True Grit (2010) – Adevaratul curaj
Regia: Ethan Coen, Joel Coen
Scenariul: Charles Portis (roman), Joel Coen, Ethan Coen (scenariu)
Distributia: Jeff Bridges, Matt Damon, Josh Brolin, Hailee Steinfeld
Inca o dată, fratii Coen lucreaza în conformitate cu toate normele cinematografului comercial şi nu e de mirare ca au facut-o avandu-l ca producător la True Grit pe nimeni altul decât pe Steven Spielberg. Filmul a ieşit la timp pentru săptămâna Craciunului (în SUA) şi pentru sezonul de Oscar, iar rezultatul este de 10 nominalizari, incluzandu-o pe cea pentru cel mai bun film, desi nu sunt sigur că va obţine în cele din urmă atat de multe premii (cu siguranţă merită unul pentru imagine – camera este de mare rafinament). Este, de asemenea, probabil, cel mai „mainstream” film pe care fratii Coen l-au făcut vreodată, aşa de „mainstream” incat am avut mai mereu sentimentul că se poate intampla o rasturnare în acţiune sau ca exista unele intelesuri subteran ascunse care imi scapa. Cu toate acestea, cei doi regizori/frati au ales să facă o versiune foarte buna a adaptarii unui roman adus deja pe ecran în 1969 de Henry Hathaway, cu John Wayne în rolul principal, un western clasic cu multe momente bune de cinema. Nu este lucru minor, doar ca este mai puţin surprinzător fata de ceea ce m-aş fi aşteptat de la ei.
O mare parte din această poveste a urmăririi şi a răzbunarii prin Texas şi prin rezervatia indienilor se bazează pe actori. Jeff Bridges se contopeste cu rolul Mareşalului Cogburn, un alcoolic, dar un eficient om al legii, avand o inima mare si deschisa. Hailee Steinfeld este fetiţa de 14 ani a cărei devenire la vârstă aceasta este menita să si-o consume cautandu-si dreptatea în Vestul salbatic şi rolul ei are toate sansele de a o lansa catre o mare cariera in cinematografie. Matt Damon si Josh Brolin interpreteaza cele doua roluri secundare care completeaza peisajul uman al filmului. Cu totii fac o treaba excelenta si unele dialoguri frumos scrise ajuta – urmariti-l pe cel al tocmelii fetei cu individul care avea o datorie fata de tatal sau si tineti-l minte – de fapt nici nu va fi nevoie, caci antologiile cinematografice viitoare va vor ajuta sa vi-l reamintiti in caz ca l-ati uitat.
La fel ca în multe westernuri clasice, peisajul şi reconstructia atmosferei de salbaticie din tinuturile americane din a doua jumătate a secolului al XIX-lea joacă un rol central. Aşa cum am spus deja, camera de filmat lucreaza superb şi creează o ambianta propice aceastei foarte credibile povesti despre solidaritatea umană. Nu agreez prea mult tehnica epilogurilor post-acţiune în filme, mai ales atunci când sunt spuse cu vocea in off a eroilor citând din cartea originală (aşa se pare), insa aici pica bine emotional, un lucru din nou posibil datorita combinaţiei imagine-cuvinte care sporeste simtirea umana. Surprizele poate ca lipsesc, dar True Grit este o bucată de cinematografie adevarata (si inca una buna).
5 comments