Interviu Carmen Gavrilă
Duminică 2 iunie 2013, la ora 12.00, în cadrul Bookfest 2013, va avea loc o dezbatere pornind de la volumul Revolta Orientului, de Carmen Gavrilă, apărut de curând la Editura Polirom. Participă, alături de autoare: Aurora Liiceanu, Elisabeta Lăsconi, Daniela Zeca-Buzura, Selma Iusuf. Moderator: Virginia Costeschi. Evenimentulul va avea loc în Cafeneaua literară Lavazza, pavilionul C4.
Despre ”Revolta Orientului”, a fost publicată o recenzie de curând pe Filme-carti.ro, iar autoarea, Carmen Gavrilă, a avut amabilitatea să răspundă unor întrebări formulate de echipa Filme-carti.ro si îi mulțumim din nou pe această cale.
Cât de dificil este de scris acest gen de publicistică? Implică pericol, implică scrisul pe genunchi? Sau situația din Orientul Mijlociu s-a schimbat în bine din acest punct de vedere?
Am avut parte şi de mult „scris pe genunchi”, au fost multe momente în care am vrut neapărat să notez, măcar câteva cuvinte, ca să nu uit mai ales senzaţiile, mirosurile ori felul în care mă simţeam în clipa respectivă. Situaţia în Orientul Mijlociu se schimbă tot timpul, tocmai asta complică lucrurile, totul este în mişcare, totul este relativ.
Care este cel mai tensionat moment pe care l-ați trăit în perengrinările dvs. în Orientul Mijlociu?
Au fost multe asemenea momente în Egipt în 2011, sau în Iran în 2009 ori în Liban sau Gaza, dar nu prea îmi place să povestesc despre ele, pentru că asta distrage atenţia de la ce este mai important: povestea altora, a celor de acolo. În plus, jurnalismul din zone de conflict, de oricare fel, are o aură romantică pe care eu nu o încurajez deloc. Nu este nimic eroic. Trebuie doar să îti faci treaba cât mai bine şi cât mai obiectiv. Da, este o meserie uneori periculoasă, dar la fel de periculos este şi jurnalismul de investigaţie.
De ce nu aveți niciun grupaj tematic despre Arabia Saudită și, eventual, Emiratele Arabe Unite? Ați reușit să ajungeți (și) acolo?
Lipseşte un capitol despre Arabia Saudită pentru că nu am fost acolo. Am intrat în contact cu saudiţi, oficiali sau oameni obişnuiți, dar în alte state arabe sau în Europa. Însă încerc să fiu mereu la curent cu ce se întâmplă acolo sau în aria de influenţă a Arabiei Saudite. Acelaşi lucru este valabil pentru Emiratele Arabe Unite.
Dacă primăvara arabă este atât de tensionată și fierbinte, cum va fi vara arabă?
Eu cred că vara arabă va fi una lungă şi la fel de fierbinte ca primăvara, ba chiar cu izbucniri şi furtuni, aşa cum am tot văzut din 2011 până acum. Pentru state ca Egiptul şi Tunisia urmează perioade de tranziţie dificile spre, sper eu, regimuri măcar parţial reprezentative. În Egipt situaţia este complicată de atacurile la adresa creştinilor. În plus, Egiptul este esenţial pentru regiune, inclusiv în procesul de pace din Orientul Mijlociu. În Siria lucrurile se pot precipita, dacă SUA decid să înarmeze unele grupuri de opoziţie, în condiţiile în care, deja acolo este un război civil care s-a extins, nu mai este vorba doar de opoziţie şi regimul Assad, ci avem acum şi conflicte care pot degenera între diverse grupuri rebele, unele care nu sunt siriene, altele cu agendă clară islamistă radicală. În plus, pot creşte tensiunile între diversele grupuri etnice şi religioase.
Există, din punctul dvs. de vedere, vreo soluție viabilă pentru Palestina?
Este o întrebare la care zeci de negociatori şi politicieni nu au găsit până acum un răspuns. Mai toată lumea este de acord că cel mai bun răspuns este să existe două state, de altfel, aceasta e şi poziţia oficială a României. Numai că apar tot felul de detalii complicate: ce se întâmplă cu Ierusalimul de Vest, cu refugiaţii palestinieni, cum pot funcţiona împreună Fâşia Gaza şi Cisiordania, în condiţiile în care sunt controlate de forţe adverse, etc. Eu personal, cred că ar trebui început cu lucrurile mici, cu chestiunile care pot îmbunătăţi viaţa oamenilor, de la posibilitatea de trecere a graniţelor, la acte, comerţ, lucruri care pot oferi o gură de aer până când se va ajunge la soluţia definitivă.
Cum considerați rolul/poziția S.U.A. de sub mandatul lui Obama în spațiul arab? Există o abordare a Statelor Unite în această zonă sau putem remarca o slăbire a interesului (lăsând la o parte interesul strategic pentru petrol)? Aveți impresia că Obama a încercat ceva în Orientul Apropiat?
Mulţi oameni în Orient, au crezut, mai ales după discursul din Cairo, că Obama va schimba radical politica SUA şi atitudinea faţă de spaţiul islamic. Acum însă, cei mai mulţi dintre cei cu care am vorbit în Orient spun că preşedintele american, deşi la nivel declarativ tratează cu mai mult respect regiunea, nu a pus la punct politici cu adevărat revoluţionare. Influenţa americană încă se simte în regiune, dar altfel decât în mandatul fostului preşedinte Bush. SUA acum par să evite locul din faţă pe scena din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord şi preferă să lase locul Europei sau actorilor regionali ca Arabia Saudită sau Qatarul. Asta nu înseamnă că SUA şi-au pierdut interesul pentru regiune.
Ar putea România să se implice mai mult în acest spațiu (atât economic, cât și politic)?
Categoric da! Regiunea încă îşi mai aduce aminte de România lui Ceauşescu, o Românie prietenoasă şi foarte prezentă cu produse care au devenit adevărate branduri. Însă, odată cu schimbarea generaţiilor, amintirea asta începe să se şteargă. România are în continuare un mare atu în regiune: deşi e membră UE şi NATO, nu este prcepută ca un stat cu interese similare celor ale marilor puteri. România nu este bănuită, aşa cum sunt alte state europene, de jocuri în defavoarea ţărilor ori populaţiilor din regiune. România are imaginea unui stat neutru, cu relaţii excelente cu toate părţile şi taberele, adică o poziţie unică, pe care ar trebui să o exploatăm mai mult, inclusiv economic.
Poate exista viață după clanul Assad? Va fi Siria un nou Irak?
Da, poate exista viaţă după Assad, dar există un risc uriaş ca Siria să ajungă chiar mai rău decât un nou Irak. Nu este exclus scenariul unui război civil prelungit, ca cel din Liban în anii 80, chiar şi după ce Bashar al Assad nu ar mai fi la putere. Asta pentru că, odată ce avem deja arme în Siria, nimeni nu poate controla în mâinile cui vor ajunge şi nici cine trece graniţele extrem de permeabile ale ţării. Deja sunt informaţii confirmate din surse independente că grupuri de militanţi care şi-au pierdut terenul de luptă în Cecenia, Irak, Pakistan ori Afganistan, au găsit în Siria un nou spaţiu de acţiune. Nimeni nu poate anticipa ce se va întâmpla mai departe. Avem o opoziţie politică la regimul Assad în afara Siriei, dar care nu prea reuşeşte să coaguleze un front unitar. În ţară, grupuri înarmate controlează părţi din ţară şi de multe ori intră în conflict unele cu celelalte. Ca şi în Libia post Ghaddafi, în Siria de după Assad, cel mai dificil va fi ca statul să păstreze controlul şi autoritatea. Există riscul ca multe grupuri locale si străine să încerce, inclsuiv prin forţa armelor, să obţină puterea.
Se poate trăi din scris în România? În cazul unui răspuns negativ la întrebarea anterioară, de ce credeți că nu se poate trăi din scris în România? Care ar fi măsurile necesare a fi luate pentru ca literatura română să ”poată trăi pe propriile picioare”?
Nu cred că se poate trăi din scris în România. Eu una, chiar dacă intenţionez să mai scriu, nu voi renunţa la meseria de jurnalist de politică externă şi afaceri europene. Ştiu puţine cazuri de scriitori ale căror cărţi se vând suficient de bine cât să poată fi o sursă de venit. Deşi la noi cred că se publică mult iar piaţa de carte este destul de dinamică, problema este cu puterea de cumpărare, chiar şi când cărţile nu sunt scumpe. În plus, este firesc ca într-o lume care s-a îmbogăţit cu o mulţime de tentaţii, cărţile să nu mai fie aproape unica metodă de informare sau ieşire din realitate, ca înainte de 89.
Considerați că bloggerii literari sunt importanți în acest univers mic al literaturii româneşti contemporane?
Sunt convinsă că bloggerii literari sunt absolut indispensabili, pentru că numai prin ei poţi avea acces la puncte de vedere ori abordări mai ingenioase, de multe ori foarte originale, uşor de citit şi uşor digerabile.
Merită a fi citită literatura română contemporană? Mai aveți timp să citiți? Recomandați cititorilor noștri trei cărți recente pe care le-ați lua cu dvs. pe o insulă, în concediu.
Din păcate nu sunt într-un contact suficient de strâns cu literatura noastră contemporană, asta şi pentru că în general am fost nevoită să micşorez cantitatea de literatură pe care o consum, pentru că sunt mereu într-o adevărată cursă de documentare, citesc multe cărţi de specialitate, afaceri europene sau relaţii internaţionale. Dar câteodată, trişez şi mai strecor un roman, mai ales în vacanţă. Aş recomanda, ce citesc acum şi tocmai am citit: „Shalimar clovnul” de Salman Rushdie (Rushdie este favoritul meu), „Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică” de Vintilă Mihăilescu şi „Poveşti din Pamir”, traducere de Viorel Bageacu.
Ca cititori înfocaţi, întotdeauna am fost curioşi în legătură cu tabieturile scriitorilor… Când scrieţi, unde scrieţi, aveţi superstiţii în legătură cu scrisul?
Sunt un om care scrie oriunde şi oricând, sunt un fel de mic soldat. Este ceva ce ţine de meseria de jurnalist. Imi este foarte uşor să scriu cu termen limită de predare, pentru că uneori, trebuie să difuzez la radio un reportaj, un comentariu, o analiză sau un package, în foarte scurt timp. Sunt obişnuită să scriu şi ghemuită pe jos sau pe o bancă sau chiar în picioare, pe stradă, cum mi s-a întâmplat în Egipt. Atunci când nu sunt astfel de situaţii, îmi place să scriu, la micul meu birou, lângă fereastră, cu un pachet de tigări şi un ceai alături şi muzică bună. „Revolta Orientului” este o combinaţie de scris pe genunchi şi scris la birou.
Vă mulţumim!
Echipa Filme-carti.ro
(Sublinierile ne aparțin. Imaginile provin din arhiva personală a doamnei Carmen Gavrilă.)
