Stan & Ollie (2018)
Regia: Jon S. Baird
Distribuția: Steve Coogan, John C. Reilly, Shirley Henderson
Încă din copilărie, sunt un pasionat al filmelor cu Stan și Bran. Erau printre puținele care nu erau cenzurate și ne puteam bucura de un râs sănătos și neideologic. Plăcerea si senzația de prospețime au rămas intacte și când le-am vizionat din nou după zece, treizeci sau cincizeci de ani. Mi-e teamă însă că această plăcere a vizionării comice ridică ștacheta așteptărilor pentru orice film care îi are pe cei doi ca eroi, chiar când este vorba despre un film biografic care se referă la anii târzii ai carierei lor comune, cum este acest ‘Stan & Ollie’ regizat de Jon S. Baird. Riscul de a fi dezamăgit este greu de evitat.
Filmele despre staruri de cinema care îmbătrânesc sunt destule pentru a reprezenta un sub-gen al genului ‘filme despre filme’. Unele dintre ele au fost memorabile. Să ne amintim despre ‘Sunset Blvd.’ sau despre ‘Ginger and Fred’ al lui Fellini. ‘Stan & Ollie’ încearcă să meargă pe aceeași cale, povestind în mod documentat și apropiat de faptele reale încercarea de revenire pe scene și ecrane a celor doi actori la peste un deceniu de la despărțire, în condițiile în care vârsta începea să-i ajungă din urmă, și gusturile publicului se schimbaseră. Laurel (Stan – Steve Coogan) și Hardy (Bran – John C. Reilly) sunt un cuplu, un cuplu care a trecut printr-o criză, care încearcă să redevină ce au fost, să reaprindă flacăra umorului și a prieteniei dintre ei. Este deci atât o poveste despre cinema, cât și o poveste despre o relație, complicată de prezența soțiilor și a producătorului, care joacă cu toții roluri semnificative în viețile lor.
Problema este că avem de-a face cu o poveste tristă despre doi oameni a căror meserie era să ne facă să râdem, și care probabil că erau simpatici și comici și în realitate, jucându-și într-un fel rolurile de pe ecran în viața reală. Filmul amestecă un număr de gag-uri în stilul filmelor lor cu cei doi comici cu o poveste melodramatică care are un sfârșit cunoscut. Niciunul dintre cele două filoane nu este convingător. Partea comică nu este suficient de crudă, nu merge până la capăt așa cum o făceau filmele în care jucau cei doi. Partea melodramatică este previzibilă și lipsită de profunzime. Performanțele actoricești sunt remarcabile, în special cea a lui John C. Reilly, actor care a reușit câteva roluri deosebite în ultimii ani. Nu este suficient. ‘Stan & Ollie’ este un film biografic simpatic, plin de respect pentru cei doi, dar nu aduce nimic nou pentru cei care au îndrăgit filmele lor și desigur nu este reprezentativ pentru cei care nu le-au cunoscut. Recomand mai degrabă vizionarea sau revizionarea filmelor lor originale.
