Departe de mine gândul de a întina memoria lui Sorin Stoica. Recunosc, spre deosebire de mulţi dintre cei care îl laudă acum, nu l-am cunoscut şi, prin urmare, nu l-am apreciat cum se cuvine înainte de moartea sa nefericită, moment esenţial pentru explozia cunoaşterii sale de către foarte multă lume. Atât de catre pseudo-criticii locali, cât şi de către cei care, dintr-o dată, au început să-l aprecieze pe plan naţional.
Aşa cum am scris şi în alte rânduri, nu l-am cunoscut îndeaproape pe Sorin Stoica. Figura lui, surprinsă în prea puţine rânduri, chiar şi puţine fotografii, îmi aduce aminte de un coleg de liceu, nu ştiu dacă din aceeaşi generaţie sau nu (din ce aflu de pe Internet, cu doar un an mai mic!), cu părul lung şi cu un început de barbă, pe care atunci mi le doream si eu. Nici urmă de prozatorul de mai târziu, doar un coleg rebel de generaţie pe care mi-aş dori, fără succes şi fără curaj, să îl urmez. Fiecare are în viaţă drumul său. Toate acestea mi le amintesc însă abia acum.
Ce m-a determinat să scriu aceste rânduri? Un articol semnat de Iulian Moreanu (autor pe care, fără îndoială!, îl apreciez, chiar dacă, din lipsa timpului, îi citesc prea rar articolele), scris, pare-se, într-un tandem cu criticul Constantin Trandafir din ultimul numar (4/2011) al revistei de cultură din Câmpina “Revista Nouă” intitulat Umbra scritorului tânăr la Băneşti (pag. 43-49)
Este salutară vizita a doi reputaţi oameni de cultură din Câmpina la părintii lui Sorin Stoica, atât timp cât aceasta e sinceră. Autorul din Băneşti este unul dintre cei mai apreciaţi tineri scriitori din România (depăşind cu mult anvergura criticilor câmpineni), unul dintre cei mai comentaţi autori ai generaţiei sale şi, în mod sigur, unul dintre scriitorii care s-ar fi impus ca emblemă a unui nou “clasicism” românesc, dacă ar fi avut ocazia, alături de nume precum Mircea Cărtărescu, Filip Florian, Dan Lungu şi alţii.
Problema pe care supun atenţiei este alta: sunt cei doi oameni care îl laudă post mortem pe Sorin Stoica sinceri? Dacă pe domnul Moreanu nu îl cunosc îndeajuns, îmi permit să spun câteva cuvinte despre celălalt autor al articolului, domnul Constantin Trandafir. În ce calitate scriu aceste randuri:
-cititor al cărtilor lui Sorin Stoica, recenzate deja aici;
-fost elev al “criticului”, in clasa de filologie;
-în cele din urmă, autor de “oarece” succes (25.000 de exemplare vandute) al primei mele carti, ce-i drept, într-un domeniu strict profesional.
Domnul profesor Constantin Trandafir “ura” cumplit elevii de “teapa” lui Sorin Stoica. Şi, sunt sigur, pe holurile liceului Nicolae Grigorescu l-a întrezărit pe dragul nostru Sorin, cu părul lung şi barba deja deasă şi, dacă nu l-a apostrofat, măcar l-a dojenit în gand pentru purtarea necuviincioasă.
Îmi aduc aminte că deseori m-a obligat să îmi bag cămaşa de “rocker” în pantaloni, fără să gândească faptul că poate cunoştinţele mi se ascund altundeva (“Nu conteaza cât de lung am părul/ Important e cum şi cât gândesc”) sau, mai deunăzi, am fost “certat” că am scris un articol despre Mihail Sebastian, iar în Câmpina numai domnia-sa are voie să scrie despre acest autor.
Îmi este oarecum milă pentru părinţii lui Sorin Stoica. Au fost înşelaţi de aparenta “bunăvoinţă” a unui critic literar căruia i-au displăcut întotdeauna “personajele” de tipul fiului lor, personaje care, cu siguranţă, puteau reuşi în viaţă dacă cei din jur credeau in ei. Eu poate am scuza că eram prea tânăr şi nu îl cunoşteam pe atunci, desi era cam “antisocial” ca si mine, dar ce scuză aveau cei care-l respingeau în timpul vieţii, precum Constantin Trandafir şi ceilalţi profesori din liceul care-i poartă numele celebrului pictor român din Câmpina?
Si care acum, circula un zvon prin târg, au mers la Băneşti pentru anume interese financiare şi nu pentru preamărirea unui om care merita cu adevărat această onoare (din timpul vieţii).
5 comments
Vizita celebrului critic local C. Tr. seamana mai degraba cu incercarea unui vultur batran de a se hrani dintr-un cadavru tanar, atragator, care valora, in viata fiind, mult mai mult decat opera plesuvului vultur bont. Dupa aceasta intamplare, nu-ti mai ramane decat un gust amar. Apare si necesitatea de a nu muri deloc tanar pentru a nu fi folosit propagandistc de catre criticii de ocazie, aflati in cautarea de material biografic proaspat.
„Vultur bătrîn” distinsul C.T.? E mult prea măgulitor spus, dragul meu Codruţ! Comportamentul jalnicului personaj s-ar încadra mai degrabă într-o cu totul altă zonă animalieră, aceea a suinelor, de exemplu, decît într-aceea a nobilelor zburătoare pomenite de tine… Pe 6 ianuarie anul acesta s-au împlinit şase ani de la plecarea mult prea precipitată a lui Sorin Stoica dintre noi, hélas!, în timp ce indivizi decrepiţi şi crapuloşi de teapa „maestrului” C.T. continuă să facă umbră pămîntului degeaba, ba mai mult, să mai şi comită impardonabile turpitudini de genul celor la care s-a dedat în casa familiei Stoica… Dar vorba lui Nichita Stănescu: porcii nu trebuie înţeleşi, ei trebuie mîncaţi… Asta dacă tot veni vorba despre suine, animale nevinovate, de altfel!
Sensibil şi delicat textul acesta al dvs, dle Jovi, despre Sorin… Felicitări! Mi-am permis să vorbesc despre el părinţilor lui Sorin, sîmbăta trecută, cînd am fost la Băneşti împreună cu doi buni prieteni şi foşti colegi ai lui Sorin de la Muzeul Ţăranului Român (Cosmin Manolache şi Călin Torsan), întru pomenirea fiului lor.
Multumesc frumos, domnule Stoicescu!
Din pacate, nu s-a dorit a fi publicat in revista de cultura din Campina, probabil deranja… Oricum eu il facusem pentru Sorin, nu pentru publicare.
Il deranja pe celebrul critic campinean. Nu comentez optiunea redactorului-sef al revistei culturale din Campina, pana la urma este strict decizia dansului, imi e mult prea simpatic si tin prea mult la el ca sa ma enervez de dragul unei nulitati macar morale. Cum comentam mai demult in ziarul Oglinda de Campina, CT imbatraneste urat. Unii mor rapid, inainte de a imbatrani urat sau frumos, altii imbatranesc frumos, cu demnitate. CT o face la fel ca si Ion Ilici Iliescu: urat, agatand-se de putere sau de urme ale puterii.Iar altii mor de tineri.Termenul de crapulosi vine cumva de la „crap”? (crapul de la cap de impute?)