Luna aceasta m-am concentrat pe Ricky Gervais. Am început cu cea mai recentă realizare a sa, After Life, pentru ca apoi să-i caut aparițiile anterioare. Am văzut și show-ul de stand up (nu prea m-a încântat), i-am urmărit și traiectoria profesională. În plus, am văzut ceva documentare (unele, cu multe episoade, le voi termina luna aceasta), dar m-am pregătit și pentru vizita din Polonia cu revederea capodoperei Schindler’s List. Iată recomandările mele:
1. Schindler’s List (1993)
De fiecare dată când revăd acest film, mă emoționez teribil. Plâng pentru că sunt momente în care nu pot conștientiza, nu pot crede câtă răutate există în oameni și cât de ușor ajunge aceasta la suprafață, în condiții prielnice (nazism, comunism etc.) În același timp, îmi dau seama că există și suflete bune, există suflete care sunt mișcate de suferința umană, sunt oameni care se pot transforma din angajați ai regimului în protectori ai sufletelor ”blestemate”. Povestea lui Schlinder este una care ilustrează ambele sentimente, filmul lui Spielberg fiind în același timp unul care arată teroarea în aspectele ei dure, dar și speranța că undeva există oameni cu adevărat buni. Deși Schindler se consideră el însuși un om rău pentru că ar fi putut să salveze mai multe vieți. Sfâșietor. Nota: 10/10
2. Derek (serial, 14 episoade, 2012–2014)
Derek are 50 de ani, este autist, este îngrijitor la un cămin de bătrâni. Tot acolo, sunt și cei mai buni prieteni ai săi, Hannah (cea care asigură administrarea căminului), Kev (un alcoolic împuțit, care se gândește numai la sex), Dougie (bărbatul bun la toate). Tot aici sunt și ceilalți oameni care constituie universul lui: bătrânii aflați în ultimele momente ale vieții, animalele care vin să le aline singurătatea, broscoiul-bibelou etc. Derek este omul care nu gândește prea mult, îi este imposibil, dar în același timp este cel mai bun om din lume, ființa care se gândește mereu la bunăstarea celor din jur și aproape deloc la nevoile sale: fericirea lui este să rămână în acest azil de bătrâni, iar viața să îi fie la fel. El luptă pentru aceste lucruri și este rănit ori de câte ori ceva sau cineva (autorități, schimbări) încearcă să schimbe lucrurile.
”Derek” este un mockumentary care ne și distrează (sunt momente în care râzi în hohote), dar este în același timp și unul dintre cele mai emoționante și înduioșătoare filme pe care le-am văzut. Pentru că Derek este special, este o persoană specială care dă dovadă de altruism în fiecare moment al vieții, a cărui singură grijă este binele celorlalți, fie ei alcoolici precum Kev, bătrâni ce trebuie îngrijiți sau un pui de pasăre rătăcit prin grădină. El dăruiește zâmbete și lacrimi și fiecare episod este o dovadă că acest film este… un altfel de film, după cum Derek este unic în felul lui. Nu e nimic superficial în acest serial, așa că pregătiți-vă de el cu încredere și cu ceva… șervețele. Nota: 10/10
3. The Rolling Stones Olé, Olé, Olé!: A Trip Across Latin America (2016)
În februarie-martie 2016, Rolling Stones au făcut un tur în America Latină, ce a însumat 14 concerte, din care cel mai important din punct de vedere istoric a fost cel dăruit pentru prima oară cubanezilor. Documentarul de față urmărește formația pe parcursul acestui tur, punând accentul pe concertul de la Havana, pe imagini din culise și de pe scenă, dar și pe influența formației în lumea sud-americană, mai ales asupra culturii muzicale locale. Membrii formației, îmbătrâniți desigur, sunt foarte dezinvolți, implicați și interesați de ceea ce se întâmpla la nivel local, ajung la concertele formațiilor de acolo, discută sau sunt chiar prieteni cu formațiile de cover. Pentru fani și nu numai, un documentar excelent. Nota: 10/10
4. After Life (2019, miniserie, 6 episoade)
După ce soția sa moare de cancer, Tony nu mai are niciun scop în viață și încercările sale de sinucidere (nu numai fizică) se opresc în ultimul moment, când întâlnește privirea cățelului său. After Life este ilustrarea modului în care-ți poți trăi viața după moartea unei persoane dragi, în care mucalitul Tony împarte fără menajamente propriile credințe: gânduri pline de bunătate sau de răutate, sarcasme de toate felurile, respingându-i rând pe rând pe cei din jur. Un serial foarte bun, plin de (auto)ironie și umor, cu ușoare tendințe melodramatice siropoase spre final. Foarte bun Ricky Gervais. Nota: 9/10
5. David Brent: Life on the Road (2016)
David Brent strânge bani, plănuiește să lase totul baltă și își urmează visul, acela de a deveni un star rock. Chiar dacă vârsta nu îl mai ajută prea mult, chiar dacă muzica pe care o creează nu mai e în ton cu vremurile, el pleacă în turneu, alături de câțiva prieteni și muzicieni tocmiți, unii cu 20 de ani mai tineri. Nu mai râdem așa de mult, dar Ricky Gervais mizează aici pe două teme principale, ambele destul de serioase: conflictul și răceala dintre generații; felul în care se leagă prietenia, atunci când respectul vine de la sine, după zbateri repetate, muncă și sacrificiu. În plus, chiar dacă nu place așa de mult publicului și celor din trupă, muzica aia chiar este… ”ascultabilă” (da, da, versurile sunt atipice, not so politically correct). Nota: 6/10
Pentru alte recomandări, puteți căuta cu încredere și pe grupul de recomandări Netflix România.
