-In cadrul Les Filmes de Cannes a Bucarest, a venit si filmul lui Nuri Bilge Ceylan, Winter Sleep, filmul care a primit, de altfel, si Palm d’Or la Cannes. Despre acesta scrie Ionut Mares la ZiarulMetropolis.ro: ”Ceylan şi directorul său de imagine apelează la o lumină gălbuie, caldă, utilizată artificial atunci când „decupează” şi învăluie chipul câte unui personaj ca pentru a-i expune suferinţa interioară. Este o privire regizorală blândă şi înţelegătoare asupra unor „suflete moarte”, care îşi fac rău gratuit, dar cărora li se oferă şansa salvării. Ceylan exploatează bagajul istoric şi simbolic al ţinutului în care a filmat pentru a conferi poveştii sale universale o încărcătură mitică, pentru a extrage esenţa umanului dincolo de timpul istoric. „Winter Sleep” este un grandios poem vizual al stărilor sufleteşti, cum rar ne oferă cinematografia momentului.”
-Adina a fost la Les Films de Cannes a Bucarest si ne spune care au fost filmele care ”nu i-au cazut cu tronc”. Printre ele, Foxcatcher: ”Nu știu pe cine mai duce de nas un film ca Foxcatcher. M-am cam săturat de pseudo-drame cu sportivi schzoizi și magnați plictisiți. În încercarea de a patologiza personajele, filmul nu face decât să îi pună într-o lumină foarte penibilă. Steve Carell pare mai atent la nasul său fals, preocupat fiind să nu-i cadă din clipă în clipă, iar Channing Tatum este la fel de procupat de mersul să crăcănat-retardat și de expresia de mandibulă umflată a la The Godfather. Regizorul Bennet Miller a făcut o treabă bună cu Capote și Moneyball, dar se pare că nu poți fi și antrenor și ornitolog și filatelist și filantropist (you’ll get the joke once you see the movie). Nu înțeleg de ce au trebuit să îi pună un nas fake lui Steve Carell când puteau să îl distribuie pe Tom Cruise, spre exemplu, care cred că s-ar fi disimulat numa’ bine într-un magnat schizoid și snob dacă e să ne uităm la rolul din Tropic Thunder. Povestea seamănă mult cu cea din The Fighter.”
(Jovi)
-Laura scrie la ‘My Cult Events’ despre ‘Mr. Turner’, filmul biografic realizat de Mike Leigh despre marele pictor englez din prima jumatate a secolului 19, precursor al impresionismului: ‘Prea lung, te face să te uiți la ceas și la final să te întrebi dacă a vrut să spună ceva și ce a vrut să spună. Povestea nu se adună înspre ceva, nu există niciun punct culminant, ba chiar momente de cotitură din viața lui Turner sînt trecute cam ușor (de pildă: moartea tatălui, ani din carieră în care stilul lui nu mai era apreciat, moartea unei fiice pe care a băgat-o altminteri prea puțin înspre deloc în seamă…). Interpretarea lui Timothy Spall te poate face să rîzi, pe alocuri, coloana sonoră e superbă dar parcă nepotrivită cu atmosfera, all in all, un mix de lucruri bune și mai puțin bune care cumva n-ajung la rezultatul așteptat.’
-Marcel Prost scrie la cinemateca.eu despre ‘Leviathan’ regizat de Andrey Zvyagintsev si prezentat la Bucuresti in cadrul mini-festivalului „Les films de Cannes a Bucarest”: ‘Filmul m-a inspaimantat. In primul rand pentru ca totul semana atat de mult cu Romania si cu romanii, incat limba insasi incepuse sa sune familiar; aceleasi orase decazute, aceiasi oameni tristi, acelasi alcool (Undeva la Palilula), aceeasi biserica si aceeasi religie; in al doilea rand pentru ca leviatanul e ca un foc intr-un lan de grau, nu se opreste decat dupa ce arde tot, iar la noi inca mai e mult grau.’
-Cu aceeasi ocazie Madalina Dumitrache de la liternet.ro a vazut ‘Clouds of Sils Maria’ al lui Olivier Assayas: ‘Eleganţa plastică din Sils Maria decurge din forţa interpretării actoriceşti şi din precizia regizorală. Deşi expune violenţa dorinţelor femeieşti ( de-a fi, de-a rămâne, de-a deveni, de-a avea…), regizorul oferă şi omagiul său acestor fiinţe delicate. Juliette Binoche dă măsura talentului său, etalând imaginea sa fără machiaj, în veşminte sobre, într-un ţinut ce nu prea are de-a face cu ceea ce ştim că ar însemna un star. Practic, chipul ei se de-multiplică precum se vede într-un caleidoscop, amintind de pelicula All About Eve de Joseph L. Mankiewicz. Cineastul francez evidenţiază potenţialul subtil al starletei Kristen Stewart, a cărei interpretare confirmă o formă de energie brută, atât de necesară acestui gen de film, dens, aproape apăsător. Olivier Assayas conturează portretul unei actriţe talentate, pasionată de rolurile ei, mereu în mişcare (repetiţiile pentru spectacol, proiectele viitoare- tot timpul „în priză”). În această manieră, filmul celebrează frumuseţea şi valoarea creaţiei. Preţul cerut? Sacrificarea vieţii private (un divorţ sâcâitor) şi solitudinea.’
-‘John Wick’ regizat de David Leitch si Chad Stahelski, cu Keanu Reeves in rolul principal a fost vazut de Angela de la cineamator.ro: ‘“John Wick” este un film violent. Nu vorbim despre filme premiante ca “The Raid”, dar cumva avem parte de ironii si glume care vin cu un suflu nou in peisajul thrillerelor. Amintind de Timothy Olyphant din “Hitman” cu gratia miscarilor in contrast cu portul elegant, Keanu rasufla usurat si este relaxat in filmul unei razbunari absurde, dar intelese in ciuda fortarii. As fi optat pentru eliminarea debutului de flashforward de la inceput, pentru a lipsi concentrarea asupra aspectului respectiv. Insa spre final, pe masura ce se aliniaza toate piesele, intelegem caracterul si implicatiile personajului in raport cu cele urmarite la inceput. Un personaj care scapa mereu din vizorul celor care-l tintesc, intr-o antiteza incitanta cu el, care isi ingroapa victimele in gloante, finalizand cu unul in cap.’
(Dan)
Recenzii filme pe Filme-cărți.ro în această săptămână:
–”Fury” (2014)
–”The Boxtrolls” (2014)
–”Maps to the Stars” (2014)
