Sleeper (1973) – Adormitul
Regia: Woody Allen
Distributia: Woody Allen, Diane Keaton, John Beck
Puteti cumpara colectia Woody Allen, de pe FilmExpress.ro.
Nu stiu cum priviti voi comediile SF, insa eu consider ca este un gen cinematografic binevenit, chiar si din singurul motiv ca nu cred in fenomene paranormale sau fantastice. Prin urmare, este bine sa avem in fata si o satirizare a fenomenului stiintifico-fantastic, prin aprofundarea unor situatii comice in legatura cu acest subiect si aducerea lui, cat de cat, pe planul realitatii. „Sleeper”-ul lui Woody Allen incearca tocmai sa ironizeze un fenomen, care deja devenise obsedant in cinematografia mondiala si cu precadere in cea americana, dupa succesele lui „2001: Odiseea Spatiala”, „A Clockwork Orange” sau „ZPG” (Zero Population Growth).
De altfel, povestea filmului este interesanta si pentru un fan al filmelor de gen, dar si pentru un spectator obisnuit, fara ca aceasta sa cada in panta imposibilului. Intr-o vreme cand abia se auzise de clonare (metoda stiintifica aflata intr-o panta descendenta si in prezent), Miles Monroe (acelasi Woody Allen) este un clarinetist care se trezeste dupa 200 de ani de criogenie, intr-o societate aproape ideala din punct de vedere tehnologic, insa dictatoriala din punct de vedere al puterii conducatoare. Nimic mai complicat pentru el si pentru persoanele care au incercat sa il ajute: este nevoit sa faca o adevarata calatorie initiatica (hilara insa) spre tabara revolutionara, pentru a incerca o schimbare a Conducatorului suprem, o fiinta aparent blanda, dar care este intruchipata in final printr-un… Nas.
Pe drum, cateva capodopere vizuale, care mi-au ramas in minte de la prima vizionare si le-am regasit cu placere: o transformare a lui Miles in robotul care poate intreprinde orice munca domestica (inclusiv cea de a face o budinca uriasa sau de a transforma hainele oaspetilor in deseuri), o cautare a hranei intr-o padure parasita, unde se gasesc banane, telina sau capsuni uriase, o pseudo-capcana in care trebuia sa cada Miles (prin purtarea si apoi umflarea unui costum acvatic de cauciuc) ce se transforma intr-un avantaj pentru sine. Pana la urma, Miles se indragosteste de o localnica a anului 2173, Luna (jucata de aceeasi preferata a lui Allen din acea perioada, Diane Keaton) si continua cu ea lupta pentru supravietuire (si pana la urma spre suprematie), intr-o lume ostila persoanelor cu o gandire proprie. Suntem, in cele din urma, in 1984 lui Orwell.
Suntem in fata celui mai valoros film alui Woody Allen din perioada lui de inceput, chiar criticii considerand ca primele sale filme (cele din anii ’70) sunt si cele mai bune din cariera sa. Dupa ce voi termina de vizionat filmele din colectia primita, voi realiza un top personal al filmelor sale pe blogul FilmExpress.ro. Insa in acest „Sleeper”, Woody Allen se intrece pe sine: atat scenariu, cat si interpretarea lui sunt de-a dreptul amuzante, o diferenta foarte mare fata de comediile din prezent, care sunt pline de ignoranta si de irealitate. Cu mult mai decent este sa privim o comedie care isi asuma de la inceput statutul de irealism prin definitie si pe care o putem privi detasat si putem zambi fara efort. Singura indecenta este un sarut… Cum vi se pare?
2 comments
Nu mi-au placut niciodata filmele lui Woody Allen.
Poate ar trebui sa mai dai o sansa unora…
Stiu ca iti plac SF-urile, acest film este un prilej bun 😉