Exit 8 (2025) – 8-ban deguchi
Regia: Genki Kawamura
Distribuția: Kazunari Ninomiya, Yamato Kôchi, Naru Asanuma, Nana Komatsu
Prezentat la Festivalul de Film de la Cannes 2025, în cadrul secțiunii „Midnight Screenings”, Exit 8 este un film horror psihologic bazat pe un joc indie viral. Începe aparent banal, într-un ritm lent și repetitiv, urcând tensiunea pe măsură ce acţiunea se dezvăluie.
În timp ce se află în metrou, Omul rătăcit (Kazunari Ninomiya) primește un telefon de la fosta lui iubită (Nana Komatsu), care îl informează că este însărcinată cu copilul lui și îl întreabă ce să facă. Neştiind dacă este potrivit să fie tată, el este copleșit de un atac de astm. În curând se trezește într-un coridor pustiu, care se repetă la nesfârșit. Cu ajutorul unor instrucțiuni scrise pe un perete, Omul rătăcit își dă seama că trebuie să ajungă la ieșirea 8, căutând să evite anomaliile. Acestea sunt de diferite tipuri: sânge care curge din tavan, țipete de bebeluși în fișete, telefon fără semnal care sună etc. Orice greșeală îl trimite înapoi la Ieșirea 0, resetându-i progresul.
Nu ignorați nicio anomalie.
Dacă găsiți vreo anomalie, întoarceți-vă imediat.
Dacă nu găsiți anomalie, nu vă întoarceți.
Ieșiți pe Exit 8.
Pe traseul dintre ieşiri, Omul rătăcit îl întâlnește pe Băiețel (Naru Asanuma) şi pe Omul care umblă (Yamato Kôchi), două personaje captive ca şi el în tunel şi care susţin cunoaşterea resorturilor interioare ale personajului principal. După mai multe încercări eroice, Omul rătăcit reușeşte să ajungă la ieșirea 8 şi să revină în lumea reală, unde este nevoit să ia o decizie. Rămâne să vedeţi şi voi care va fi aceea.
Acest joc bazat pe iluzii optice și nu numai pare a se mula pe psihologia personajului principal, Omul rătăcit, prins în bucla infinită a lui 8. Pare un personaj generic (ca și ceilalți, fără nume clar), nesigur, neimplicat, afectat de atacurile de astm ce se vor mai repeta la intensități diferite, în funcție de cum va avansa de-a lungul celor 8 ieșiri. Eu am văzut aceste potențiale ieșiri ca niște etape necesare pentru anumite conștientizări. Coridorul plin cu anumite elemente pe care personajul le fotografiază și le memorează pentru a merge mai departe (panourile, ușile, Omul care umblă etc) au o anumită semnificație pentru alegerile lui, ritmul actual alert, ce implică o anumită detașare pe care este tentat să o practice cu telefonul în mână și căștile în urechi. Deși filmul poate părea monoton din cauza traseului repetitiv al personajelor, consider că se creează un puternic efect de angoasă prin menținerea aceluiași coridor alb, aproape anost.
Aș dori să precizez două alegeri ale regizorului care mi-au atras atenția: cele câteva minute de la început care sunt filmate din perspectiva Omului rătăcit, ca și cum ochiul lui este însuși ochiul camerei, și fragmentul muzical extras din Bolero de Ravel, care marchează tempoul acțiunii filmului.
Recomand așadar această peliculă imersivă tuturor celor care vor să-și mențină ochiul interior deschis și către lume. Viața presupune responsabilitate, prezență, atenție la priorități și poate aceasta este diferența între a supraviețui și a trăi, între a sta pe loc și a ieși la suprafață uman.
Filmul este distribuit în România de Independența Film și va fi difuzat pe marile ecrane începând cu data de 6 februarie 2026.
