Pe o vreme cainoasa, adica ploioasa (nici macar celebrii maidanezi bucuresteni nu se aratau, probabil ca-si faceau siesta dupa o sambata noapte nebuna), intr-o duminica dimineata, mi-am indreptat pasii catre Muzeul National de Istorie. Acum mai bine de o luna si jumatate, aflasem ca in incinta celebrei institutii se verniseaza o expozitie. De atunci pana in acea duminica am uitat titlul si tematica ei, tineam minte doar atat : it’s a must see, cum se spune in America. Avand incredere in instinctul meu, am urcat treptele si am redescoperit expozitia „1913. Al Doilea Război Balcanic și Pacea de la București”.
„Expoziţia este realizată în parteneriat cu Arhivele Naţionale ale României, Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, Serviciul Istoric al Armatei, Arhivele de Stat ale Bulgariei, Arhivele Istorice Militare Bulgare, Arhiva Naţională de Filme şi va expune documente şi imagini din patrimoniul instituţiilor partenere şi din Colecţia Cristian Scăiceanu. Atât războiul, cât și pacea, au constituit momente importante în istoria acestei zone a Europei, iar rolul României a fost unul decisiv (fapt demonstrat de găzduirea Conferinței de Pace la București). Evenimentele petrecute în vara anului 1913 au avut motivații și consecințe complexe și au suscitat numeroase discuții de-a lungul timpului. Expoziția „1913. Al Doilea Război Balcanic și Pacea de la București” strânge la un loc un volum impresionant de documente, fotografii şi cărţi poştale menit să ofere o imagine complexă asupra unui episod controversat al istoriei României și Europei de Sud-Est. Documentele, în cea mai mare inedite, au fost selectate din colecțiile Arhivelor Naționale ale României, Arhivei Ministerului Afacerilor Externe, Serviciului Istoric al Armatei, Arhivelor de Stat ale Bulgariei, Arhivelor Istorice Militare Bulgare.” (Sursa: mnir.ro)
Nu doresc sa ma rezum doar la preluarea informatiilor de pe siteul oficial al Muzeul national de Istorie, ar fi prea facil. Am facut parte din acea generatie de tineri pasionati de istorie pentru care razboaiele balcanice reprezentau o himera pentru ca istoriografia comunista le stersese aproape in intregime din constiinta nationala a romanilor. De ce? Pentru ca ar fi repus pe tapet multe teme considerate tabu precum (enumeram succint): expansionismul romanesc la sud de Dunare, sprijinirea minoritatilor aromane din Balcani, probleme vechi de frontiera cu Bulgaria si, nu in ultimul rand, succesele politicii externe ale Regatului Roman de sub Carol I. Un melanj exploziv care ar fi contrazis propaganda comunista (un popor eminamente defensiv, care-si apara raul, ramul etc.) O prostie evident pentru ca politica externa reprezinta urmarirea unor scopuri imediate sau de viitor care nu au neaparat o granita bine stabilita, ele putand migra usor.
Expozitia reuneste un material documentar complex, de la uniforma infanteristului roman din 1913 insotita de o pusca, chipiurile regelui Carol I si generalului Averescu, harti, sabiile (chiar si sabiile artileristilor romani), o mitraliera amenintatoare, pana la documentele semnate cu ocazia incheierii celui de al Doilea Razboi Balcanic. Primul, a izbucnit in 1912 prin declansarea ostilitatilor de catre Antanta Balcanica (crestina) formata din statele recent eliberate de sub jugul otoman (Serbia, Muntenegru, Bulgari si Grecia) pentru a lichida o data si pentru totdeauna prezenta suparatoare si multiseculara (de aproximativ sase secole!!) a Imperiului Otoman in Penisnula Balcanica. Miza o constituia Macedonia (o regiune mai extinsa decat FYROM-ul de astazi, fost Macedonie sarbeasca) fata de catre ridicau pretentii atat Bulgaria cat si Serbia si Grecia. Trupele aliate au infrant rapid armata otomana si au ajuns chiar in apropierea Istanbulului, moment in care marile puteri care manevrau pe ascuns statele crestine au fortat un armistitiu si inceperea unor negocieri la Londra care au dus la incheierea Tratatului de la Londra. Care prevedea ca Albania sa devina independenta iar Serbia, Muntenegru si Grecia trebuiau sa-si retraga trupele de pe teritoriul sau, vilayetul Kosovo avea să se împartă între Serbia, Muntenegru și Albania. În cadrul acestei entități era inclus și fostul sangeac Novi Pazar care a fost împărțit între Serbia și Muntenegru, Bulgaria a primit Tracia, la nord de linie dintre Enos și Marea Egee și Midia la Marea Neagră.
Insa in privinta Macedoniei nu s-a reusit sa se ajunga la un acord, toate partile implicate (poate cu exceptia Muntenegrului) avand pretentii. Chiar si Romania care initial a ramas neutra in Primul Razboi Balcanic, cochetand cu infiintarea unui principat (macar autonom) aroman. De altfel, Romania a marsat pe cartea aromana (folosim termenul generic pentru a desemna toate populatiile de origine latina, mult mai numeroase la inceputul secolului trecut decat acum) atat pentru a le oferi un statut cat mai bun in viitoare ordine balcanica (si inregistrand un esec total in acest domeniu- dupa un secol se pot observa cu acuratete efectele Pacii de la Bucuresti si ulterioarelor reconfigurari teritoriale iar concluzia este ca aromanii traiau mult mai bine in granitele Imperiului Otoman decat in cele ale statelor nationaliste crestine succesoare) cat si pentru a obtine compensatii teritoriale in Dobrogea a carei granita sudica fusese trasata de Rusia in 1878 in favoarea satelitului bulgar. In acest al doilea punct, Regatul Romaniei a cunoscut un relativ succes, cele doua judete care au revenit Romaniei dupa semnarea Pacii de la Bucuresti din 10 august 1913 fiind o dovada. Insa si acest succes a fost de scurta durata, dovedindu-se unul scump platit caci i-a transformat pe bulgari in inamici de lunga durata, un cutit in coaste de care Regatul Roman nu avea deloc nevoie (se va fi dovedit asa si in 1916 si in 1940).
Bulgaria, avand cea mai puternica si numeroasa armata din coalitia antiotomana, a considerat in mod eronat ca-i poate invinge atat pe sarbi, muntenegreni si greci, pentru a-si apropria cea mai mare parte din Macedonia, astfel incat in 1913 a izbucnit cel de al Doilea Razboi Balcanic. Armata Regala Romana, comandata de Carol I si printul mostenitor Ferdinand a fost mobilizata in vara anului 1913 (500.000 de soldati, imensa lor majoritate tarani – 6% din populatia totala a Regatului) si era clar ca noul echilibru va fi stabilit in functie de pozitionarea Romaniei de o parte sau alta a beligerantilor. Trupele romane au traversat pentru a doua oara Dunarea si, practic, au inaintat nestingherite pana la 20 de kilometri de Sofia, o alta grupare romana ocupand regiunea revendicata (cele doua judete sud-dobrogene: Darstor si Caliacra). Nu au existat decat sporadice confruntari cu Armata bulgara care isi desfasurase aproape toate trupele pe celelalte fronturi insa holera a reprezenta un inamic mult mai mortal decat gloantele bulgaresti. Fotografiile expuse o dovedesc: o armata de o jumatate de milion de oameni, dormind in bivuacuri, grajduri, corturi etc. a beneficiat de niste conditii sanitare sinistre care au dus la raspandirea holerei. Cifrele oficiale (oare cat de fiabile?) prezentate in cadrul expozitiei vorbesc despre 5.000 de militari imbolnaviti din care aproximativ 1.000 ar fi murit. Pentru a izola epidemia ar fi fost adusi din tara chiar mari specialisti precum doctorii Cantacuzino si Victor Babes. Din documentele prezentate nu rezulta deloc ca ar fi fost un razboi impopular, dimpotriva, tara era alaturi de Carol I si de revendicarile (destul de moderate, pana la urma) ale Romaniei- daca e sa luam in considerare ca trupele romane ocupau jumatate din Bulgaria. Simpatica este si cerearea unui functionar din Ramnicu-Valcea (sper sa nu gresesc) adresata Presedintelui Consiliului de Ministri, Titu Maiorescu care se punea la dispozitiunea autoritatilor pentru a obtine un post in Noua Romanie!(imposibil de stabilit cat era patriotism pur, de care stramosii nostri erau capabili si cat interes material).
Evident, presiunea marilor puteri permitea un spatiu de manevra foarte limitat. In cele din urma, statele balcanice s-au intalnit la Bucuresti si au semnat Pacea de la Bucuretsi la 10 august 1013. Romania a castigat o suprafață de aproximativ 6.960 km², o populație de circa 286.000 de locuitori, fortăreața Silistra și orașele Turtucaia (port la Dunăre) și Balcic (port la Marea Neagră). Serbia a castigat mult mai mult insa avea s apiarda aproape totul in anii 1990 (Macedonia centrala cu orasele Ohrid Bitola si Kosovo cu aproximativ 39.470 km² Și în jur de 1.500.000 de locuitori. Cel mai mult a avut de castigat Grecia care luptase de altfel si cel mai putin cu otomanii, cu rezultatele cele mai neconcludente. Teritoriul atribuit grecilor cuprindea Epirul, Macedonia sudică, Salonicul, Kavala și litoralul Mării Egee până la vărsarea râului Mesta (Nestos), lăsându-i Bulgariei o ieșire al Marea Egee de numai 113 km, de la vărsarea râului Nestos până la gura râului Marița și acesul la portul de importanță secundară Alexandroupolis (Dedeagaci). Grecia și-a extins și frontiera nordică incluzând fortăreața Ianina. Chiar si invinsa Bulgarie a avut totusi de castigat (mult mai putin decat ar fi dorit, evident) Bulgaria căpătand în urma tratatului de pace o parte a Macedoniei, inslusiv orașul Strumița, Tracia de vest și 70 de mile (113 km) de litoral la Marea Egee (zona pe care avea sa o piarda dupa cel de al Doilea Razboi Mondial), în total 25.027 km² și o populație de 129.490 de locuitori.
Sunt sigur ca Armata Romana a pierdut un prilej deosebit de bun pentru a se antrena pentru ce avea sa vina peste numai un an (Primul Razboi Mondial), tocmai pentru ca nu a avut cu cine sa lupte in vara anului 1913, spre deosebire de toate celelalte armate balcanice care astfel au acumulat o experienta pretioasa. Plimbarea din 1913 avea sa coste scump atunci cand Armata Romana avea sa emita pretentii (nejustificate) sa invinga Armata Austro-Ungara sau, ce sa mai spunem, pe cea germana! In aceasta campanie a luat parte atat Traian Vuia, cu apartul sau de recunoastere Vuia 2, cu care avea sa se prabuseasca la mai putin de doua luni la Banesti, cat si strabunicul meu, Taie/Chiriac Constantinescu (Regimentul 47 de rezervisti din Ploiesti din Divizia 13 infanterie, contingent 1908), iar medalia comemorativa care s-a pastrat in familie o dovedeste cu prisosinta: (fata) IN AMINTIREA INALTATORULUI AVANT 1913 (verso) DIN CARPATI PESTE DUNARE LA BALCANI. Pana la urma, din tot acel avant nu a mai ramas nimic decat amintirea, documentele si medalia mea.
1 comment