La réparation (2024) – Ultima rețetă
Regia: Régis Wargnier
Distribuția: Julia de Nunez, Clovis Cornillac, Julien De Saint-Jean, J.C. Lin
La Réparation al regizorului francez Régis Wargnier (având în palmares un premiu Oscar obținut în 1993, pentru filmul său Indochine) invită privitorul într-o călătorie inedită a simțurilor, în timp ce utilizează toate ingredientele unui thriller de succes. Filmul are un ritm aparte, efervescent, care te face să-ți dorești să te adâncești și mai mult în poveste, asemeni unui detectiv dornic de a rezolva un mister.
Paskal Jankovski (Clovis Cornillac) este un faimos Chef ce conduce unul dintre cele mai prestigioase restaurante din Franța, Moulin, împreună cu fiica sa Clara ( Julia de Nunez), fiind secondat de Antoine (Julien De Saint Jean), iubitul secret al Clarei. El are două reguli stricte după care se ghidează în meseria sa de peste treizeci de ani : inspirație și îndrăzneală. În ziua în care se pregătește să primească a treia stea Michelin, pentru stilul lui culinar flamboaiant, cu influențe asiatice, bucătarul și secundul său dispar fără urmă în hățișurile pădurii de lângă casă, în timpul unei partide de vânătoare.
La scurt timp, jurnaliștii intră pe fir, creând vâlvă în jurul dispariției renumitului bucătar francez. Pentru ei, e doar un alt subiect controversat de presă, în timp ce lumea Clarei se năruie, atunci când realizează că i-a pierdut pe ambii bărbați pe care îi iubea. După doi ani de așteptare fără nici un rezultat, tânăra primește o invitație misterioasă de a participa la un târg gastronomic internațional desfășurat în Taiwan, la Taipei. Atrasă de perspectiva de a descoperi de unde a venit inspirația pentru rețetele lui , dar mai ales pentru a afla adevărul cu privire la dispariția sa, ea pornește într-o călătorie pe urmele tatălui.
Taipei este un oraș al fuziunii multiculturale, acest tărâm al pagodelor, încărcat de simboluri (moarte, renaștere), un amestec interesant între tradiție și modernitate, între trecut și prezent, toate aceste contraste fiind redate de cineast prin cadre spectaculoase , cu accent pe natura sălbatică și pe jocul de forme și culori.
Incursiunea se dovedește a fi o „vânătoare de fantome”, până când vizitează restaurantul luxos, „Orhideea Neagră” și gustă din preparatele lui Lian (J.C. Lin) , trase la indigo după cele ale tatălui ei, cireașa de pe tort fiind desertul pe care îl primește. Nimeni nu știa secretele acelei rețete. Criticul culinar Maxime Mangenot (Louis-Do de Lencquesaing) este singurul care îi rămâne aproape Clarei, menținând vie speranța unei regăsiri.
La Réparation funcționează pe mai multe planuri narative, construind și deconstruind pas cu pas granițele dintre familiaritate și înstrăinare, dintre percepție și distorsionare a realității. În lipsa unor dovezi palpabile care să confirme sau să infirme moartea bucătarului-șef, rămânem doar cu relatarea și perspectiva lui Antoine (pe care iubita sa îl găsește în Taipei), un autoexilat, un om fără identitate, condamnat să rămână eternul fugar, niciodată capabil să se împace sau să trăiască cu vinovăția faptei sale. Clara revine în Franța unde își ia în serios rolul de moștenitoare a imperiului culinar.
Ceea ce m-a frapat este faptul că deși personajul feminin își accesează memoria afectivă, regizorul creând astfel așteptări pe parcursul filmului vis-a-vis de modul în care va acționa tânăra după aflarea adevărului, rămâne totuși o întrebare: De ce alege Clara să își continue viața ascunzând adevărul, pentru a proteja memoria tatălui ei sau pentru că nu se poate împăca cu realitatea?
Nota: 8/10
Filmul a intrat în cinema pe 13 februarie fiind distribuit de Independența Film.
(Sursa foto: https://cinefrancestudios.eu/)
