Invitatul cu nr. 30 în cadrul Anchetei „Călătorii literare”, o serie de interviuri de sezon cu scriitori români contemporani, este Mihail Victus.
Mihail Victus – Prozator multipremiat, născut la București în 1986 într-o familie numeroasă (cinci frați, părinții și bunica), autor al romanelor Fracturi (ed. Vremea, 2019) și Toate păcatele noastre (ed. Litera, 2021). În afară de scris și citit, îi place să facă sport, să picteze, să petreacă timpul cu soția lui și să bea bere.
– Este pasionat de călătorii scriitorul Mihail Victus?
E mult spus pasiune. În sensul că n-am nimic împotriva unei călătorii – devine chiar plăcută dacă e făcută împreună cu o persoană cu care-ți place să împarți timpul. Despre călătoriile în grup, totuși, pot să spun că nu mă pasionează deloc – deci fără neamuri, prieteni, colegi de serviciu etc.
– Cum ar trebui să fie călătoria perfectă pentru scriitorul Mihail Victus?
Eu, soția, vreme bună, nimeni altcineva în preajmă. Cărți și bere rece la discreție. Știu, nu prea seamănă a călătorie. Am sărit peste drumul până la destinație. Eventual, am putea fi duși acolo c-un elicopter. Ori am putea închiria o barcă.
– Care a fost însă călătoria reală, pe care ai făcut-o, care s-a apropiat cel mai aproape de perfecțiune?
Fără să stau pe gânduri: Verona. De ce? Nu e vorba neapărat de loc, pentru că din punctul ăsta de vedere pot spune că am călătorit prin locuri și orașe care m-au impresionat mai mult. Dar la Verona am făcut prima călătorie cu aceea care apoi mi-a devenit soție. Și, chiar dacă a fost cu peripeții (nu plăcute în momentele respective), rămâne călătoria preferată pe care-o voi alege de fiecare dată.
– Ce cărți de călătorie a citit în copilărie și adolescență Mihail Victus?
Nu m-am gândit, până acum, că am citit cărți de călătorie. Dar cred că anumite cărți de Jules Vernes ar putea oferi răspunsul – și i-am citit multe în copilărie. Ar mai fi Aventurile lui Huckleberry Finn. Micul Prinț s-ar încadra tot aici. Și în O mie și una de nopți au loc destule călătorii. Desigur, Călătoriile lui Gulliver. Și Robinson Crusoe.
– Acum, la maturitate, care sunt cărțile preferate de călătorie ale scriitorului Mihail Victus?
Cele care-mi oferă personaje complexe și sunt scrise suficient de bine încât să nu mă îndepărteze de poveste. Reușesc să ignor tot mai greu privirea critică, cea care urmărește cu (prea multă) atenție tehnica de scriere, ordinea cuvintelor (cum ar fi putut fi așezate mai bine, eventual), ce s-ar fi putut lăsa deoparte, ce s-ar fi putut adăuga etc. Dar se întâmplă, când e foarte bine scrisă cartea, să mă detașez de toate astea. Și atunci călătoria devine cea mai plăcută.
– Faci călătorii literare? Ai cărți-model (nu ghiduri de călătorie, ci beletristică) în funcție de care îți planifici călătorii?
Încă nu. Dar mi-ar plăcea să-mi planific o serie de călătorii pornind nu neapărat de la cărți, ci cu scopul de-a vizita spațiile în care s-au desfășurat unii scriitori pe care-i apreciez fără rezerve: marele Hemingway, satiricul Saramago, istețul Philip Roth, inventivul Faulkner, clasicul Capote, îndrăznețul Henry Miller, liricul Bolaño, frumosul-nebun Bukowski etc.
– Știu că sună clișeistic, dar ce cărți ai lua (nu neapărat) pe o insulă pustie sau într-o călătorie în locul tău de suflet, fie că e vorba de o insulă grecească sau caraibiană, fie în Provence sau Veneția?
Să mergem pe ideea de insulă pustie. Mă atrage mai mult decât celelate variante. M-am gândit și cu alte ocazii ce cărți aș dori să am la mine într-o asemenea împrejurare. Mai ales dacă popasul pe insula pustie s-ar prelungi într-un mod imprevizibil și inestimabil (ca perioadă). O mie și una de nopți, În căutarea timpului pierdut și Ulise.
– Cărțile tale îndeamnă la călătorii și spre ce orizonturi? Care dintre cărțile tale se potrivesc cel mai bine pentru a fi luate în concediu?
Scriu mai mult despre oameni, mai puțin (chiar deloc, până acum) despre locuri. Pentru o călătorie în mintea personajelor, cititorii sunt invitați să se-nscrie oricând. Nu există supra-prețuri pentru rezervări în plin sezon. Beneficiază de-o experiență mai bună cititorii atenți la detalii, dispuși să vadă și povestea/poveștile din spatele celei (prea) evidente. Nu aș vrea să se citească doar pentru divertisment, pentru-a umple timpul.
– Unde vei călători vara asta, atât fizic, cât și literar?
Urmând ideile enumerate până acum, am căutat împreună cu soția o plajă cât mai dificil de accesat, cu cât mai puțini turiști, fără discoteci și alte facilități asemănătoare în preajmă – am găsit-o undeva pe lângă Turcia. Nu ofer și numele locației, fiindcă nu vreau să-i fac publicitate, din evidente motive. Cât despre cărți, nu știu deocamdată ce vom lua cu noi, dar vor fi în jur de patru volume, unele mai ușoare (proză scurtă, probabil), altele mai serioase, pe care să le alternăm în funcție de loc și dispoziție.
