În aceste săptămâni de vacanta, în acest context geopolitic al Uniunii Europene atât de permisiv, cum nici măcar nu visam acum două-trei decenii, având şansă de a călători prin toată Europa, este important, dacă nu vital, să intelegem istoriile locurilor pe care le vedem. Să nu trecem ca peştele prin apă. Pe o căldură caniculară, am intrat şi vizitat rapid portul Kavala, a cărui istorie este la fel de spectaculoasă ca, probabil, a oricărui colţişor din Grecia. Kavala ar fi cel de al doilea oraş ca mărime din Macedonia şi Tracia grecească după Salonic (cel de al doilea oraş al Greciei) cu aproximativ 70.000 de locuitori. Un oraş ale cărui clădiri sunt ridicate în pantă, case căţărătoare care se profilează încă de la vreo zece kilometri. Kavala era o oprire importantă în celebrul drum roman numit Via Egnatia care străbătea peninsula Balcanică de la est către vest, fapt ce a contribuit la propseritate sa în epoca romană.
Oraşul a fost înfiinţat la sfârşitul secolului al VII-lea I. Hr. (!!) de colonişti veniţi din insula Thassos, aflată în apropiere şi care de pe dealul fortăreţei se poate observa cu uşurinţă profilandu-se asemeni unei ameninţări iminente. Coloniştii din Thassos au numit aşezarea Neapolis. Dar Neapolis nu era decât una din micile colonii înfiinţate de thassoiotii întreprinzători, aflaţi în căutarea minereurilor de aur şi argint, pe care le exploatau şi în Thassos. Însă asemeni tuturor coloniilor şi Neapolis a rupt legăturile cu metropola- mama Thassos, chiar dacă cei din Neapolis şi-au ridicat templul din secolul al V-lea cu marmrura din Thassos. Business is business şi parcă doar evreii erau mai pricepuţi decât eleni la asta! Neapolis s-a aliat cu Atena în cadrul celebrului Război Peloponesiac dintre Atena şi aliaţii ei şi Sparta şi aliaţii ei (între care se numără şi Thassos) şi a fost asediat de forţele combinate ale Spartei şi Thassos, dar a rămas fidel alianţei cu Atena. Kavala a fost decretat oraş roman în 168 I. Hr., fiind şi baza de aprovizionare a armatei lui Brutus şi Cassius înainte de înfrângerea lor în bătălia de la Phillipi (42 I.Hr.) localitate aflată în apropiere, de către Octavianus şi Marcus Antonius.
Pentru Creştinătate, Kavala este locul unde apostolul Petru a debarcat pentru prima oară în Europa, începându-şi activitatea misionară. În secolul al VI-lea, împăratul Imperiului Român de Răsărit, Justinianus (ce care a încercat să resusciteze întregul edificiu geopolitic al Imperiului Român prin nenumăratele sale campanii occidentale) a fortificat oraşul Kavala, încercând să-l protejeze de raidurile triburilor barbare care reuşeau să depseasca limesul dunărean, fiind inclus în thema Makedonia. Încă de acum, din Evul Mediu timpuriu, bulgarii originali (şi nu sinteza de mai târziu dintre acest trib turcic şi triburile slave de la sud de Dunăre) au fost o ameninţare pentru oraşul bizantin. În 926 d. Hr. generalul Basil Klaudon a refăcut şi întărit zidurile cetăţii (care pot fi observate şi astăzi şi care domină întreagă zona, oferind un punct de observaţie excelent pentru un teritoriu de treizeci-patruzeci de kilomeri atât către Continent, cât şi spre Marea Egee). Nici Kavala nu avea cum să scape de zelul distructiv al turcilor otomani sau osmanlîi (cum au fost numiţi în epoca de creştini, după numele unuia din primii lor conducători, Osman) fiind cucerit în 1387 şi distrus în 1391, dar, cu toate acestea, locaţia sa strategia a determinat refacerea sa treptată, devenind timp de patru secole un oraş otoman, rămând parte a muribundului Imperiu Otoman până în 1912.
Notabilă şi de remarcat este şi naşterea în Kavala a lui Mehmet Ali, conducătorul Egiptului şi Sudanului şi intemeitorul dinastiei egiptene care avea să rămână formal la putere până în 1952. Casa în care s-a născut Mehmet Ali, una din figurile care au fermecat şi intrigat în epoca lumea occidentală, la 4 martie 1769, este unul din obiectivele turistice importante din Kavala. Dar care este povestea lui? Născut din părinţi albanezi (se pare că singura limba pe care o vorbea fluent a rămas toată viaţa lui albaneza chiar dacă înţelegea şi probabil o rupea puţin şi în turcă!), ajungând că atât de mulţi albanezi în rândurile armatei otomane, a fost trimis alaturi de alte trupe în Egipt pentru a readuce această regiune sub administraţia Istambului, având în vedere scurta, dar şocanta expediţie militară a lui Napoleon Bonaparte din Orient (1798-1801). Însă mamelucii egipteni, chiar dacă slăbiţi, au opus rezistenţă trupelor otomane. În acest context, Mehmet Ali a reuşit să câştige puterea fiind privit drept o solutie de compromis de ambele părţi aflate în conflict. Însă intenţiile lui erau de o cu totul altă natură, dorea să devină conducătorul absolut al Egiptului şi nu putea realiza această cu o nobilime memeluka puternică. Astfel încât a apelat la şiretenia balcanică, atât de specifică: a atras capateniile memeluce în citadela Cairo-ului sub pretextul defilării unor trupe conduse de fiul sau în drum către Arabia şi şi-a pus soldaţii (albanezi, în marea lor majoritate) să le masacreze.
Au urmat o serie de reforme care au transformat Egiptul dintr-o posesiune turcă înapoiată într-una din regiunile cele mai dinamice. Mehmet Ali a încurajat procesul de occidentalizare pe scară largă atât în domeniul militar, cât şi economic. Însă ambiţiile lui erau mai mari, nu doar de simplu administrator otoman al Egiptului, iar slăbiciunea puterii de la Istambul îi oferea multe oportunităţi. Unele campanii le-a dus în numele sultanului (in Arabia, în Sudan care era un no man’s land) dar altele în nume propriu, chiar împotriva sultanului (în Siria) pentru a dobândi şi mai multă putere.
Cea mai cunoscută intervenţie a sa şi a forţelor egiptene a avut loc însă în urmă rebeliunii elene care a început în 1821 (şi de care se leagă şi celebrul episod al pandurilor lui Tudor Vladimirescu şi a colaborării sale delicate cu Eteria). După ce episodul din Principatele dunărene a fost stins de otomani, rebeliunea a izbucnit în Grecia continentală şi s-a dezvoltat ulterior în Războiul de Independenţa al Greciei. Sultanul Mahmud al II-lea, neavând forţe armate suficient de puternice pentru a o reprima, a apelat la conducătorul Egiptului în schimbul cedarii insulelor Creta şi Thassos. Ali a trimis o forţă expediţionară importantă, 16.000 de soldaţi, 100 nave de transport şi 63 de vase de escortă sub comandă unuia din fiii săi, Ibrahim Pasa, însă încercarea de a anihila mişcarea insurectionara elena s-a lovit de opoziţia marilor puteri europene (Marea Britanie, Franţa şi Rusia, aliate de conjunctură). La 20 octombrie 1827 la Navarino forţele navale turco-egiptene au fost spulberate de flota aliată ceea ce a reprezentat o pierdere mai mare pentru Ali decât pentru sultan, având în vedere că Mehmet Ali investise enorm în flota sa. Nemaiputând să-şi suţină corpul expediţionar în Grecia, Ali şi-a retras în cele din urmă trupele, facilitând obţinerea independenţei de către un modest stat elen, baza viitoarei Grecii.
Oraşul a rămas sub control otoman până în 1912, fiind ocupat pentru scurt timp de trupele bulgare în cadrul Primului Război Balcanic în 1912, când Serbia, Muntenegru, Bulgaria şi Grecia s-au aliat între ele pentru a da lovitură de graţie prezenţei turce în Europa. Oraşul disputat, ca de altfel întreagă Tracie şi Macedonie, între greci şi bulgari a fost recâştigat de forţele navale elene (care au debarcat neaşteptat în zona în 1913), conduse de faimosul amiral elen Pavlos Kountouriotis în timpul celui de al Doilea Război Balcanic. Sah-matul fiind dat Bulgariei de interventia decisiva a Romaniei in vara anului 1913. Kavala adăpostea o puternică minoritate evreiască sefardă (se pare că această i-a dat şi numele contemporan) exterminată (ca şi cea din Salonic) de nazişti, dar şi de greci anatolieni care au fost expulzaţi de Turcia kemalistă în cadrul schimbului de populaţii dintre cele două state care a urmat înfrângerii Megali Idea. Zona a fost reocupată de trupele bulgare în 1941, fiind atribuită Bulgariei de Germania nazistă doar până în 1944, când şi întoarcerea armelor de către România a dus la năruirea întregului sistem nazist balcanic. Adăposteşte în continuare o minoritate turcă musulmană importantă.
Un oras care merita a fi vizitat atat datorita obiectivelor turistice, cat si plajelor din apropiere, gazduind chiar si o universitate destul de prestigioasa la nivelul Greciei.
(Partener de călătorie: Bookcity.ro.)
