The Jungle Book (1967)-Cartea jungleiRegia: Wolfgang Reitherman Producator: Walt Disney
Voci: Phil Harris, Sebastian Cabot, Louis Prima, George Sanders
Exista melodii intiparite in mintea noastra, melodii care ne amintesc de persoane dragi, de evenimente pe care le-am trait, de momente importante din viata noastra…Ei bine, ascultand “The bare necessities” te transpui, vrei nu vrei, in lumea basmelor.
Produs in ultimul an de viata al lui Disney si lansat in anul imediat urmator mortii parintelui desenului animat, “Cartea junglei” a avut ca punct de plecare colectia de povestiri cu acelsi nume scrise de Rudyard Kipling, din care a fost inspirata actiunea si au fost preluat o parte din personaje pe care desenul animat le-a transformat in legenda.
Filmul ne spune povestea lui Mowgli, copilul gasit in jungla de Baghera, pantera neagra, si crescut de catre o familie de lupi. Sub supravegherea Bagherei care si-a asumat rolul de protector al copilului alaturi de Baloo, marele urs gri, Mowgli traieste printre animalele salbatice pana cand Baghera hotaraste ca e timpul sa-l inapoieze oamenilor.
Povestea il pune pe Mowgli in contact cu o varietate de personaje, unele create de Kipling, altele adaugate de Disney si echipa sa, din care nu putem sa nu-i remarcam pe impetuosii elefanti condusi de Colonelul Hathi, urangutanul king Louie, cvartetul de vulturi inspirati de The Beatles, pitonul amenintator Kaa si nu in ultimul rand spaima junglei, tigrul bengalez Shere Khan.
La fel ca alte productii ale aceluias studio, “Cartea junglei” este alcatuit din tablouri separate in care personajul principal – Mowgli – intalneste un animal sau un grup de animale alaturi de care traieste felurite experiente. Fiecare tablou are pe langa personaje animate foarte bine conturate si melodii specifice care au rezistat incercarii trecerii timpului si au ramas in memoria si inimile ascultatorilor. “The bare necessities” in interpretarea lui Baloo, “Trust in me” interpretat de Kaa, “I wan’na be like you” al lui King Louie precum si marsul elefantilor “Colonel Hathi’s March” reprezinta tot atatea succese chiar daca numai prima piesa s-a bucurat de o nominalizare la Oscar.
Intriga filmului este simpla si este data de dilema prin care trece personajul principal in incercarea de a face alegerea cea mai buna: aceea de a ramane in jungla alaturi de prieteni si de a infrunta pericolele care se ivesc sau de a se alatura comunitatii oamenilor din care face parte si a infrunta ineditul vietii alaturi de acestia. Tema morala a peliculei este simpla si prea putin conturata: abandonarea comportamentului copilaresc si acceptarea responsabilitatilor, spre deosebire de alte productii ale aceluiasi Disney.
De asemenea putem remarca o oarecare schimbare de abordare a personajelor din punct de vedere moral – acestea nu mai sunt bune sau rele, personalitatile lor sunt complexe: Shere Khan, tigrul, este clar principalul personaj negativ, dar pana la final isi pierde din caracterul amenintator, dupa ce descoperim ca uraste oamenii pentru ca reprezinta singurul lucru de care se teme. La fel Kaa – pitonul desi se vrea a fi un reprezentant al raului, prin incercarile sale de a-si prinde prada in capcana si a o consuma, care esueaza in cele mai comice moduri, isi pierde din fata negativa alunecand spre hilar.Aceeasi dualitate intre bine si rau o intalnim si la King Louie caruia ii sunt loiale maimutele zburdalnice.
Fiecare personaj al lung metrajului are o complexitate specifica data de lucrurile care ii diferentiaza in atatea feluri, de la imagine, aparenta, felul in care vorbesc sau ceea ce urmaresc.
Cel mai simpatic personaj al desenului ramane insa Baloo –ursul cu care Mowgli relationeaza cel mai bine, de care se apropie cel mai mult. Phil Harris in rolul lui Baloo, marele urs pe care nu poti sa nu-l indragesti instantaneu, este cel care concentreaza toata atentia, este inima filmului. Impreuna cu Baghera, aceste personaje se erijeaza in parintii surogati ai copilului caruia ii doresc binele, fiecare in felul dar nu reusesc sa se puna deacord asupra a ceea ce binele reprezinta. Daca Baloo nu vede nici un motiv pentru care Mowgli n-ar continua sa ramana si sa traiasca in jungla, printre animale, Baghera isi face un tel din a-l inapoia pe Mowgli comunitatii oamenilor.Diferentele de opinie dintre cei doi “parinti” sunt de fapt liantul intre miniepisoadele peliculei , cele care contribuie la realizarea unui tot unitar intre scenele cu Mowgli si animalele salbatice.
“Cartea junglei” s-a remarcat de asemenea ca fiind prima productie Disney in care actorii care si-au imprumutat vocile personajelor animate au fost lasati de studio sa dezvolte si sa impuna acestora personalitatile lor. A fost probabil ingredientul magic, care alaturi de muzica exceptionala a contribuit la succesul acestei creatii care desi are intriga, nu exceleaza prin actiunea prezentata.
Filmul a fost primit cu caldura la lansare in 1967 si continua sa fie si astazi unul dintre cele mai populare lungmetraje de desene animate ale Studiourilor Disney. Desi nu s-a facut remarcat prin stil original, tehnici inovatoare de productie sau filozofii revolutionare in arta cinematografica, filmul s-a impus prin vitalitate, prin originalitatea personajelor si naturaletea acestora in miscari – nu cred ca se indoieste cineva ca sunt aproape de realitate – dar mai ales prin voci si muzica.
Daca iubiti muzica si desenele animate in mod sigur veti rupe 75 de minute din timpul dumneavoastra liber pentru a urmari un recital antrenant de voci memorabile intr-o poveste fara exces de sentimentalism…
Vizionare placuta!
1 comment
Este unul din filmele care nu va muri niciodată 🙂