Wanderlust (2012) – Cu lumea-n cap
Regia: David Wain
Distributia: Jennifer Aniston, Paul Rudd, Malin Akerman, Justin Theroux, Alan Alda
Din cand in cand, mai avem nevoie de o comedie. Si cum la moda sunt comediile noi, cele aparute in acest an sau cel mult in anul anterior, simtim nevoia unei relaxari de neuroni, unei adevarate „lasari in plata Domnului”, unei nepasari fata de filmele cu adevarat bune si atunci incercam ceva nou, fara nicio dorinta de a uimi cu un film cu adevarat bun :). Asa ca, dupa aproape o luna de ocolire a cinematografiei (prea multe sarcini, prea putin timp liber plus Campionatul European de Fotbal), am revenit la filme: Wanderlust este o comedie fara pretentii, care ofera si momente amuzante, si putina dorinta de a ne intoarce in perioada hippy, dar si clipe care ne readuc aminte de comediile pe care nu le putem suferi, grosiere si fara pic de decenta. Oare actorii pot interpreta aceste scene cu „stomacul plin”?
Cum incepe, cum se desfasoara? O familie normala continua sa traiasca in New York, fara griji, in fata primei oportunitati din viata si anume cumpararea primei case. Chiar daca achizitia este departe de a fi perfecta si chiar daca ea a inceput o mie si o suta de afaceri personale si fara niciun succes, par fericiti cu putinul pe care il au. Numai ca, intr-o zi, totul se naruieste: el este concediat, banii sunt tot mai putini si nu au nicio sansa sa plateasca ipoteca lunara. Asa ca pornesc intr-o calatorie initiatica (o alegere inspirata a scengrafului, fiind poate singurul lucru care salveaza cat de cat filmul si perceptia acestuia asupra spectatorului) spre cealalta parte a Americii, acolo unde fratele lui are o afacere care merge, care le poate oferi atat gazduire temporara, cat si un loc de munca.
In drum, nimeresc intr-o tabara hippiota, care le ofera toata intelegerea, un loc unde pot dormi si manca linistiti, un loc care ii determina sa gandeasca: ce poate fi mai bun, sa munceasca tot timpul si sa se simta monotoni si idioti in cele din urma sau sa traiasca in mijlocul unei comunitati unite, vegetariene, o lume plina de filosofie si fara nicio constrangere? Asa ca decid sa se reintoarca si sa traiasca aici, dupa o incursiune rapida in lumea corporatisto-idioata a fratelui mai mare. Esec total.
Poate ca viata intr-o astfel de comunitate ar fi interesanta si plina de peripetii amuzante, dar si de invataminte. Numai ca cei care au realizat filmul au tinut mortis sa strice ceea ce ar fi putut constitui cheia filmului: scarbosenii, introspectii adanci in lumea sexului, glume de calitate prea putine si niste actori care puteau mai mult. Daca la Jennifer Aniston nu ne mai asteptam de mult timp la ceva bun (singura ei sclipire, la care nu se poate reintoarce, fiind rolul din Friends), il pierdem aici si pe Paul Rudd, un tip simpatic, care are sanse de a deveni interensant doar daca va ocoli comediile fara pic de haz. Singurul care m-a facut si sa rad, si sa intrevad calitatile unui actor mare a fost Alan Alda, dar asta e alta poveste.
Alte impresii: MOnO.
9 comments
Eu am fost un pic mai dur! Filmul poate fi catalogat drept porno pentru ca are prea multa goliciune deranjanta. Scena care m-a enervat cel mai mult a fost cea in care Jennifer face treaba mare si se sterge cu niste frunze(total nepotrivita).
Porno e prea mult. Indecent peste masura e suficient :))
nu o sa pot sa-l vad, eu am ceva cu Jennifer Aniston si cum nici pe tien nu te-a impresionat filmul nu cred ca o sa-i dau vreo sansa
Nu are rost, Maria, eu l-am vazut cu mare greutate, in vreo 4-5 reprize 😀
mi-ati taiat elanul :P. eu chiar voiam sa-l vad, de dragul lui Paul Rudd. chiar imi place actorul asta, dar se pare ca s-a axat pe un gen si uita sa incerce si altceva. cred ca ar putea oferi ceva bun. sincer, dupa ce am vazut trailerul si am citit cronica si impresiile voastre, nu mai am nicio tragere de inima sa pierd timpul el… parca seamana puuuuutin cu „Did you hear about the Morgans” (parca asta era titlul)
Nu iti pierde timpul. Sincer 😀
Sunt cumva scene porno cu Jenifer Aniston? De ce nu ati spus din start treaba asta?
Ai pierdut. Nu sunt…
Eh, mie mi-a plăcut. Chestie de gusturi la latura umoristică. Că na, nici poeziile lui Eminescu n-au toate substrat dar simpla potrivire a cuvintelor în versuri devine (în anumite cazuri) melodioasă.