Les cousins (1959)
Regia: Claude Chabrol
Distribuția: Gérard Blain, Jean-Claude Brialy, Juliette Mayniel
După ‘Le beau Serge’, pe care-l văzusem cu câteva zile în urmă, am văzut acum ‘Les cousins’ (1959), celălalt film din dipticul care a lansat cariera lui Claude Chabrol și a fost unul dintre primele succese ale Noului Val francez. Cele două filme au multe elemente comune. Ambele au fost produse, regizate și scrise (‘Les cousins’ în colaborare) de Chabrol exemplificând și consolidând conceptul de film de autor. În rolurile principale apar aceiași doi actori – Gérard Blain și Jean-Claude Brialy. Cinematografia apatine în amândouă lui Henri Decaë. Cele două filme exprimă aceleași sentimente de revoltă ale generației tinerilor de la sfârșitul anilor ’50, generație a cărei copilărie fusese marcata de război și de anii de restricții care au urmat. Cineaștii care doreau să facă filme altfel își alegeau ca eroi pe tinerii furioși care doreau să trăiască altfel.
Văzute împreună, așa cum am făcut eu săptămână aceasta, cele două filme invită inevitabil la comparații. Doar o întâmplare legată de lipsa de fonduri pentru a filma la Paris a făcut ca ‘Le beau Serge’, a cărui acțiune se petrece și care a fost filmat în satul copilăriei lui Chabrol, să fi fost realizat și lansat înainte de ‘Les cousins’. În filmografia regizorului francez însă, ordinea aceasta se așază mai bine. Chiar dacă Chabrol va mai filma în mediul rural, ‘Les cousins’ se petrece în apartamentele și pe străzile Parisului, acolo unde au loc multe dintre intrigile filmelor Noului Val. Apare pentru prima dată în acest film viziunea sarcastică a burgheziei mai mult sau mai puțin intelectuale franceze care va deveni în timp personajul colectiv de predilecție al filmelor sale și ținta satirelor nemiloase pe care acestea le conțin. Este prezentată și lumea studenților, o altă categorie socială care va juca un rol important nu doar pe ecrane ci și în viața politică a Franței în deceniul care avea să urmeze.
În ambele filme unul dintre eroi este outsiderul, cel care încearcă să intre (sau să reintre) în societatea locului fară a-i adopta regulile, dar și fără a avea puterea să le schimbe. În acest caz tânărul Charles vine la Paris pentru a locui împreună cu vărul sau Paul. Ambii sunt studenți la Drept, dar stilurile lor de viață sunt cât se poate de diferite. Cinicul Paul explorează nu doar volatilitatea relațiilor amoroase ci și controlul prin relații de forță ale extremelor. Provincialul Charles își promovează inocența și face eroarea de a-și împărtăși sentimentele atunci când se îndrăgostește de frumoasa Florence. Paul încearcă prin toate mijloacele să-l corupă, inclusiv furându-i iubita și manipulându-le celor doi sentimentele. Jocul devine periculos, mai ales când pe pereții luxosului apartament parizian atârnă și câteva arme de foc.
Gérard Blain și Jean-Claude Brialy sunt formidabili, așa cum erau și în ‘Le beau Serge’, deși aici rolurile sunt complet diferite. Triunghiul sentimental este completat de Juliette Mayniel, o actriță frumoasă și talentată, cu un magnetism care a propulsat-o printre vedetele Noului Val, dar a cărei carieră s-a stins după trecerea acestuia. Apare pentru prima data într-un film al lui Chabrol și Stéphane Audran, cea care avea să-i devină după un an sotie și care avea să-i fie parteneră și muză pentru următoarele două decenii. Din multe puncte de vedere ‘Les cousins’ pare un film mai complet și mai matur decât ‘Le beau Serge’. Nu am putut să nu-mi pun întrebarea cum ar fi arătat cele două filme dacă ar fi fost realizate în ordine inversă, așa cum era intenția inițială. Dar poate că chiar și în istoria filmului hazardul joacă uneori pe o carte câștigătoare.
Nota: 8/10
(Sursă imagini: IMDb.com, Mubi.com)
