Moromeții 3 (2024)
Regia: Stere Gulea
Distribuția: Horatiu Malaele, Alex Călin, Olimpia Melinte, Mara Bugarin, Razvan Vasilescu, Iulian Postelnicu, Toma Cuzin, Dorina Chiriac, Oana Pellea
‘Moromeții 3’ este al treilea film din seria inspirată de romanele lui Marin Preda. Este regizat tot de Stere Gulea și a fost filmat în 2022-23 și lansat în 2024, la 37 de ani după primul film. Filmul, de data aceasta, nu reprezintă însă o ecranizare. Stere Gulea s-a bazat în scrierea scenariului pe documente și pe presa vremii, pe jurnale intime și pe mărturii directe ale personajelor și personalităților care au trăit în anii ’50 ai secolului trecut. ‘Moromeții 3’ poate fi considerat o continuare a primelor două serii (acțiunea se petrece la aproape un deceniu după evenimentele descrise în ‘Moromeții 2’) dar și un fel de prequel, filmul terminându-se cu geneza romanului care sta la baza întregii saga a familiei Moromete. Personajul principal este Niculae Moromete, mezinul familiei și tânărul rebel și atât de diferit de restul familiei pe care l-am cunoscut în seria precedentă și care ajunsese în 1954, anul când se petrece acțiunea, unul dintre tinerii scriitori în ascensiune. Perioada este însă cea a terorii politice care a caracterizat primul deceniu al regimului comunist. Pactul cu diavolul pare inevitabil pentru a reuși ca scriitor sau pur și simplu pentru a supraviețui.
Niculae Moromete trăiește între sau poate în interiorul a câteva lumi. Precum milioane de români din generațiile acelor vremuri, el face tranziția de la sat la oraș, însă nu pentru a deveni muncitor în uzine, funcționar, intelectual sau activist de partid, ci scriitor. Este talentat, comunist idealist, iubitor de viață și de femei (și iubit de ele). În scurtă vreme capătă statutul de ‘tovarăș scriitor’, se îmbracă în haine orășănești, cunoaște intelectuali de orientări diverse, o parte asociați și aserviți regimului comunist, alții, cu idei diferite, trăind în umbră și frică. Întreține o relație de dragoste plină de pasiune cu Vera, o femeie măritată, și ea poetă de talent. Trezirea începe atunci când una dintre prozele sale de succes este ecranizată într-un film de propagandă cu care se întoarce în satul natal și regiunea săracă din jur, aflate în febra colectivizării forțate. Vorbele cumpătate și înțelepte ale tatălui său, dar mai ales un incident violent de represiune a protestelor țăranilor care se opun colectivizării îi trezesc îndoielile legate de calea politică care-l amăgise și cu care colaborase până atunci. Nu era însă vremea îndoielilor ci a lozincii staliniste ‘cine nu este cu noi este împotriva noastră’. Niculae Moromete se va găsi în dilema intelectualului obligat să trăiască și să creeze sub dictatură. Dacă nu accepta compromisul își riscă nu doar statutul social ci și dreptul de a publica, și la extrem propria libertate. Viața personală se complică și ea, relația cu Vera este pe cale să se destrame și mulți dintre cei pe care-i considera prieteni îi întorc spatele din lașitate sau invidie. Până unde poate tânărul scriitor accepta compromisurile? Cum își poate găsi vocea autentică și cum poate reflecta, în prozele sale, adevărul său interior în condițiile cenzurii și a presiunilor ideologice?
Am încercat să privesc filmul din perspectiva spectatorului român, dar și a celor care nu cunosc de aproape istoria sau literatura română. Pentru cei care am fost educați în România, Niculae Moromete este clar Marin Preda și filmul propune o versiune foarte credibila a traiectoriei personale, a presiunilor și influențelor, și a resorturilor intime care au generat scrierea romanului ‘Moromeții’ în așa fel încât să devină una dintre cele mai bune cărți ale literaturii române a secolului 20, dar să și fie publicat în 1955. Spectatorul străin va privi ,probabil, povestea la un nivel mai general, dilemele artistului creând sub dictatură având o rezonanță universală. Va fi însă și o ocazie, și pentru unii și pentru alții, de a cunoaște societatea românească și mediile sale sociale diverse (cel al satului și cel al intelectualilor de la oraș) a acelor ani. Ajută la aceasta și stilul extrem de sugestiv al filmărilor. Stere Gulea lucrează și aici, ca și în celelalte filme ale trilogiei cu operatorul Vivi Drăgan Vasile și, împreună, cei doi creează o imagine complexă, realistă și sugestivă a epocii, folosind ‘pelicula’ alb-negru. Trebuie să menționez aici și creatorii decorurilor și ai costumelor care au fost extrem de atenți la toate detaliile, de la prispele caselor țărănești la interioarele apartamentelor orasanesti sau ale ‘caselor de creație’ ale epocii, de la rochiile fetelor și femeilor până la lenjeria din scenele intime.
Horațiu Mălăele revine în rolul tatălui, Ilie Moromete, și pe mine mă bucură faptul că doi mari actori (el și Victor Rebengiuc) au interpretat rolul în filmele trilogiei, lasandu-ne nu una ci două versiuni de referință ale personajului. În rolul lui Niculae Moromete a fost distribuit Alex Călin, care s-a topit în rol în asemenea măsură încât nu cred că-mi pot imagina altfel figura personajului. Olimpia Melinte este Vera, o femeie complexă, pasională și frumoasă așa cum o vedeau iubiții ei. Mara Bugarin a căpătat rolul Aurorei, cealaltă femeie, mai tânără, din viața lui Niculae, cea care-l convinge să continue lucrul la roman și să-l publice, intuind valoarea și șansa la cititori. Îmi place mult această actriță tânără pe care am remarcat-o în ‘Metronom’, dar tocmai această a doua poveste de dragoste mi s-a părut mai puțin convingătoare, parcă lipsea ceva exact la partea sentimentelor, a felului în care se încheagă legătura dintre cei doi. Este una dintre putinele observații critice pe care le pot găsi pentru acest film remarcabil, care completează în mod original, dar convingător, o trilogie semnificativă despre oamenii și schimbările prin care a trecut România la mijlocul secolului trecut.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii IMDb.com)
