Pe Andrei Dascalescu l-am cunoscut la proiectia speciala Constantin si Elena de la Noul Cinematograf al Regizorului Roman in aceasta vara. Era agitat, nu parea sa stea locului, incercand sa coordineze organizarea proiectiei si sa isi intampine invitatii si prietenii. Mai tarziu, am participat la editia 1.5 a Festivalului Filmul de Piatra, unde a avut rolurile de sunetist, fotograf, MC, organizator si am inteles ca ii sta in fire sa fie multi-tasking. Pentru ca e vorbaret, pentru ca fiecare raspuns a lui a presupus o scurta povestire si a dus la intrebari noi, neprogramate din partea mea, interviul a fost impartit in 2. Prima parte este dedicata statului sau de monteur si de specialist in cinematografie, iar a doua descrie traseul pe care l-a parcurs impreuna cu Constantin si Elena.
Partea I
1. Ai terminat sectia de Montaj la UNATC. Cum si de ce ai trecut pe partea de regie?
Trecerea a fost o intamplare. Uitandu-ma in urma, ma bucur ca am facut montaj, nu regie. La un moment dat, prin anul al doilea, imi parea rau ca nu am dat la imagine, pentru ca imi placea si imaginea foarte tare, de la 14 ani am facut fotografii. Ca toata lumea buna, am inceput cu aparat Smena, apoi am trecut la Zenit, care era deja high tech, apoi am facut saltul la digital. Cred ca a fost o alegere buna sa invat sa fac ceva practic in domeniul filmului. Scoala de regie, mai ales, e o chestie foarte vaga care da sau nu da rezultate. Nu cred ca poti sa inveti in scoala sa fii regizor, cred ca poti sa inveti niste lucruri, niste pacaleli, dar ori ai talent ori nu.
Pe cand la sunet, imagine, montaj, chiar sunt niste lucruri teoretice pe care trebuie sa le stii ca sa le poti folosi in favoarea ta. Iar saltul la regie s-a facut cu Constatin si Elena, aproape intamplator. Am cumparat o camera video, m-am dus sa imi filmez bunicii, la un moment dat cineva a vazut filmarea, acel cineva fiind Walter Murch (n.red. monteurul filmelor Apocalypse Now, premiat cu Oscar pentru Apocalypse Now si English Patient pentru Cel mai bun sunet ) si a zis : Asta e un film. Eu am zis nu, astia sunt bunicii mei, e o filmare de familie. El a insistat, asta e un film. Si asa am ajuns si sa regizez.
2. Ce te-a determinat sa dai la montaj?
Totul a pornit de la pasiunea pentru sunet. Am lucrat in radio la Piatra Neamt de la 14 ani, dinainte de a incepe clasa a 8-a, am fost pasionat tot timpul si de partea de butoane, mai mult decat de vocea mea, am facut si spoturi audio, si imi placea si partea de productie de radio. Intamplator am aflat de sectia de montaj de la UNATC si mi-am dat seama ca era ce imi doream. Am dat, am intrat la cu taxa, nu m-am dus, am lucrat un an de zile in Bucuresti, in radio si TV si dupa aia am dat din nou, am intrat ultimul la buget. Iar daca ma intrebi de unde vine pasiunea pentru sunet, chiar in vara asta, cand am avut parte de niste furtuni spectaculoase, ma gandeam ca prima inregistrare din viata mea a fost inregistrarea unui tunet, intotdeauna m-au fascinat tunetele si imi plac furtunile.
3. Legat de sunet, e o problema legata de acesta atunci cand vine vorba de filme romanesti, multi spectatori se plang ca nu se aude. Cum se explica?
Sunt prieten cu multi dintre cei care fac sunetul pentru filmele romanesti si sa zicem ca problema nu mai e atat de grava, asta in primul rand, si in al doilea rand, problema cu sunetul nu vine de la inregistrare, ci provine de la sistemul de distributie si proiectie care nu este total specializat.
4. O problema nu este si faptul ca suntem obisnuiti sa vedem in cinema filme romanesti?
Da, pentru ca le auzi si le citesti, cred ca si daca vezi un film in limba engleza si daca nu ai subtitrare, o sa ai senzatia ca nu intelegi ce zic oamenii aia acolo. Dar spre deosebire de noi, ei stiu un pic mai bine ce fac cand vine vorba de mixaj sau cum trebuie sa fie acel sunet. Pratic atunci cand faci un mixaj, nu poti sa il faci asa cum ai vrea tu sa se auda in cinema, pentru ca trebuie sa tii cont ca in cinema-urile din toata lumea sunt conditii mai bune sau mai rele si atunci trebuie sa faci cumva o medie intre ce vrei tu si ce-ar fi in regula pentru toate cinema-urile. Si ei stiu sa faca lucrurile astea mai bine, pentru ca in studio-urile romanesti unde sunt mixate filmele, sunt convins ca se aude bine, de fapt stiu asta. In functie de cum a fost pus sunetul pe pelicula, in functie de cum a fost citit si de cum e sistemul audio, se poate ajunge la rezultate dezastruoase de multe ori.
5. Cand te uiti la un film, poti sa il privesti fara sa il deconstruiesti din punct de vedere al realizarii montajului?
Odata cu varsta, am inceput sa ma uit din nou la filme cu placere. Cand incepusem sa studiez montajul, atunci aveam pasiunea rautacioasa de a gasi greselile din filme. Intre timp m-am mai calmat, mi-am dat seama ca si regulile sunt facute sa fie incalcate si reusesc sa ma bucur de filme fara sa le gandesc prea mult. Pe de alta parte, despre montaj si despre sunet poti sa zici ca sunt foarte bune intr-un film atunci cand nu le observi. Un critic de film nu prea apuca sa zica de montaj sau de sunet la un film, iar daca o face, e pentru ca e specialist. Omul cand iese din sala de cinema nici nu stie ce e ala montaj si nici nu o sa spuna ca a fost sunetul bun, doar in cazul in care a fost cine stie ce explozie.
6. Care este raportul de importanta al detaliilor tehnice: mai ales montajul in a transforma intr-un film bun?
Ca monteur incerci sa transmiti cateva lucruri subliminal astfel incat lui sa ii placa filmul mai mult decat i-ar placea cu un alt fel de montaj.
7. Exemplu de film cu montaj care te-a impresionat, care te-a facut sa spui : uite la nivelul asta vreau sa ajung si eu?
Apocalypse Now e un monument inchinat montajului si imi place si pentru ca ii apartine lui Murch, fiind unul dintre cei trei monteuri care au lucrat la film, dar si pentru ca la vremea lui era cu un film cu mult mai mult brut decat orice alt film facut vreodata si pentru ca a fost o provocare foarte mare sa fie pus cap la cap cu sens. Si sunt niste lucruri noi facute in acel film, pe care nu le mai facuse nimeni in montaj. De altfel, e si primul film in care s-a inventat coloana sonora in 4 canale, stramosul sorroundului de azi.
8. Pentru ca ai zis de Apocalypse Now, cum a fost sa lucrezi la la filmul lui Copolla, Youth Without Youth? Cum ai ajuns sa lucrezi la acest film?
Printr-o coincidenta. Stiam ca se face filmul, stiam nuvela lui Eliade, o citisem din liceu cu mult interes pentru ca stiam ca actiunea are loc in Piatra Neamt, de unde sunt eu. Apoi, cand am aflat ca se face filmul dupa ea si ca se va filma in Piatra Neamt, m-am gandit ce tare ar fi sa lucrez la filmul asta. Doar la cateva zile de la gandul asta, m-a sunat actualul decan al facultatii de film, Sorin Botosaneanu, care m-a anuntat ca e nevoie de un asistent la montaj
9. Am citit intr-un alt interviu ca lucrai intr-un fel de la distanta. Care a fost mecanismul de colaborare?
Copolla era in tara, filma, l-am vazut destul de des. Am lucrat cu Corina Stavila, associated editor, eu am fost asistent editor. Dupa ce am facut primul assembly impreuna cu Corina, ea a inceput sa lucreze la making off si abia in momentul acela a intrat in echipa Walter Murch care pana atunci fusese ocupat cu un alt film. A inceput sa lucreze la filmul lui Copolla abia cand noi facusem deja primul assembly. Din momentul ala am inceput sa am legatura directa cu Copolla. Mai faceam o taietura, ii trimiteam lui Murch pe email, Murch mai modifica, eu reconectam materialul si ii aratam lui Copolla. Asadar, a fost foarte interesant lucrul. Aveam hard diskuri identice si ne trimiteam proiectul pe mail, totul mergea foarte repede. Practic, eu eram legatura intre monteur si regizor. Mai tarziu, a venit si Murch in Romania si au lucrat impreuna direct. Am trecut prin toate etapele.
10. La ce filme te uiti?
In ultima vreme am vrut sa imi umplu niste goluri si am dat search pe google best movies of all times. Regizorul preferat este Roy Anderson, un suedez nebun la care m-as uita de 100 de ori fara sa ma plictisesc.
11. La cinema te duci?
Ma duc sa vad filmele romanesti. Corneliu m-a invitat la premiera Politist, adjectiv dar mi-a zis sa merg sa il vad si cu bilet. Cifrele sunt atat de mici, daca ai doar cateva mii de bilete vandute, fiecare conteaza. A doua categorie sunt filme ca Ice Age, la care ma duc sa ma uit in cinema, sa fiu mic in fata ecranului, sa il las sa ma prinda si sa aud efectele speciale care merita vazute si auzite, care sa ma faca sa imi intorc capul. District 9 e un film care mi-a placut foarte mult, pe care din pacate nu l-am vazut la cinema. Incurajez lumea sa mearga la cinema, la filme romanesti si de autor.
(va urma)
1 comment