The Dark Knight Rises (2012)
Regizor: Christopher Nolan
Producator: Christopher Nolan si Charles Roven
Distributia: Christian Bale, Tom Hardy, Anne Hathaway, Marion Cotillard, Joseph Gordon-Levitt, Liam Neeson, Michael Caine
Scenariul: Jonathan Nolan si Christopher Nolan
Muzica: Hans Zimmer
Printre filmele verii 2012, se numara al treilea si cel din urma capitol al francizei “Batman”, inceputa cu succes acum zece ani. “The Dark Knight Rises” este un spectacol palpitant, la realizarea caruia s-a folosit camera Imax pentru filmarea a mai bine de jumatate din productie.
La opt ani distanta de actiunea din precedenta ecranizare a benzilor desenate, Christopher Nolan ne arunca fara prea multe pregatiri, in negura societatii utopice, din City of Gotham, creata pe o minciuna ce-i va provoca distrugerea. Prin asumarea uciderii primarului Harvey Dent, Batman este considerat un paria al societatii iar comisarul Gordon, singurul oficial care stie adevarul, este macinat de remuscari. Devenit inamicul public numarul 1, urmarit perpetuu de politie, ca principala amenintare la stabilitatea si ordinea metropolei, Batman, eroul noptii si Bruce Wayne, (Christian Bale) varianta sa urbana, banala, pasnica este retras din viata publica, fiind nepasator chiar si pentru operele caritabile pe care le sustinea.
Trezirea la viata si a interesului pentru soarta orasului in care traieste si a secretelor sale cele mai recente, i le provoaca Selina Kyle (Anne Hathaway), pe care o surprinde furandu-i amprentele si bijuteria cea mai pretioasa, din punct de vedere sentimental – perlele mamei sale. Odata cu Selina isi face aparitia si intruchiparea raului absolut in aceasta pelicula – Bane, avand chipul si interpretarea lui Tom Hardy, greu de recunoscut insa si mai greu de inteles in exprimare, datorita mastii ce il face infricosator si-i altereaza, pe langa chip si calitatile vocale.
Iar ce amenintare poate fi mai apasatoare si mai deschisa la comentarii, comparatii si mesaje amenintatoare, mobilizatoare si moralizatoare- educative decat cea nucleara, furnizata de un reactor prototip, a carui intrebuintare pasnica se schimba brusc in mainile asediatorilor.
In “The Dark Kight Rises” nu intalnim o singura poveste, ci mai multe. Fiecare personaj vine cu istoria proprie, tarele personale care le-au modelat caracterele si le justifica sau sustin actiunile si optiunile. Batman si Gordon (Gary Oldman) impart povestea si secretul mortii lui Harvey Dent. John Blake (Joseph Gordon Levitt), discipolul comisarului Gordon, ochii si urechile sale in oras, isi afiseaza cu mandrie curajul de a infrunta si depasi un trecut obscur si conflictual, ce i-ar fi putut marca negativ destinul, pentru totdeauna. Succesul l-a determinat sa-si ascuta simturile, astfel incat in momentele cruciale, nu-si pierde increderea in judecata proprie.
Foley (Matthew Modine) este opusul lui John Blake, superficial si vanitos, aflat in goana dupa afirmare si onoruri, isi pierde luciditatea si obiectivitatea in analiza evenimentelor , concentrandu-se pe prinderea lui Batman in detrimentul apararii intereselor si sigurantei orasului a carui politie o conduce.
Declansatorul tuturor evenimentelor in City of Gotham se vrea a fi destinul ciudat, chinuit si motivant al lui Bane, membrul excomunicat al aceleasi Ligi a Umbrelor patronata de Ra’s al Ghul (fantomatica sa aparitie intruchipata de Liam Neeson nu poate fi trecuta cu vederea) ce l-a creat pe Batman.
Insa, ce-ar fi un film de actiune fara rasturnari de situatii si impletiri surprinzatoare de destine, aparent fara legatura. Acel ceva, surprinzator si intrigant, ce numai mintea scenaristului putea concepe, leaga povestile lui Bane, Catwoman, Batman si Miranda Tate (Marion Cotillard), pierderea averii lui Bruce Wayne, de deturnarea reactorului, sechestrarea politiei din oras in subteran, de preluarea infrastructurii orasului, izolarea lui si aplicarea noului sistem de „justitie”. Motivatia anumitor personaje este eluziva si uneori exagerata, dar resentimentele celor saraci impotriva celor bogati, avand ca rezultat distrugerea Gothamului, este destul de universal valabila pentru a prinde si in zilele noastre.
Fara a excela, inferioara peliculei precedente prin calitate, poveste si realizare, aceasta ultima parte incearca sa imbine asteptarile fanilor, cu viziunea regizorala a povestii. Secventele de actiune sunt acceptabile, dar nu remarcabile, accentul se pune de mai multe ori pe John Blake, decat pe Batman. Batmobilul nu m-a impresionat deloc, iar nu de putine ori, in timpul vizionarii am avut senzatia ca regizorul are prea multe de spus si prea putin timp, asta in ciuda lungimii considerabile a proiectiei (2 ore si 45 minute).
De neuitat si de apreciat, vizual vorbind, ramane Anne Hathaway, in costumul de piele – Catwoman sau in rochia neagra purtand perlele furate. O alta nemuritoare imagine, este cea duioasa, tandra romantica, visul devotatului majordom, Alfred Pennyworth (Michael Caine) a carui aparitie, desi minora si fugitiva, mi s-a intiparit in minte si nu pot sa n-o evoc; inca o dovada ca primul loc nu-l ocupa lungimea rolului, ci talentul cu care este interpretat, “insufletit”, acel rol…
“The Dark Kight Rises” este un „adio” pe care Christopher Nolan il spune, cu eleganta, unei serii si unui erou care a trezit asteptari, aprecieri, a hranit visele spectatorilor fideli. Un adio fara punctm, ci cu multe puncte – puncte, ce lasa loc unei alte minti cutezatoare sa valorifice potentialul eroului, neexploatat inca.
2 comments
Recenzia asta e greoaie, cu limbaj de clasa a 8-a, virgule intre predicat si subiect, expresii folosite gresit (ex: nepasator chiar si pentru operele caritabile – cum vine asta, nepasator pentru operele caritabile?), razboiul virgulelor continua (ex: datorita mastii ce il face infricosator si-i altereaza, pe langa chip si calitatile vocale), repetitii in aceeasi fraza (ex: Iar ce amenintare poate fi mai apasatoare si mai deschisa la comentarii, comparatii si mesaje amenintatoare), virgulele strike again, un surprinzator derapaj (un dezacord intre subiect si predicat, mascat intr-o fraza fara cap si coada: Motivatia anumitor personaje este eluziva si uneori exagerata, dar resentimentele celor saraci impotriva celor bogati, avand ca rezultat distrugerea Gothamului, este destul de universal valabila pentru a prinde si in zilele noastre).
Pare un text scris din dorinta de a epata, aducand impreuna multe cuvinte, fara a spune ceva concret si fara a le cunoaste cu adevarat intelesul (ex: Bane, avand chipul si interpretarea lui Tom Hardy).
In acelasi timp, nu pot sa nu remarc pasiunea din spatele textului, ca si cum cine l-a scris s-a despartit cu greu de un prieten aflat pe scara avionului. Textul, desi pe alocuri copilaresc si imatur, denota totusi o persoana sensibila si care a simtit empatie fata de personajele filmului si de povestea lui. Iar asta conteaza un pic mai mult decat ambalajul in care e imbracata relatarea.
Nota recenziei: 8/10 🙂
Eu nu inteleg si nu sunt de acord cum merge punctajul asta cu cronica asta. Sunt de acord ca filmul este grozav, foarte bun, de Oscar, s.a.m.d. insa principalele sale hibe vin din partea de credibilitate si morala, asa cum am subliniat in cronica mea, pe care va invit sa o cititi aici: http://debugyourmind.wordpress.com/2012/08/27/the-dark-rise-of-the-knight/