-Bogdan de pe Blogul cu filme a facut un adevarat tur de forta saptamana trecuta, prezentand filmele de la Premiile Cesar 2012, mici picanterii, dar si Live Text si streaming on-line a decernarii premiilor. L-am urmarit si a fost o adevarata splendoare: “Blogul cu Filme a fost singurul blog din România care a acoperit prin posturi dedicate fimelor nominalizate, Live Text și streaming on-line preluat de pe Canal + Ceremonia decernării Premiilor César. În mod neașteptat, am înregistrat un trafic astronomic (pentru mine) – cu de 10 ori mai mare decât o zi obișnuită, bucuros fiind astfel că sunt oameni doritori de posturi documentate. Mulțumesc tuturor celor care au stat on-line, au comunicat și share-uit link-urile către blogul meu. Sunt nespus de recunoscător. Prin turul de forță pe care mi l-am propus, am încercat să îmi declar iubirea mea pentru Cinemaul diversificat și să trag un semnal de alarmă blogosferei cinefile din România, care, cu puține excepții, devine din ce în ce mai aplecată spre mimetism și viralizare oarbă.“
-Poate cea mai frumoasa prezentare a filmului “The Artist” (despre care am scris si noi) din blogosfera romaneasca l-am gasit miercurea trecuta pe blogul Poison Whiskey: “Dacă va câștiga, nu este din niciunul dintre motivele de mai sus, ci fiindcă în spatele lui se află oamenii potriviți. Aceeași care au fost în spatele lui ”The King’s Speech” anul trecut. Este un lucru trist, dar dacă victoria lui ”The Artist” îi va face pe oameni să dea o șansă unor filme mute de pe vremea străbunicilor, eu sunt mulțumit. Plus că nici cele 100 de minute ale ”Artistului” nu vor fi irosite de niciun spectator.”
-O paralelă interesantă despre familiile disfuncţionale din The Descendants şi A Separation, două filme nominalizate la Oscar, găsim pe Ad’s Blog: “De ce merită văzute în paralel? Fiindcă sunt viniete din două tipuri opuse de societate. The Descendants e o mostră de etică protestantă. Absolut toate personajele sunt bazate pe un egoism feroce şi cred în valoarea supremă a eficienţei. Suferinţa e o povară personală, dusă pe cont propriu. (…) A Separation, pe de altă parte, e o mostră familială complet diferită. Copiii sfidători, obraznici şi egoişti din filmul american nu şi-ar găsi locul în cel iranian, unde cuvintele-cheie în relaţiile filiale sunt respectul şi devotamentul. Părinţii sunt o povară ce trebuie dusă, oricât ar fi de grea.”
