Todos lo saben (2018) – Toată lumea știe
Regia: Asghar Farhadi
Senariul: Asghar Farhadi
Distributia: Penélope Cruz, Javier Bardem, Ricardo Darin, Eduard Fernández, Bárbara Lennie
Mi-a placut acest nou film al lui Asghar Farhadi! Scenarist, regizor, producator.
In ciuda faptului ca este invaluit intr-o usoara boare de telenovela, boare pe care am indepartat-o doar cu o simpla plutire a mainii. In ciuda faptului ca pare – fara a fi – un thriller, pe care parca-parca mi l-as fi dorit.
Si asta pentru ca filmul acesta – desi parelnic are ceva din intriga telenovelistica specifica (poate pentru ca se devoaleaza o filiatie multi ani ascunsa si adusa in fata familiei, intr-o dulce si melodioasa limba spaniola) si pentru ca fiorul thriller este total corupt si anihilat de povestea pe care ne-o transmite scenaristul-regizor Farhadi. Filmul sau ne vorbeste despre problematica psihologiei familiale si sociale pana la urma. Si o face simplu, dar in acelasi timp, extrem de elaborat, dand pe dinafara de incarcatura emotionala bine tinuta in frau, transmitand frison si tensiune, ridicand multe semne de intrebare (neramase fara raspuns – dar, dupa puterea fiecarui spectator), toate-toate, in privinta naturii umane, a deciziilor luate in viata la un moment dat si cum spuneam, subliniind coeziunea, intelegerea si ajutorararea in cadrul celulei largite a familiei. O familie largita in care coexista toate emotiile si apucaturile si devierile posibile. Invidii, tradari… dar si multa iubire si sprijin.
Un sat undeva in Spania, probabil in apropiere de capitala, o nunta in familie – prilej de reunire a rudelor de pretutindeni (in acest pretutindeni fiind si Argentina, de unde vine Laura cu fiica Irene si fiul Diego – sotul Alejandro raanand acasa). O familie mare, ai carei membrii ne sunt prezentati succinct, dar perfect prinsi in obiectiv, intr-atat incat spectatorul poate face cu usurinta o schema unde fiecare personaj (fiica, sotie, sot, mama, tata, nepoata, bunic, bunica etc) isi ocupa locul inconfundabil. Out of schema se situeaza Paco (despre care aflam ca era fiul unui fost servitor al familiei), iubitul din adolescenta al Laurei si parasit la un moment dat de catre aceasta, odata cu plecarea ei in Argentina. Dar Paco este acum un “mosier”, un om asezat la casa lui, casatorit cu Bea si muncind sarguincios pe “mosia” (dota a Laurei), cumparata de la fosta iubita, care s-a aflat la un moment dat in nevoia de bani pentru a-si scoate sotul din Argentina din grave nevoi.
O nunta superba, a uneia dintre surorile Laurei, familie, prieteni, mancare, muzica, dans, cade tensiunea, lumina lumanarilor se rasfrang peste bucuria dezlantuita a celor din jurul mesei, in fata tortului imens invaluit in albeata de frisca proaspata, Irene ametita este dus in dormitor pentru a-si reveni dupa vinul baut si tigara fumata (are doar 16 ani)… spectatorul simte cum se acumuleaza tensiunea… ceva pluteste in aer… dedesubt vulcanul se misca.
Si intradevar, Irene a disparut, dormitorul este gol… in niciuna dintre multele camera ale locuintei, Irene nu este de gasit… nu raspunde nici strigatelor celor in cautarea ei prin curte, prin gradina…
Apar scrisorile-mesaje ale rapitorului (sau rapitorilor)…Fiecare pas, fiecare plot, fiecare miscare deschisa pe tabla de sah a misterului acestei rapiri, ridica tensiunea actiunii… banuieli, bani, putere, refulari, defulari… cele rele si cele bune din fiecare personaj, “fiecare stie”, cand de fapt… “fiecare crede ca stie” si cand de fapt, numai protagonistii ecuatiei “stiu”.
Si aici, iertata fiind, intrerup putintica relatare a povestii acestui film, pentru ca trebuie sa va las placerea de a o descoperi singuri. Pentru ca merita. Sper ca v-am motivat.
Si tot pentru a va motiva, va mai dau cateva detalii totusi 🙂 !
Va spun ca admir aceasta atat de multa empatie pe care o are Asghar Farhadi fata de OM. Cata fina intelegere psihologica dovedeste si in fata slabiciunilor acestora si in fata dovezilor de maxima daruire neconditionata, in conjuncture intamplarilor familiale, uneori dramatice, alteori tragicomedii.
Va spun ca am admirat cinematografia semnata de José Luis Alcaine (care a lucrat cu Almodovar la Volver si la La mala education si la The Skin I Live In si… etc) si camera de filmat exceleaza in scene diverse: de multime, de privire aeriana, de compozitie (Laura la fereastra deschisa), de portret. Urmariti cu atentie imaginea, cand veti viziona filmul. Sa nu spuneti ca nu v-am atentionat. Multa simtire plastic-estetica, care pune in valoare povestea-interpretii-comunicarea. Imaginea vibreaza, pur si simplu. Iar inchiderea filmului, ultima scena pierzandu-se in ceata, e de mare clasa. Fiecare crede ca stie, dar atunci cand afla adevarul… portile iadului se deschid!
Va spun ca am fost sensibilizata si de coloana sonora a filmului, specifica filonului muzical spaniol, in perfect angrenaj cu actiunea si ca intotdeauna, vi-l prezint pe faptas: Javier Limón, cu cateva din piesele compuse pentru acest Todos lo saben:
Am ajuns la distributie. Fara actori regizorul este nimeni. Selectandu-si interpretii in conformitate cu eul sau, cu crezul sau, cu povestea sa, regizorul este cineva! Cineva de pretuit!
Acesta este si cazul nostru, nu ne-am fi indoit de Asghar Farhadi 🙂 . Din nou Cruz si Bardem impreuna (si pe marele ecran), in forma excelenta si cu toate butoanele de transmisie catre public, pe “push”. De fapt avem un trio, un triunghi – cinematografic, desigur 🙂 , pentru ca alaturi de primii doi, sclipeste si a treia stea, Darin! Nu că ceilalti din distributie nu si-ar implini menirea. O fac cu varf si indesat. Sunt o echipa bine sudata sub mana lui Farhadi. Au inteles mesajul povesti si slujesc cu credinta transmiterii acestuia catre noi, spectatorii. Si asta inseamna un film bun!
Sunt scene in care Cruz este exuberanta, fericita, luminoasa… Este o scena in care aceeasi Cruz, o silueta filmata din spate, fragila si subtire, urca cu greu scara spre etajul casei, strigandu-si fiica la fiecare oprire poticnita. O scena incarcata de tragism, fara insa, ca obiectivul sa prinda figura personajului. Mi s-a parut o mare realizare! Marca Asghar Farhadi. Bineinteles – si Penelope Cruz. Sunt scene in care Bardem-Paco este un leu in furtuna, stapanul mosiei, responsabil, drept, iubitor, sunt scene in care Bardem-Paco este contrariat… “Nu, nu-mi face asta!”, sunt scene in care Bardem-Paco lupta ca o fiara pentru recuperarea fiicei abia descoperite. Mare actor! Forta fizica, minte ascutita, talent inteligent! Si Ricardo Darin, o prezenta fizica interesanta si o interpretare de mare finete. “Dumnezeu m-a lovit, dar tot el m-a scos din iad!”
Actori spanioli, actori argentinieni… o pepiniera de valoare!
Exista la un moment dat in film, o imagine-fotografie de familie, o familie in jurul careia pluteste tensiunea, asteptarea, intrebarea, grija, banuiala… Priviti-o cu atentie! Daca stiti sa o cititi, veti afla raspunsul!
Nota: 8.5/10 (cum spuneam si alteori… pentru ca pot 🙂 )
https://www.youtube.com/watch?v=c8vQaq0RuY4
