După ”Scriitor în pandemie”, un proiect pe care l-am văzut ca fiind necesar și care a ținut toată luna februarie, am decis ca luna martie să dăm cuvântul editurilor, care să-și prezinte evenimentele și noutățile Primăverii literare. Dar în același timp, am dorit ”să îi scoatem în față” și pe acei oameni care muncesc mult (și sunt aproape neștiuți de cititori) ca volumele să fie prezentate cât mai frumos publicului. Vorbim de cei care sunt PR, în primul rând, dar și reprezentanți sau chiar fondatori ai editurilor. Enjoy!
Invitatul nr. 10 este Mirela Neagu, PR la Editura Meteor Press.
-Cine este Mirela Neagu?
Încă mai cercetez… Se pare că se adaptează destul de bine mediului în care trăiește și conviețuiește alături de ceilalți semeni. Mai dispare câteodată din atenția ocheanului meu, dar o găsesc în lumile ei, foarte aproape de sufletul cuvintelor, ba citind, ba visând. Mai precis se împarte, călătorește și descoperă că imaginarul este la fel de fascinant ca o călătorie adevărată în depărtări, în locuri pe care nu le-a văzut niciodată.
Vezi, asta vreau să spun: între Meteor și Librarul, pentru că, pe lângă activitatea de PR de la Meteor, sunt și librar, călătoresc între două lumi cu ritmuri diferite, curiozități diferite, serpentine, evoluții, impacturi, emoții, fiecare dintre cele două preocupări accesându-mi cunoștințe și perspective distincte, dar cu un numitor comun: cartea.
-Cum s-a îndrăgostit Mirela Neagu de cărți și cum a ajuns apoi PR la Editura Meteor Press?
Ei, n-aș spune că m-am îndrăgostit “de cărți”. Îmi plac oamenii, aproape îi iubesc când sunt drăgălași. Atunci le așez cu fler o carte în mână să citească. Dacă sunt reticenți, am încredere în cartea care-i cheamă. Nu cred în întâmplare. Dar cred în pasiune. Și-ți trebuie pasiune ca să citești, seninătate, curiozitate… În acest fel se naște și o profesiune. Cred că aceste calități ale cititorului sunt necesare și “omului de la pupitru”, o pliere pe cerința consumatorului de carte. Ne potrivim. Exersăm în comunicare pe tot felul de teme legate de cărți, până la exercițiile de suflet când ne plac subiectele.
Transmiterea informației este esențială. Întotdeauna am încercat să fac mai mult, chit că a ieșit sau nu. E mereu nevoie de acea abilitate de interconectare, de pătrundere dincolo de prejudecăți și de atingere a sensibilității, de ajuns la conștientizarea nevoii de cunoaștere, de autocunoaștere.
Am lucrat în mediul editorial de aproape 15 ani la mai multe edituri până să ajung la Librarul – Meteor. Am preferat să lucrez la început în librărie. Apoi mi-am împărțit timpul între librărie și editură.
-Ce noutăți sau apariții interesante ne oferă Editura Meteor Press în primăvara literară 2021?
Așteptăm, din domeniul Istorie, să se nască o carte nouă: „O viață secretă. Colonelul Kuklinski. Trădător sau patriot” – o carte despre viața controversată a unui spion care și-a pus amprenta asupra destinului țării sale. Colonelul polonez se aseamănă foarte mult cu M. Pacepa și activitatea secretă a acestuia.
O noutate editorială, tot din domeniul Istorie, este volumul „O femeie lipsită de importanță” care prezintă biografia unei spioane cu totul speciale care a reușit să-și păstreze anonimatul și să-și ascundă activitatea de spionaj în spatele unei infirmități, făcând-o pur și simplu „nevăzută” pentru cei din SS. Cartea este câștigătoare a premiului Plutarh pe 2020 pentru cea mai bună biografie a anului, a fost aleasă, nu întâmplător, drept cea mai buna carte a anului de către Amazon, New York Times, The Times of London, The New York Public Library si NPR (Radioul Public Național din SUA).
De asemenea, „Marșul morții prin Rusia. Călătoria mea de la soldat la prizonier de război” de Klaus Willmann, “Romania Comunista (1948-1985). O analiza politica, economica si sociala” de Michael Shafir, și pregătim “Proiecte globale în război” de Daniel Estulin.
-Aveți deja proiecte și noutăți editoriale pentru vara și toamna acestui an?
Firește. Echipa editorială de la Meteor este una optimistă, activă și interesată să aducă lucrări de excepție pasionaților de istorie și nu numai. Ținem înainte cursul pentru cartea de psihologie, dezvoltare personală și pentru cea de copii.
-Cum au fost vânzările din anul pandemic 2020? Sunt titluri ale editurii pe care trebuie să le reținem neapărat din 2020?
Cum să fie? Nu au fost la fel ca în anii dinainte. Târgurile de carte ne-au lipsit, restricțiile impuse ne-au obligat să ne adaptăm și să dezvoltăm prin intermediului librăriei online www.librarul.ro noi proiecte. Cărțile de la Meteor se regăsesc în promoțiile pe care le facem pe site-ul Librarul.ro.
Am deschis, în complexul Bucur Obor, o librărie nouă, cu toate măsurile de siguranță luate, tocmai pentru a reflecta un spirit temerar asemănător alpiniștilor de elită. Este un efort cumulat și dăruit de întreaga familie Librarul-Meteor.
Dintre cărțile care m-au fascinat, și desigur, apărute în anul de răscruce 2020 la Meteor, pot vorbi despre volumul de forță al lui Bedros Horasangian – “Trotineta lui Edi. Proze și povestiri dintr-o enciclopedie a armenilor” – o carte de portrete ale unor oameni fumoși sau mai puțin frumoși, dar sigur, cu valențe sufletești deosebite, cu reacții neașteptate, sentimente în reglaj fin, aduse de ochiul ager al scriitorului și de “penița” scriitoricească în atenția cititorului cu mult rafinament și originalitate. O carte de literatură de calitate despre care aș avea multe de spus și asupra căreia mă pot apleca reflectând.
La Istorie adaug “În echipa lui Stalin. Anii periculoși din politica sovietică” de Sheila Fitzpatrick, „Reîntoarcere în Reich. Misiunea secretă a unui refugiat evreu împotriva Germaniei naziste” de Erich Lichtblau.
-Cum s-a adaptat Editura Meteor Press la noua situație de fapt, la evenimentele online (Zoom, Facebook etc.)? Crezi că această modalitate de contact cu publicul (inclusiv cu cel de departe) este eficientă și va continua după pandemie?
Se pare că posibilitățile de interconectare pe care ni le oferă internetul sunt din ce în ce mai multe și diverse, că viitorul ne rezervă o viață socială în virtual, unde oamenii se întălnesc prin tot felul de platforme, organizează evenimente, conferințe, comunică stări, transmit informații, se pun în legătură unii cu alții, vizitează, cumpără, vând. Nu este nicio îndoială faptul că viitorul aparține virtualului în mare măsură; multe dintre activitățile pe care le făceam înainte și cereau un oarecare efort fizic, financiar, organizatoric, acum sunt simplificate la o simplă comutare de buton, apăsare a unei taste.
Sunt sigură că pandemia a oferit ocazia de a da startul pentru o schimbare majoră în mentalul colectiv.
-Cum s-a adaptat omul Mirela Neagu la schimbările provocate de pandemie?
Am o imaginație debordantă, sunt printre cărți și confecționez tot felul de scenarii, mă joc cu tot felul de viziuni în așa fel încât realitatea mi se pare cât de cât rezonabilă, în sensul că trebuie s-o trăim și pe-asta. Respect cerințele în legătură cu restricțiile stabilite pentru că-mi respect semenii.
N-am fost niciodată o persoană expansivă, dar am fost în schimb dăruită cu o energie de natură interioară unde mă pot juca, explora lumea cuvintelor, mă pot bucura de o libertate pe care ți-o poate da puterea de a imagina, de a simți și de a înțelege.
-Recomandă-ne, la final, o carte din literatura română care te-a impresionat în ultimul an și cum a făcut-o. Dar și una din literatura universală, tradusă sau nu în limba română. Neapărat însă de la alte edituri 🙂
În ultima perioadă am citit poezie scrisă de poeții noștri și mai veche, și mai nouă, însă volumul care m-a impresionat se numește „Vârsta semnului” al lui Gellu Naum, apărut la Editura Casei Radio și însoțit de un CD cu vocea autorului, înregistrare făcută în 1967, anul în care m-am născut. Vreau să spun că am trăit o experiență neașteptată ascultând și apoi citind cartea. Cu toate că am trăit sentimentul acesta și mai înainte, după ce lecturam o carte a unui autor pe care l-am cunoscut și i-am auzit vocea, însă am conștientizat cu adevărat numai după ce l-am ascultat pe Gellu Naum și apoi i-am citit poeziile; pentru că diferența de percepție a dimensiunilor poetice era cu totul alta față de citirea pe care am făcut-o înainte de a asculta CD-ul.
Apoi am revenit asupra cărților pe care le-am mai citit și i-am cunoscut pe autorii lor, iar ceea ce se-ntâmpla era o experiență reală: citeam cu vocea autorului. Intrasem în ritmul de respirație și exprimare a celui care a scris cartea. Este un joc, un sentiment complet al artei cu care mintea umană te uimește, îți creează în plus o bucurie interioară în fața căreia rămâi extaziat.
Din literatura universală am aplecare în momentul de față pentru scriitorii asiatici. Am citit „Pușca de vânătoare” a lui Yasushi Inoue, și acum cochetez cu “Frumusețe și întristare”, carte scrisă de Yasunari Kawabata. Cărți cu mare densitate poetică și de viață. Esențe literare, le-aș putea spune, aproape de poezie. Pentru că Poezia este o licoare pe care o cauți pretutindeni, chiar și în aceste timpuri pandemice și de mari transformări.
Mulțumesc, Jovi, pentru ocazia oferită, și dacă nu a părut un interviu pe măsura așteptărilor, pot spune din nou că imperfecțiunea are strălucirea unei pietre sub scânteia apei, asupra căreia s-au exercitat forțe unice, iar ea este ochiului din afară perfectă, altfel nu ar observa-o. 🙂
