Evenimentul nr. 10 – ora 20– Cinema Studio
Wagner & Me (2010)
Marea Britanie
Regia: Patrick McGrady
Cu: Stephen Fry
Acesta este – pentru mine, unul dintre cele mai incitante filme propuse de Festival. Mai intai, din punctul de vedere al perceptiei personale a operei muzicale a lui Wagner. Si nu pun sub semnul indoielii valoarea acesteia in tezaurul muzical universal, amploarea, conceptia elaborata si inovativa, insa pur si simplu, exaltarea si hiperbolizarea m-au impovarat intotdeauna si m-au indepartat chiar, in plus – prin conjugare cu acele blamate manifestari ale omului Wagner si mai ales cu implicarea ulterioara a operei wagneriene in propaganda nazista. Este clar ca nu pot fi decat subiectiva, ca nu pot gandi si simti decat la nivel personal. Adeseori, apreciind cate o opera (poezie, roman, muzica) a unui artist controversat din punct de vedere al caracterului, al pozitiei asumate sociale sau politice, mi-am pus intrebarea cum este posibil sa rasara un margaritar intr-o cocina. Si m-am mai intrebat, ca foarte multi semeni, daca trebuie sa trag o linie de separatie intre autor si creatia lui si sa judec separat cele doua entitati. Dar nu am putut niciodata sa procedez astfel, pentru ca undeva, de o parte sau de cealalta, am sesizat ca exista o munciuna, o contrafacere: unde este simtirea adevarata? In om sau in opera sa?
Cu ani in urma, inainte de 90, televiziunea aceea de 2 ore program zilnic, ne-a fericit cu extraordinara miniserie Wagner, din 1984, cu o distributie fabuloasa, pe care nu am uitat-o pana astazi! Si informatiile prezente in acel film, impreuna cu cele existente deja in cultura mea, mi-au intregit imaginea despre Wagner omnul, Wagner muzicianul si epoca sa istorica.
In sfarsit, al doilea punct de vedere incitant pentru mine a fost Stephen Fry. Pe care l-am admirat in multe lung metraje, dar mai mult decat orice in seria TV “Kindom”!
Si intr-adevar, prezenta lui Stephen Fry, reputat actor si scriitor, dar si fin meloman, coaguleaza prin personalitatea sa! O foarte inteligenta idee a regizorului, acest Wagner & Me! Initierea neinitiatilor sau conturarea unor puncte de vedere pentru initiati, din perspectiva unui iubitor al muzicii lui Wagner, care – iata – este frisonat si de pecetea nazismului asupra destinului propriei familii de origine evreiasca.
Alaturi de Stephen Fry, de entuziasmul sau, de imensa sa candoare si de un inepuizabil simt al umorului, facem o calatorie in epoca muzicianului, in viata sa, in lumea operelor lui si ajungem la Bayreuth, unde intram in intimitatea culiselor si in procesul punerii in scena a spectacolului complex construit de Wagner (muzica, dans, miscare, costume). In templu construit special pentru arta wagneriana.
Periplul lui Fry il cutremura si pe el, dar si pe noi, spectatorii, de la inaltimea tribunelor din Nurenberg, de acolo de unde Hitler isi traia triumful fanteziei fatale, privindu-si randurile ostasilor defiland in pas de gasca sub salutul Heil si in acordurile complesitoare wagneriene. Propaganda hitlerista “i-a invatat pe germani sa se regaseasca in opera lui Wagner”. Un Wagner care si-a revarsat ura viscerala in hidosenia unui eseu numit “Das Judenthum in der Musik” (Iudaismul în Muzica)” (1850), atacandu-i pe compozitorii evrei, in special pe Giacomo Meyerbeer si Mendelhson. Ideea lui Wagner, cum ca „Doar adevaratele fiinte umane vor supravietui” acestei „teribile si distructive revolutii…succesul lor poate fi dobandit doar prin crima dreapta/justa” – reprezinta germenele abominabilei „purificari etnice, germenele nazismului, viitorul genocid al celui de-al doilea Razboi Mondial.
Mic, urat, sarac, cu un urias talent, dar incapabil sa accepte talentul evreilor, Wagner se hranea cu ura, considerandu-i pe evreii artisti si pe evrei in general, pecinginea lumii, raul care trebuie distrus. Prima sa sotie il si paraseste de altfel, oripilata de aceasta profunda si bolnava ura. Precursor al lui Goebels, din punct de vedere al virulentei propagandistice!
Iata deci profunda dilema si problema a oricarui evreu iubitor de muzica, in a iubi muzica lui Wagner. „Inelul Nibelungilor”, cu cele patru opere ale sale: „Aurul Rinului”, „Walkiria”, „Siegfried” si „Amurgul zeilor” – eroi, legende…”arianul perfect” al lui Hitler, si nemurirea artei. Apoi splendoarea „Maestrilor cantareti din Nurenberg”, sau „Tristan si Isolda” si „Parsifal”. Cum sa se regaseasca un evreu in muzica lui Wagner?
Si Stephen Fry simte, stie si ne comunica ca merita sa ne vindecam aceasta rana, sa lasam muzica sa isi picure leacul pe sufletele si pe mintile noastre.
Fericit ca este posesorul mult doritului ausweis la Festivalul de la Bayreuth, dupa ce ne-a prezentat cu de-amanuntul constructia salii, imensele spatii de joc, complicatele mecanisme specifice scenei, pardoselile originale de lemn si bancile incomode de lemn vechi, Stephen Fry, cu fata fericita a unui copil care isi primeste in sfarsit cea mai dorita jucarie, intra pe usa edificiului, tinad in mana biletul si sub brat o pernuta destinata a-i face lunga sedere mai comoda, ne spune ca „Esti doar o data pe planeta, deci asculta-l pe Wagner”.
Talentat, pasionat, extraordinar comunicator, Stephen Fry are o scena speciala in film…sprijinit de soclul bustului lui Wagner…ne adreseaza un zambet.
Producator si regizor la BBC, Patrick McGrady are la activ numeroase emisiune si filme TV, Wagner & Me fiind primul sau documentar de lungmetraj si am avut placerea sa il ascult raspunzand intrebarilor spectatorilor, pe scena Festivalului, dupa vizionarea filmului. Ce fericita as fi fost daca alaturi de el, aveam parte si de Stephen Fry!
FESTIVALURI:
Rhode Island International Film Festival – 2010 – the Viola M.Marshall Audience Choice Award – WINNER
Vancouver Film Festival – 2010
Hamburg film Festival – 2011
Cambridge Film Festival – 2011
Atlanta Jewish Film Festival – 2011
Sydney Film Festival – 2011
