-Despre noua apariție pe marile ecrane din România, Bridge of Spies, a scris Dan Becerescu pe blogul său: ”Bridge of Spies e un pom laudat. E plat si hiperprevizibil, cu personaje care nu transmit, cu o tona de gargara propagandistica si o gaura mare cand vine vorba de profunzime. Cu un asterix pentru cateva secvente la final cand reuseste performanta de a spune ceva despre universalitate si umanitate. Prea putin insa pentru asteptarile create.”
–Cristi Mărculescu tratează un nou film-cult, un serial de data aceasta, ”The Outer Limits”: ”Băgate unu câte unu sau două câte trei, de seara la culcare, episoadele astea sunt halucinant de importante pentru mare parte din cinema-ul fantastic (horror & sci-fi) și, ce să vezi pentru foarte multe literaturi de groază și sefeu. De la Stephen King la James Cameron și de la Star Trek la Starship Troopers mai tot ce înseamnă SF notabil american se extrage din idei și mieji jucați deja prin Outer Limits. N-am niciun chef de detalii și profunzimi (la urma urmei asta e mișto de descoperit pe cont propriu, la vizionări private) dar magnitudinea serialului ăstuia e impresionantă. Și tupeul de-a juca la rece, cu nervi de oțel situații de dincolo de limitele IQ-ului mediu per societate. Și imaginea, perfectă și deloc desuetă, care maximizează întru stil perfect elemente de expresionism gemrna, film noir american și experimentalism francez.”
–Despre L’ombre des femmes a scris Adriana Gionea la PostModern.ro: ”L’ombre des femmes, ce a deschis secţiunea Quinzaine des Realisateurs la ediţia din 2015 a Festivalului de la Cannes, este acel gen de film la care mergi datorită aceluiaşi motiv pentru care îţi mai cumperi un album de fotografii dedicat Parisului văzut de Bresson şi generatia lui, deşi mai aveai câteva, sau încă un roman scris de Modiano, deşi te-ai prins că foloseşte aceleaşi teme sau tipologii. Este vorba despre o voluptate specifică eternei reîntoarceri la obsesiile estetice. Filmul lui Garrel se bazează tocmai pe forţa de atracţie a obsesiei unor cinefili dornici să revadă clasicul triunghi amoros pe fundalul unui Paris desprins din fotografiile alb-negru, de parcă ar viziona un film din anii ’60. Aceleaşi întâlniri clandestine în mansarde sau la cafenelele iconice şi aceiaşi boemi ce se adună seara în jurul unei mese, cu nelipsita baghetă de la brutăria păstrată la parterul clădirii vechi sau indispensabila sticlă de vin aşezată astfel încât să redea şarmul amanţilor de pe malul Senei, care nu se pierde nici măcar într-un apartament sărăcăcios.”
-Pe IstoriaFilmului.ro, un interviu foarte interesant cu Bela Lugosi jr., fiul legendarului actor ce l-a întruchipat pe Dracula: ”Pentru mine moștenirea este fără de preț. Bela Lugosi este o figură iconică și reprezintă începuturile genului horror și Hollywoodului clasic. Portretizarea lui Dracula – machiajul și costumul său, manierismul său, vocea sa – au devenit etalonul pentru alte portretizări și caricaturi. Eu cred că numele și fața tatălui meu vor fi mereu sinonime cu Dracula și filmele horror, făcându-l o parte a istoriei filmului pe plan mondial. Dorința mea este ca administratorii moștenirii să fie descendenții lui Bela Lugosi.”
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această perioadă:
-”Le tout nouveau testament” (2015)
–”Bridge of Spies” (2015)
–”Poveste de dragoste” (2015)
