All That Jazz (1979)
Regia: Bob Fosse
Distribuția: Roy Scheider, Jessica Lange, Ann Reinking
Trebuie mult curaj și un imens egocentrism pentru a scrie și regiza un film despre propria moarte. Este exact ceea ce a făcut în 1979 regizorul și coreograful Bob Fosse, creatorul unora dintre marile succese pe Broadway între anii ’50 și ’70 ai secolului trecut și a câtorva filme memorabile intre care acesta – ‘All That Jazz’ – a fost declarat de Stanley Kubrick ca fiind ‘cel mai bun film pe care l-am văzut vreodată’. Creând personajul pe care în film l-a numit Joe Gideon, Fosse și-a transformat propria viață și o posibilă cale spre moarte într-un spectacol muzical exuberant cum numai el știa să imagineze și să creeze în imagini, decoruri, muzica și dans. Bob Fosse avea să moara cu 8 ani mai tărziu în brațele fostei sale soții, dorind parcă să demonstreze că uneori nu doar viața imita filmul, dar că și moartea poate imita filmul.
Cred că cel mai bun fel în care un spectator se poate bucura de vizionarea unui film ca ‘All That Jazz’ este să-l abordeze ca pe un spectacol musical de pe Broadway. Să se instaleze comod în fotoliu, să asculte muzica, să se delecteze cu numerele de balet, să aprecieze performanțele celor de pe ecran mai ales după calitățile lor vocale și prezența fizică. Deosebirea este în cazul acestui film că și subiectul contează. Viață plina de stress a actorilor și producătorilor de astfel de spectacole nu este pentru prima dată subiect de auto-expunere (vezi ‘The Producers’ sau chiar ‘Chicago’), dar aici se adaugă elementul personal. Bob Fosse și-a adus pe ecran propria sa viață și chiar și pe unii dintre protagoniștii ei. Sinceritatea crudă a dezvăluirii nu poate să nu impresioneze.
În mare măsură succesul și calitatea filmului se datorează și impresionantei performanțe actoricești a lui Roy Scheider. A fost probabil cel mai bun rol al carierei sale și cel care i-a adus nominalizarea pentru Premiul Oscar pentru cel mai bun actor într-un rol principal (a câștigat Dustin Hoffmann în acel an cu rolul din ‘Kramer vs. Kramer’, ceilalți nominalizați fiind Al Pacino, Jack Lemon și Peter Sellers). Scheider joacă, dansează, cântă, trăiește și moare, dar mai ales descompune personajul în toate detaliile sale și îl prezintă spectatorilor ca pe o masa de disecție. Lumea intensă și nemiloasă, competitivă și creatoare a Broadway-ului este prezentată sub lumina crudă a celor mai puternice reflectoare. Distribuția din jurul său este formidabilă, dar scopul principal este cel de a-l pune pe el în centrul universului în acest film. Noțiunea ‘filmul vieții sale’ nu a fost niciodată mai bine exemplificată decât în ‘All That Jazz’.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.afi.com/news/tag/all-that-jazz/)
