Duminică, 27 octombrie, în ultima seară FILIT 2024, s-au anunțat și câștigătorii celor două premii devenite acum o obișnuință la Festival: Premiul Institutului Cultural Român pentru cea mai bună traducere a unei cărți din limba română în anul 2023 – Bruno Mazzoni (pentru traducerea în limba italiană a volumului de versuri Variațiuni pe o temă data de Ana Blandiana) și Steinar Lone (pentru traducerea în limba norvegiană a romanului Solenoid de Mircea Cărtărescu) și Premiul liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte a anului 2023.
În urma votului elevilor din liceele din Iași, Premiul liceenilor a fost acordat volumului „Acasă, departe”, de Adrian G. Romila (Editura Polirom). Ca de obicei în ultimii ani, imediat după decernarea acestui premiu, l-am rugat pe autor să ne spună câteva cuvinte despre însemnătatea acestei seri:
– Cartea ta, „Acasă, departe”, a câștigat la FILIT, anul acesta Premiul liceenilor din Iași pentru cea mai bună carte a anului 2023. Felicitări! Cum ai primit această veste, prin care valoarea cărții tale este recunoscută printr-un premiu al publicului tânăr?
Am primit vestea cu o ușoară surprindere, pentru că romanul meu nu e foarte facil și e destul de consistent și de complex, în structură. Ba chiar greoi, pe alocuri. N-aș fi zis că ar fi putut atrage atenția adolescenților de liceu. Deci e un lucru foarte onorant pentru mine și, de asemenea, foarte lăudabil pentru ei. Nu că n-aș fi întâlnit adolescenți convertiți la lecturi adevărate, dimpotrivă, predau literatură la liceu și știu bine ce înseamnă elevi cititori. Doar că nu pentru romanul meu, scris din start pentru un public mai antrenat. Probabil dimensiunea lui aventuroasă, de thriller istoric și marin, cu surprize și mistere, a jucat un rol important în a-i atrage pe cei mai tineri cititori.
– Te-ai întâlnit cumva cu tinerii, cu cei care au citit cartea și apoi au votat-o pentru un premiu atât de important?
Da, m-am întâlnit pe holurile teatrului din Iași, unde a avut loc festivitatea. Ieșiserăm cu toții imediat după momentul premiului, să ne destindem puțin de la emoții. A fost ceva spontan și informal, erau și profesoarele lor prezente. Am vorbit mult cu ei, mi-au pus o grămadă de întrebări, am schimbat impresii, am râs și am vorbit despre multe – muzică, preferințe vestimentare, cărți, autori. Inclusiv despre literatura mare, se subînțelege. Niște tineri minunați mi s-au părut. Cu unii ca ei, literatura are mari șanse să supraviețuiască, cel puțin la noi.
– Cât de complicat a fost pentru tine să scrii „un bricolaj autobiografic”, așa cum spune prezentarea volumului premiat?
A fost o provocare, de-a dreptul. Dar, oricât de „ficționali” am fi, tot despre noi scriem, până la urmă. DE TE FABULA NARRATUR și MADAME BOVARY C‘EST MOI. Biografia proprie, experiențele de viață, trăite, dorite sau visate, ne condiționează scrisul. Iar în literatură putem face ceea ce nu facem în realitate, e una dintre marile libertăți ale literaturii de totdeauna. De aceea, cei trei avatari omonimi ai mei din roman sunt deopotrivă eu-ri reale și ipotetice. Prin ei, mi-am prelungit câmpul experiențelor și propria viață, în final. Adaug că romanul a fost scris în pandemie, deci într-o perioadă de recluziune, izolare și reflecție. Timpuri numai bune pentru scrisul consistent, de anduranță, cu documentarea și rescrierile aferente.
– Care este părerea ta în privința acestor cluburi extraordinare de lectură a liceenilor din Iași, Logos și Alecart, mai ales că ești și tu profesor?
Am fost la ambele cluburi, ca invitat (cu preponderență la Alecart – e o minune ce se-ntâmplă acolo, sub îndrumarea profesorilor Munteanu, Emil și Nicoleta), cred că sunt de urmat, ca exemplu. Cu ele, avem public în viitor. Public cititor și, de ce nu?, viitori scriitori. Orice scriitor care a trecut prin experiența acestor cluburi e conștient, cred, de eclactanța și valoarea lor pe termen mediu și lung. Un ușor ocol al canonului școlar în literatură nu strică deloc, după cum se vede. Un ocol și un up grade contemporan.
– Ar putea cineva replica FILIT-ul în alt oraș din România? Ce părere ai de acest fenomen – FILIT Iași?
Nu știu ce să zic. Un festival ca Filit nu se face doar cu entuziasm, scriitori și cititori, ci și cu fonduri solide și implicări organizatorice epuizante. Deci depinde de mulți factori: autorități locale, sponsori, voluntari, elevi, studenți, profesori, jurnaliști, instituții, libării, edituri etc. Aș vedea posibile reduplicări ale Filit doar în orașe mari, universitare, cu potențial cultural recunoscut. Există așa ceva, la Filtm, la Timișoara, am fost și acolo și am văzut. Poate nu e de anvergura Filit, dar e notabil și el. Deci, se poate. Dar numai cu asumări și riscuri multiple. Doar organizatorii vă pot spune prin ce trec și mie mi-au spus. Nu e deloc ușor. Satisfacțiile, însă, sun imense. Filit e un brand cultural românesc, deja, nu doar un eveniment anual al Iașiului. E, poate, cel mai bun festival literar est-european, ca să nu spun mai mult.
(Sursă fotografii: Pagina de Facebook FILIT Iași, Editura Polirom)
