Suicide Squad (2016) – Brigada sinucigașilor

Suicide Squad (2016) – Brigada sinucigașilor

Regia: David Ayer
Distribuția: Will Smith, Jared Leto, Margot Robbie, Viola Davis

In avalansa de Batmani, Supermani, Ironmani si Avengersi care au descins, in ultimii ani, din revistele de benzi desenate direct pe marile ecrane, David Ayer si al sau “Suicide Squad” isi face debutul, timid, in aceasta vara, incercand prin abordarea putin diferita si samburele de originalitate sa-si cucereasca spectatorii si dreptul la o continuare.

La prima vedere, realizatorii si-au propus sa convinga publicul ca universul DC Comics este mai complex si mai ofertant decat pare, ca merita timp, atentie si implicare, ca este o sursa inepuizabila de povesti ce trebuie explorate si traite la intensitate maxima.

Actiunea plaseaza “Suicide Squad” imediat dupa „Batman v Superman: Dawn Of Justice„, fara a face prea multe referiri la cel din urma, alta decat moartea lui Superman. O tanti, Amanda Waller (Viola Davis), factor de decizie in gasca celor preocupati de soarta omenirii, are ideea stralucita de a-i pune la treaba, in slujba binelui, pe cativa din raii cei mai rai, dar mai putin cunoscuti decat altii din aceeasi tagma. Daca tot sunt plini de talente si inzestrati cu superputeri care le dau dureri de cap celor care le asigura detentia, ar face bine sa se afle in prima linie a luptei impotriva marilor amenintari. Si astfel, sub conducerea lui Rick Flag (Joel Kinnaman), Suicide Squad se aduna si se pregateste de treaba.

Prima jumatate a filmului are mai putina actiune si mai multe „explicatii”, ca sa zic asa. Fiecare personaj are parte de o scurta prezentare, o insiruire de date, fapte si flash-back-uri in trecutul devenirii lor, bineinteles cu punctarea rautatilor absolute si a slabiciunilor care ii fac controlabili, sau cel putin asa pretinde povestea.

Rand pe rand, mortalul pistolar Deadshot (Will Smith), psihopata Harley Quinn (Margot Robbie), incendiatorul Diablo (Jay Hernandez), ciudatul mancator de oameni Killer Croc (Adewale Akinnuoye-Agbaje), brutalul Boomerang (Jai Courtney) si agilul Slipknot intra in scena in toata splendoarea rautatii ce ii caracterizeaza, incercand sa profite de „sansa” care li se ofera – aceea de a face putin bine pentru a compensa cazierele mult prea incarcate. Alaturi de Rick Flag (Joel Kinnaman), de partea “bunilor”, o regasim pe Katana(Karen Fukuhara) cea care manuieste cu dibacie o sabie care absoarbe si tine captive sufletele celor pe care ii secera.

Trecem peste motivatiile pe care scenaristii au gasit de cuviinta sa le atribuie fiecarui negativ – jenant de ireale si prea putin credibile – gen mustrari de constiinta si dorinta de schimbare, la fel de repede cum trecem peste modalitatea aleasa de a-i controla pe proaspat converiti – implanturi cu explozibil detonate de pe tableta – ha ha ha!!!! Mai inchidem o data ochii si la factorul declansator al actiunii – decizia neargumentata a unei vrajitoare de a distruge lumea – dar in fond asa sunt raii de serviciu, se decid brusc cand le indica scenaristul si nu neaparat urmand un fir logic, apoi ne lasam sedusi de eroii nostri in actiune. Si asta pentru ca debarasati de motivatii, lansati in poveste si lasati sa se manifeste conform inzestrarilor, gasca reciclatilor este chiar simpatica si amuzanta. Uneori. Rareori. Destul cat sa faca filmul agreabil si asta doar daca nu te-ai prezentat la cinema, fie el si Imax cu asteptari, altele decat acelea de a pierde doua ore si a te relaxa.

Personajele in jurul carora pivoteaza insa actiunea si care se disting intre colegii de breasla sunt Deadshot (Will Smith) si Harley Quinn (Margot Robbie), ajutate sa devina memorabile atat de scenaristi care le-au oferit partituri mai extinse, cat mai ales de interpretarile dedicate mai profunde, mai expresive si mai intense, realizate de actorii alesi sa le dea viata.

Will Smith este incantatorul asasin platit, ucigas cu sange rece, preocupat de viitorul si stabilitatea fiicei sale. Stilul sau mucalit, viteza de reactie si replicile cu ironie fina atrag respectul colegilor de suferinta si il erijeaza fara voie in conducatorul de facto al grupului.

Margot Robbie a avut dificila misiune sa intre in pielea psihopatei iubite a lui Joker. Harley, aceasta frumusete letala cu dorinte periculoase inseamna nebunie si pasiune pentru crima, folosind sexul ca arma mortal, alaturi de bate de baseball, ciocane si revolvere facute la comanda.

Odinioara psiholog experimentat, dragostea pentru Joker a transformat-o in personajul negative, sexy si exploziv care cucereste ecranul si partenerii prin simpla aparitie.

O prezenta episodica, importanta in prima parte a filmului si agatata mai mult pentru a crea premisele unei continuari o are faimosul Joker. Incitant si interesant, descins direct din filmele cu Batman, amintind mai mult de Heath Ledger si mai putin de Jack Nicholson, dar afisand o imagine originala, personajul nu-i pune mari probleme lui Jared Leto care imbogateste asfel galaxia de portrete a Jokerului.

Singurul gand care il anima si-l amesteca in poveste este nevoia de a o avea alaturi pe Harley Quinn, indiferent de ce trebuie sa faca pentru a o avea. Este o complicata relatie, ilogica, sadica, plina de dovezi de iubire si dezamagiri, o lupta continua intre doua caractere puternice care, in mod sigur, se vor regasi intr-o continuare sau intr-o realizare de sine statatoare, asa cum merita complexitatea caracterelor lor.

Cea care agita apele si pune in miscare faza de actiune a acestei pelicule este  spiritul unei vrajitoare antice – Enchantress – care, prin voia intamplarii si a intrigilor, pune stapanire pe corpul arheoloagei mult prea cutezatoare June Moon (Cara Delevingne). Aparent ea este controlata de Amanda Waller (Viola Davis) care ii stapaneste si chinuie una din inimi, insa aparentele sunt putin inselatoare si de la un moment la altul, brusc si putin fara logica si fara explicatie, vrajitoarea se supara, evita stricta supraveghere, isi elibereaza fratele Incubus (Alain Chanoine) si impreuna decid sa transforme lumea incepand cu Midway City. Din pacate Cara Delevingne nu pare convingatoare nici ca biet trup sfios, posedat si infricosat de ce i se intampla si nici ca vrajitoare malefica, in ciuda efectelor speciale care ii insotesc manifestarile.

“Suicide Squad” se incadreaza in tiparele filmelor inspirate de benzi desenate, livrand mare parte din ce se asteapta de la acest gen de filme, respectiv, actiune, personaje extravagante, costume bizare, scene de lupta, efecte exploziv, distrugeri cat mai multe in numele salvarii din ultima secunda. Mai multa luciditate si logica in formularea intrigii si a detaliilor,mai mult umor si daca se poate mai inspirat, mai multa atentie acordata personajelor centrale ar fi crescut numarul celor multumiti dupa vizionare. Lipsa celor mentionate anterior scade nivelul de satisfactie si trimite productia, ca adresabilitate,   in nisa exclusiva a fanilor de o anumita varsta, dispusi la concesii.

Nota: 4/10

[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=mMb-RrhTxIE’]