Invitata cu nr. 25 în cadrul Anchetei „Călătorii literare”, o serie de interviuri de sezon cu scriitori români contemporani, este Camelia Cavadia.
Camelia Cavadia – M-am născut pe 10 mai 1969, la București. Am terminat un liceu cu profil de filologie-istorie și sunt licențiată în filosofie și jurnalism. Sunt căsătorită și am o fiică. Am lucrat 22 de ani în televiziune: 19 ani PR Manger ProTv, 3 ani PR Manager Antena 1, iar din 2017 dețin împreună cu partenera mea de business, Alina Sin, Agenția de Comunicare Fabrica de PR. Am debutat în literatură în anul 2015, la editura Trei cu romanul „Vina”, care avea să fie desemnat un an mai târziu cel mai bun roman de debut la „Festival du premier roman” la Chambéry, în Franța. În 2016, tot la editura Trei a apărut cel de-al doilea roman al meu „Măștile fricii”, lansat ulterior şi în Anglia, la invitaţia Grupului de voluntari „Romanians love books”, bestseller vândut în peste 10.000 de exemplare. În 2018, aceeași editură a publicat romanul „Purgatoriul îngerilor”, despre care scriitorul Radu Vancu a spus că este „documentul emotionant al unei lumi a copiilor dispăruți”. La începutul anului 2022, la editura Trei a apărut „Sufletul lumii”, o culegere de 12 povestiri adevărate dintr-o lume fantastică.
– Este pasionată de călătorii scriitoarea Camelia Cavadia?
Chiar îi spuneam astăzi soțului meu că zici că m-a născut mama pe drum, într-atât de mult îmi plac călătoriile. 🙂 Eu n-aștept să-mi zici de două ori să plecăm undeva, că imediat sunt la ușă. Am și locuri preferate unde abia aștept să ajung, dar, sincer, dacă e vorba de plecat, merg oriunde. Sigur găsesc ceva care să-mi placă, ceva care să mă bucure.
– Cum ar trebui să fie călătoria perfectă pentru scriitoarea Camelia Cavadia?
Călătoria perfectă pentru mine înseamnă bună dispoziție, armonie, capacitatea de a te bucura de tot ceea ce vezi, simți, trăiești. E ușor de găsit nod în papură undeva (oriunde, de fapt), dar eu sunt mai degrabă omul căruia-i place să vadă partea plină a paharului și care găsește în orice vacanță motive de bucurie. Iubesc să merg cu mașina prin țară, să privesc pe geam, să străbatem sate, localități mai mici sau mai mari, să mergem prin munți, să ne oprim din loc în loc să admirăm și să ne bucurăm.
– Care a fost însă călătoria reală, pe care ai făcut-o, care s-a apropiat cel mai aproape de perfecțiune?
Iubesc Grecia și aș merge oricând în vacanță acolo. Îmi plac peisajele și mâncarea grecească, dar și mai mult îmi plac localnicii, cu felul lor plenar de a se bucura și de a-și trăi viața. Apoi aș aminti vacanța din Veneția, pe care am părăsit-o plângând (a fost prima dată când mi s-a întâmplat asta), cu promisiunea de a o revedea cândva, apoi Crăciunul petrecut împreună cu toată familia la o pensiune absolut superbă din Fundățica, un loc de vis unde, pe perioada șederii noastre acolo, a nins exact ca în povești și timpul a fost fermecat de-a dreptul.
Aș mai aminti vacanțele la Brugges, orașul meu de suflet și vacanța din care m-am întors de curând petrecută împreună cu fiica mea, doar noi două în Spania (Santander). A fost o vacanță la care visam de mult, pe care o plănuiserăm chiar de dinainte de pandemie și care a fost absolut perfectă. Îmi găsesc greu cuvintele să exprim fericirea pe care am simțit-o ca mamă, uneori înduioșată de grija și afecțiunea pe care le simțeam în multe dintre gesturile fiicei mele, permanent recunoscătoare de reușita reconectării cu copilul (devenit adult), cu inocența și totodată maturitatea lui. Am râs mult, am povestit, am rememorat amintiri și am creat altele noi, totul cu sentimentul regăsirii acelor punți comune ale ființelor noastre, a celor mai intime conexiuni ale sufletelor. De obicei, mă feresc să dau sfaturi, dar aș recomanda oricărei mame o astfel de călătorie cu fiica sa, indiferent de vârste. Nu știu cum e în cazul băieților (căci eu n-am), așa că aici nu mă bag, dar noi două ne-am propus deja că vom repeta experiența în fiecare an.
– Ce cărți de călătorie a citit în copilărie și adolescență Camelia Cavadia?
După părerea mea orice carte e o călătorie, așa le-am privit mereu și exact așa o fac și acum. Citesc în fiecare seară înainte de culcare, dar cel mai mult mă bucur când reușesc să leg câteva ore bune de citit. Îmi place să mă afund cu totul în lectură, să trăiesc deplin povestea, să mă dedic ei. Aceste clipe de „sustragere” sunt ca o călătorie în afara vieții mele obișnuite, de care mă bucur întotdeauna cu nesaț.
– Acum, la maturitate, care sunt cărțile preferate de călătorie ale scriitoarei Camelia Cavadia?
Chiar nu am așa ceva. Citesc cât de mult pot, încerc să citesc cât mai divers, dar recunosc că sunt o mare iubitoare de ficțiune. Aștept orice noutate a lui Murakami (un companion excelent de vacanță) și deși mă gândesc și aleg din timp cărțile de vacanță, nu am autori predilecți. Iau cu mine în vacanțe cărțile pe care mi-am tot dorit să le citesc și pentru care n-am găsit timpul necesar.
– Faci călătorii literare? Ai cărți-model (nu ghiduri de călătorie, ci beletristică) în funcție de care îți planifici călătorii?
Nu, n-am avut până acum, dar știu că m-a bătut o dată gândul de a merge în Barcelona pe urmele personajelor cărților lui Zafon, însă fusesem deja de două ori în Barcelona când am descoperit „Umbra vântului”și „Jocul îngerului”. Însă încerc că iau cu mine cărți scrise de autori care aparțin țării sau locurilor respective. De exemplu, când am fost acum în Spania, am avut la mine cartea scriitorului spaniol Manuel Vilas, „În toate a fost frumusețe”, când am fost la Roma, am avut o carte a Elenei Ferrante. De obicei car cu mine 5-6 cărți din cele adunate în teancul „de citit”, la care am tot râvnit să ajung. Așa se face că multe cărți rămân inevitabil legate de țările și orașele în care le-am citit.
– Știu că sună clișeistic, dar ce cărți ai lua (nu neapărat) pe o insulă pustie sau într-o călătorie în locul tău de suflet, fie că e vorba de o insulă grecească sau caraibiană, fie în Provence sau Veneția?
Orice mă inspiră. Aș lua una dintre cărțile pe care visez să le recitesc cândva, fără a mă simți vinovată față de teancul cu cărți noi și autori ce așteaptă să fie descoperiți. Aș reciti oricând Murakami (orice), Nikos Kazantzachis (Zorba Grecul), Paul Auster, Javier Marias, Franzen, Saramago, Marquez și mulți, mulți alții.
– Cărțile tale îndeamnă la călătorii și spre ce orizonturi? Care dintre cărțile tale se potrivesc cel mai bine pentru a fi luate în concediu?
De-a lungul timpului am văzut cărțile mele călătorind prin locuri în care eu doar am visat să ajung vreodată și m-am bucurat să le văd acolo, ca și când o parte din mine ar fi fost împreună cu ele. Dar în acest moment aș recomanda „Sufletul lumii”, carte care îndeamnă la reconectarea cu tine și cu lumea, cu natura, cu întreg Universul, o carte care te face să simți că tu însuți ești parte din poveste. Chiar astăzi mi-a trimis cineva o fotografie din vacanță citind din cartea mea, spunând că nici nu putea alege o carte mai potrivită cu locurile și timpul petrecut acolo. Așa că pe aceasta aș recomanda-o acum.
– Unde vei călători vara asta, atât fizic, cât și literar?
Deși e abia începutul verii, pot spune că anul acesta am călătorit deja destul de mult până acum. Am ales să-mi petrec ziua de naștere (care a fost în mai) la Brugges, singurul oraș din lume în care m-am gândit că aș putea locui perioade mai lungi, un oraș cu care simt o conexiune aparte și pe care îl iubesc pentru toate senzațiile pe care mi le provoacă. Îmi plac străduțele, canalele, lumina, vântul, freamătul, căsuțele, catedralele, sărbătorile, mirosul vafelor, tropăitul cailor și al trăsurilor, liniștea dimineților și-a nopților, clipocitul apei. Totul îmi place în Brugges. Dar nu așa cum îmi plac alte orașe, ci într-un mod aproape dureros. În multe dintre fotografiile din această vacanță am lacrimi în ochi, în altele plâng de-a dreptul și totul e din cauza unei încărcături emoționale mari. Mi se pare că e atâta liniște, bucurie, frumusețe în Brugges, încât nici măcar nu poți trăi și respira fără a fi copleșit de ceea ce te înconjoară.
A urmat apoi vacanța în Santander (Spania) petrecută împreună cu fiica mea, după care, la doar o zi distanță am plecat în Germania, împreună cu scriitorii Corina Ozon și Allex Trușcă, la întâlnirea cu cititorii din Karlsruhe (unii dintre ei sosiți de la 270 km distanță).
Nu avem o altă vacanță programată pentru acest an, dar ne-am propus să mergem în week-enduri prelungite (de vineri până luni) în țară sau străinătate, în funcție de inspirația de moment. Dacă voi reuși să-mi mai iau o săptămână întreagă de concediu, cu siguranță o voi folosi pentru scris. Ar fi singurele zile în care aș putea scrie legat.
