La ronde (1950) – Caruselul
Regia: Max Ophüls
Distribuția: Anton Walbrook, Simone Signoret, Serge Reggiani, Danielle Darrieux, Jean-Louis Barrault, Gérard Philippe
Anul era 1950 și regizorul Max Ophüls se întorcea în Europa. Petrecuse deceniul anilor ’40 în Statele Unite, unde în perioada 1947-49 realizase patru filme. Se întorcea în Franța care-l primise în 1933 după ascensiunea la putere a naziștilor și-i acordase cetățenia în 1938. Avea să mai trăiască încă șapte ani și să mai termine patru filme în Franța, dar până în 1957, când va muri prematur, nu va reveni niciodată să lucreze în Germania. ‘La Ronde’ reprezenta filmul său de regăsire cu cinematografia franceza și cu cultura europeană. Alegerea subiectului nu cred că era întâmplătoare. Este vorba despre ecranizarea unei piese de teatru a lui Arthur Schnitzler, scrisă în 1897, dar care fusese extrem de controversată și cenzurată și nu putuse fi pusă pe scenă pentru prima data decât în 1920, declanșând și atunci scandaluri care au ajuns în justiție. Posteritatea avea să-i fie mult mai favorabilă, piesa bucurându-se de un succes internațional crescând și de remake-uri teatrale și cinematografice. În fapt, ecranizarea aceasta a lui Max Ophüls făcea parte și din relansarea piesei și a formulei dramatice și cinematografice inventate de Schnitzler.
Felul în care este filmat și pus în scena ‘La Ronde’, ca o fantezie în decor explicit teatral, mi-a amintit imediat de filmele recente ale lui Wes Anderson. Povestea are și un amfitrion (interpretat de Anton Walbrook, un actor născut în Austria care se refugiase și el din Europa în timpul războiului) care introduce spectatorii în poveste, face legătura între episoade și joacă diferite roluri secundare în intrigă, însoțind-o cu un cântec obsedant, în ritm de vals, care rămâne multe zile în memorie. Fiecare dintre cele zece episoade reprezintă o pereche de îndrăgostiți sau o relație mai mult sau mai puțin înflăcărată. Unul dintre cei doi va fi în perechea următoare, într-un lanț al legăturilor care străbate clasele sociale, situațiile materiale, relațiile de putere dintre bărbați și femei. O prostituată agață un soldat, care în episodul următor dansează cu o servitoare în casă, care este sedusă de tânărul băiat al stăpânilor, care are o amantă femeie măritată care … ș.a.m.d. Lanțul relațiilor se închide în final când ultimul bărbat, un ofițer, se trezește în patul prostituatei din primul episod.
Fiecare dintre cele 10 episoade durează mai puțin de 10 minute, și evident că nu este prea mult timp pentru a intra în profunzimea psihologiei personajelor. Impresia generală este de ansamblu și ea poate fi citită ca o plimbare galantă sau ca un comentariu satiric al relațiilor dintre bărbați și femei și a moravurilor vieneze la începutul secolului 20. În definitiv, fiecare dintre personaje întreține legături cu cel puțin două alte persoane de sex opus, așa încât cenzorii aveau motive să fie îngrijorați. Atmosfera este încărcată erotic, chiar nu există nicio scenă de sex explicit pe ecran. Versiunile mai târzii ale piesei aveau să încerce să intre mai adânc în țesătura de relații și să le adapteze contemporaneității. Eu am văzut la București o versiune scenică a ‘Camerei albastre’ (‘The Blue Room’) a lui David Hare, inspirată de piesa lui Arthur Schnitzler, piesă care a avut premiera la Londra în 1998 în regia lui Sam Mendes și având-o în distribuție pe Nicole Kidman. În versiunea lui Max Ophüls din 1950, distribuția este impresionantă și aici am găsit al doilea element comun cu filmele lui Wes Anderson. Genricul lui ‘La Ronde’ include o selecție aleasă dintre cei mai celebri actori francezi al mijlocului de secol 20, bucuroși să se afle în film, chiar pentru un rol de câteva minute. Printre ei: Simone Signoret, Danielle Darrieux, Serge Reggiani, Jean-Louis Barrault, Gérard Philippe. Este remarcabilă și fluența filmărilor cu cadre lungi în decoruri somptuoase. Revenirea lui Max Ophüls dă senzația unei bucurii a reîntâlnirii regizorului întors din exil cu o Europă care nu mai exista însă decât în amintiri și în imaginație.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
