ucis de câini, dar la alegeri nu se întreabă mai nimeni cum s-a cheltuit bugetul local și ce a făcut primarul eternizat în funcție. Mentalitatea și comportamentul aleșilor sunt, în fond, o rezultantă a mentalității și comportamentului alegătorilor. Dacă ne uităm la ce scria Caragiale acum 100 de ani, vedem că, de fapt, nu s-a schimbat mare lucru între timp.”
-Pe aceeasi tematica mi-a placut si articolul Iuliei Popvici din Observator cultural, “Roşia Montană şi moartea statului-capital”. “Există 10.000, 15.000, zeci de mii de Roşii Montane – cîte una, poate, pentru fiecare dintre cei care protestează ori susţin protestele – şi în acelaşi timp e vorba despre una singură. Pe măsură ce protestele continuă, informaţiile devin copleşitoare, căci povestea acestei exploatări este o hîrtie de turnesol pentru un complex de probleme care ţin şi nu ţin de specificul românesc.
E vorba, e adevărat, despre paradigma mentală a anticomunismului metisat cu neoliberalismul preluat pe nedigeratelea: fascinaţia investitorului străin, panaceul socio-economic în faţa căruia popor şi politicieni deopotrivă sînt condiţionaţi să se închine; interiorizarea „vinei comuniste“ („cianura morală“ pe care o acuză Vladimir Tismăneanu) care ne ţine într-o perpetuă condiţie infantilă în faţa „adevăratului capitalism“ pe care-l avem încă a deprinde; o exacerbată disponibilitate a guvernanţilor către autocolonizare, care face ca autodeterminarea să fie o ficţiune în faţa veşnicului complex de elev premiant în faţa Bruxelles-ului şi a „aliaţilor europeni“; o definiţie deficitară a conceptului de democraţie, care îndeamnă către subestimarea cetăţenească (prin clasica diviziune între „civilizaţi“ şi „plebe“).
-Andrei Plesu in revista Dilema Veche nr. 500 (care a ajuns sa coste 5 lei, nu stiu daca ma repet, dar e bine de stiut) este mult mai detasat, vorba aia, a vazut multe in spatiul geopolitic mioritic insa remarca aberatia numelor strazilor din Bucuresti: “Deunazi, ma vazut, din fuga masinii, un numar de strada banal in aparenta, dar totusi misterios: strada Vaselor. De ce ar trebui sa se numeasca asa o strada oarecare, printre blocuri? Cum poate sa-i vina in minte unui edil sa boteze o strada, strada Vaselor? Ce fel de vase? Si de ce nu orice altceva? Intrebarea a inceput sa ma chinuie. Pana intr-atata incat am devenit curios sa aflu in ce perimetru onomastic traieste orasul meu. Am descoperit o enorma materie de reflectie pentru istorici, psihologi, sociologi, antropologi si metafizicieni. N-am reusit sa pricep prin ce mecanisme subtile se hotaresc numele strazilor metropolitan. Si cine ne hotaraste, in ultima instanta adresa?” De citit in intregime. La final, autorul ramane visator (ca noi toti, cine a fost Smaranda si cum arata?) “in fata unei bijuterii topografice: Intrarea Smaranda!”
Dosarul numarului este dedicat festivalului Dilema Veche de la Alba-Iulia, cu un motto menit a da peste gura cartitorilor rogozinieni („Ce sa ascult vorbe, cand vad fapte”-Cicero). Voi citi in week-end cu siguranta si „Despre ipocrizie si alte crime in Siria”, de Carmen Gavrila si „Retezatul- dupa 20 de ani”. Am observat si incercarea de tipologie a prietenilor de pe Facebook, realizata de Adina Popescu (cu care intamplator as fi „friends”) si ma intrebam in care din categoriile ei m-ar incadra. Putin la cea desemnata drept Autor PR (da, e drept ca te promovezi in acest Raid universal) si revoltatii- scriitorii complicati!
(Codruț)
Contributori: Jovi, Codrut
Precizări:
1. Revistele literare, culturale, de cinema sau de informație, care doresc să apară în această rubrică, o pot face, trimițând, prin reprezentanții lor, un mesaj la jovi@filme-carti.ro. Vom răspunde de îndată și, probabil, favorabil 
2. Revista ”România literară” a fost obținută cu sprijinul Inmedio.ro, rețea de distribuție a ziarelor/revistelor, de unde vă sfătuim să o achiziționați.
