Tatiana Niculescu este scriitoarea care a impus în literatura română contemporană genul biografiei. A publicat la Editura Humanitas: Seducătorul domn Nae: Viaţa lui Nae Ionescu (bestseller Humanitas, 2020); Regele și Duduia: Carol II și Elena Lupescu dincolo de bârfe și clișee (bestseller Humanitas, 2019); Mistica rugăciunii și a revolverului: Viaţa lui Corneliu Zelea Codreanu (bestseller Humanitas, 2017, apărută în polonă în 2020); Mihai I, ultimul rege al românilor (Humanitas, 2016, 2020); Regina Maria: Ultima dorinţă (Humanitas, 2015, 2016, 2018, 2020). A debutat în literatură cu romanul Spovedanie la Tanacu (Humanitas, 2006, Polirom, 2012) care a fost dramatizat în regia lui Andrei Șerban, iar spectacolul a avut premiera la teatrul LaMama de la New York în 2007. În 2012, același roman a fost ecranizat în filmul După dealuri (premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul de film de la Cannes, 2012). Au urmat ficțiunea istorică Nopţile Patriarhului și romanul Tăierea fecioarelor. Cea mai recentă carte: Nepovestitele iubiri. 7 minibiografii sentimentale (Humanitas 2021) Între 1995 și 2008 a fost editor și prezentator radio la BBC WS secția română de la Londra și apoi redactor-șef al biroului BBC de la București.
-Care sunt impresiile tale (la rece) despre anul 2020, cum te-a schimbat, dacă a făcut-o, pe plan personal? Cum a influențat pandemia felul în care ai scris și ai trăit ultimele 12 luni, din punct de vedere literar?
Am scris și am citit în 2020 mai mult decât în anii precedenți. În același timp, a fost un an de reflecție asupra fragilității vieții, asupra a ceea ce am făcut bine sau rău în viață și asupra lucrurilor pe care aș vrea să le mai fac în timpul care mi-a rămas de trăit și despre care nu putem ști niciodată cât de lung sau de scurt este. Asta cred că ne-a învățat pe toți anul 2020. Am publicat în 2020 o nouă biografie interbelică, Seducătorul domn Nae. Viața lui Nae Ionescu, am tradus un mic jurnal de doliu al lui C. S. Lewis apărut cu titlul De ce, Doamne? O radiografie a suferinței și am făcut o selecție de texte din Jurnalul de război al reginei Maria, într-o cărticică intitulată Gânduri pentru vremuri grele. Dacă pun la socoteală că am încheiat de scris și câteva povestiri de dragoste adunate în volumul Nepovestitele iubiri. 7 minibiografii sentimentale, pot spune că, literar vorbind, anul 2020 a fost pentru mine un an foarte plin.
-Ai participat la evenimente online (Zoom etc.)? Care a fost experiența? Crezi că această modalitate de contact cu publicul (inclusiv cu cel de departe) este eficientă și va continua după pandemie?
Da, am participat la mai multe întâlniri și discuții pe zoom și găsesc că e o modalitate eficientă și prietenoasă de a rămâne în legătură unii cu alții. Presupun că va continua și după pandemie, în cazul evenimentelor care presupun participanți aflați la distanțe mari.
-Crezi că s-a citit mai mult în 2020? Crezi că s-a citit mai mult din cărțile tale?
Nu știu dacă s-a citit mai mult, dar eu, una, am citit mai mult. Iarăși, n-am nici un instrument de măsurare a cititului din cărțile mele în anul 2020. Pot spune doar că biografia lui Nae Ionescu și cărticica Gânduri pentru vremuri grele sunt bestseller-uri Humanitas 2020.
-Recomandă-ne o carte din literatura română care te-a impresionat în 2020 și cum a făcut-o. Dar și una din literatura universală, tradusă sau nu în limba română.
Recomand oricui romanul Ioanei Pârvulescu, Prevestirea, o carte minunată, o lectură fermecată și o scriitoare pe care o admir mult. Așteptam de mult ca un scriitor cu har să se apropie de una dintre marile povestiri biblice și să facă din ea un roman. Ioana Pârvulescu tocmai a făcut acest lucru în Prevestirea, cu povestea fabuloasă a profetului Iona. I-a ieșit un roman care se citește cu infinită plăcere. Din alte literaturi, o citesc totdeauna cu încântare pe Ludmila Ulițkaia. În 2020, Humanitas Fiction a publicat cel mai recent roman al ei: Cazul doctorului Kukoțki. E de citit.
-Ce îți propui, pe plan literar, în 2021?
Aș vrea ca 2021 să fie pentru mine, mai mult decât până acum, anul povestitului: să scriu, să citesc, să traduc povestiri. Am început deja cu Nepovestitele iubiri.
