Aftersun (2022)
Regia: Charlotte Wells
Distribuția: Paul Mescal, Frankie Corio, Celia Rowlson-Hall, Sally Messham
Îndrăznesc să afirm că ‘Aftersun’ este un formidabil debut în lungmetraj al celei care prezic că va deveni o mare regizoare. Este realizat în 2022 și Charlotte Wells, autoarea scenariului și regizoarea filmului, are 35 de ani. Filmul ei spune o poveste aparent foarte simplă, dar în realitate este un film complex, al cărui înțelesuri ascunse și multiple încep să se dezvăluie spectatorului abia după terminarea vizionării. Nu pot decât să sper că promisiunile imensului talent pe care îl dovedește aici se vor materializa în filme cel puțin la fel de bune în viitor.
Calum, un tata tânăr și divorțat, își ia fiica de 11 ani într-o vacanță în Turcia. Sophie locuiește cu mama sa, și această vacanță ‘low cost’ cu tata pare a face parte din aranjamentul de divorț al părinților. Tatăl și fiica își petrec zilele verii într-un mod care pare banal și cunoscut celor care am petrecut astfel de vacanțe sub soarele Mediteranei – băi în mare și în piscină, partide de biliard, și excursii în timpul zilelor, restaurante cu muzică și karioke serile. Treptat începem să înțelegem că ceva este diferit și în relația dintre tată și fiică, dar și în modul în care este relatata povestea. La prima vedere Calum pare un tată ideal, singurul său defect fiind poate că încearcă să ofere prea mult fiicei. Pe măsură ce pe ecran se scurg minutele și în poveste zilele, începem să înțelegem, din detalii și aluzii acumulate, că ceva este diferit în persoana tatălui și în relația cu fiica sa. Posibilitățile sale materiale par limitate și Sophie este conștientă de asta. Tatăl încearcă să-i dea niste lecții de viață care par prea definitive pentru o pre-adolescentă de 11 ani. Și stilul relatării își modifică focalizarea. Spectatorii realizează că văd povestea din perspectiva lui Sophie matură, cu mulți ani mai tărziu, și că această vacanță a fost poate ultima petrecută împreună de tată și fiică. Ceva s-a întâmplat intre timp, dar nimic nu este explicat. Spectatorii vor trebui să completeze scenariul.
‘Aftersun’ trebuie văzut și poate și revăzut (nu am făcut-o încă) pentru a percepe, analiza și valida toate nuanțele și detaliile ascunse. Este și un film frumos, dar este o frumusețe stranie și puțin periculoasă. Cei doi actori care interpretează rolurile principale sunt uluitori, fiecare în parte și mai ales împreună. Calum al lui Paul Mescal este un bărbat în criză, dar aceasta criză nu este vizibilă la suprafață, căci povestea este relatată din perspectiva fiicei. Frankie Corio avea 11 ani când a fost filmat ‘Aftersun’ și rolul Sophie este chiar cel al unei fete de 11 ani, confruntată cu întrebările și neliniștile pre-adolescenței, descoperind lumea din jur și păstrându-și candoarea copilăriei. Sper că va deveni o mare actriță. Ca spectatori maturi știm însă cât de periculoasă este lumea din jurul ei și asta adaugă tensiunii cu care privim filmul. Imaginea (semnata de Gregory Oke) este frumoasă și expresivă, servind în permanență ideile regizoarei. ‘Aftersun’ este și un film personal, legat poate și de biografia și experiențele regizoarei sau ale unor oameni apropiați ei. Există pericolul repetiției, necesitatea evitării capcanei de a face mereu același film. Este unul dintre multele obstacole pe care Charlotte Wells va trebui să le învingă pentru a realiza imensa promisiune anunțată de acest film.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
