-Felix Tudoriu scrie despre ”Nymphomaniac Volume 1” (la noi a scris despre prima parte Delia). Părerea lui este una pozitivă: ”Nimfomaniac Partea 1 este filmul care este cu totul altceva decât îl prezintă afişul. Da, are sex. Nu, nu e erotic deloc. E la fel de erotic ca şi când ai privi doi peşti împerechindu-se în acvariu. Sexul vinde orice. Aşa că von Trier dă publicului sex. Dar asta nu e decât nada în care se prinde spectatorul pentru a vedea un film despre cu totul altceva. Filmul este despre pasiune şi raţiune. Sau despre mixul dintre cele două care fac sensibilitatea artistului. Este despre percepţia lumii într-o viziune artistică.”
–Ionuț Benea scrie pe 21art.ro despre un alt film cu nominalizari la premiile Oscar, ”Her” (din cate stiu, nu a aparut inca in cinematografele de la noi, asa ca nu l-am vazut inca): ” În cadrul acestui film descoperim o poveste de dragoste mai aparte care iți dă mult de gândit când vine vorba să rumegi ideile expuse de-a lungul întregului film. Poveste care se desfăsoară într-un viitor care pare destul de apropiat de-ale noastre timpuri, înfățisând o persoană din respectiva societate care poate fi ușor comparat cu un individ din zilele noastre.”
-O serie de articole despre Federico Fellini începe pe IstoriaFilmului.ro. Ele sunt semnate de Nandor Jakab-Benke: „Nu mă interesează dacă un film e bun sau rău atâta timp cât are viață” – astfel a sumarizat esența propriei arte în timpul pregătirilor pentru capodopera sa, Opt și jumătate Federico Fellini, maestrul inconfundabil al modernismului european de la dispariția căruia vom serba douăzeci de ani, începăndu-și cariera regizorală sub semnul post-neorealismului. Filmele sale din anii cincizeci au fost plasate în mediul rural, având eroi simpli dar în același timp – în antiteză cu normele neorealiste – caracterizați de trăsături sufletești inventive și profunde în loc de interesul politic și social.”
–Cristina V ne dezvaluie impresiile sale despre un film pe care cu siguranta doresc sa il vad-”Inside Llewyn Davis” (2013) al fratilor Coen: ”Scena care ne introduce în viața cântărețului de folk Llewyn Davis este probabil și cea mai importantă, acesta fiind prezentat în elementul în care se simte cel mai în largul său și, probabil cel mai fericit, și anume în fața publicului, cu chitara în mână și o melodie pe buze. O scenă mică, un bar micuț, cum se cade New York-ului anilor 60, locul și perioada în care muzica folk contemporană americană lua avânt și conotații anticonformiste. După ce cântă, acesta e chemat în spate, pe o alee întunecată de un prieten, care-l pocnește pentru că a întrerupt un alt cântăreț cu o seară înainte. Atunci facem cunoștiință cu caracterul lui Llewyn. Este talentat, de asta nu se îndoiește nimeni, dar mai ales el. Este depresiv, marcat de sinuciderea prietenului și partenerului său de duet, care s-a aruncat de pe un pod. Este arogant, plin de sine, cu un ego umflat ca urmare a talentului său natural.”
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
–”The Rainbow Thief” (1990)
–”Lawrence of Arabia” (1962)
–”Nymphomaniac: Volume 1” (2013)
–”Becket” (1964)
–”Lone Survivor” (2013)
–”The Night of the Generals” (1967)
–”Ride Along” (2014)
–”Wings of Fame” (1990)
–”The Lion in Winter” (1968)
–”The Last Emperor” (1987)
