D’après une histoire vraie (2017)
Regia: Roman Polanski
Distribuția: Emmanuelle Seigner, Eva Green, Vincent Perez
Voi încerca imposibilul și anume să mă refer la penultimul film al lui Roman Polanski făcând abstracție de personalitatea și biografia sa controversată. În scrierea scenariului pentru ‘Based on a True Story’ (titlul original în franceză este ‘D’apres une histoire vraie’), realizat în 2017, Polanski a colaborat cu scriitoarea Delphine de Vigan care a scris romanul care sta la baza filmului, roman care a primit unul dintre premiile prestigioase ale lumii literare franceze în 2015, și cu scenaristul și regizorul Olivier Assayas, autor al unor thrillere psihologice excelente. Rezultatul este destul de satisfăcător în opinia mea, dar nu foarte original. Povestea pare să împrumute idei și frânturi de personaje din multe alte filme – ceva din ‘Misery’ (eroina este o scriitoare a carei viață este acaparată de cineva care vrea să-i controleze scrierile), ceva din filmele din seria Bourne și jocurile lor de identitate, și ceva chiar din Polanski însuși, una dintre eroine fiind un ‘ghost writer’ la fel ca în filmul său din 2010. Intriga nu este teribil de originală, dar stilul și mâna regizorală a lui Polanski sunt vizibile, chiar dacă uneltele din trusa sa sunt puțin tocite.
Este oare vorba despre o poveste cu fantome? La un moment dat mi-am pus și această întrebare. Delphine, eroina principala a filmului (Emmanuelle Seignier), este o scriitoare faimoasă. La o lansare a cărții sale precedente face cunostiinta cu o admiratoare (Eva Green) al carei nume este Elle (poate de la Elisabeth, poate genericul Elle = Ea, poate doar L.). Femeia ceva mai tânără pare să fie prietena ideală și poate ajutorul sufletesc necesar în criza de creație dinainte de scrierea primelor pagini ale cărții sale viitoare. Elle este ‘ghost writer’, adică scrie cărți semnate de personalități, alte femei celebre. Apropierea dintre cele două femei devine din ce în ce mai toxică. Elle începe să scotocească în viață lui Delphine, să împărtășească dintr-o biografie personala care pare a fi prea tragică pentru a fi adevărată. Prietenie sau scopuri ascunse? Relația dintre cele două pare a amesteca empatia cu dorința de a controla, rivalitatea scriitoriceasca cu un periculos joc de identități.
Cele doua actrițe se află pe ecran aproape permanent împreună. Relația dintre ele implică curiozitate și teamă și tensiunea se construiește pe măsură ce foarte sincera și transparenta Delphine își dezvăluie secretele primind în schimb de la Elle o poveste de viață care pare desprinsa din spațiul ambiguu al imaginației sau poate al coșmarurilor. Exista ‘găuri logice’ în poveste, dar ele par mai degrabă intenționate, căci poate nu vedem tot, sau poate că nu tot ceea ce vedem este real. Polanski descrie cu autenticitate mediul literar și intelectual francez, cu fascinația pentru scriitorii de succes care sunt personalități mediatizate cum nu prea se întâmplă în altă parte în lume. Respectul său fata de meseria de scriitor este vizibil, și dilemele creatorului aflat în fața paginii goale, încă nescrise, sunt perfect aduse pe ecran. Precum în bunele filme de gen thriller vom avea face și de o cursă cu mașină în noapte, și de o vilă într-un loc izolat, pe care pot pune stăpânire umbrele, criminalii, poate chiar fantomele. Gradarea tensiunii nu m-a dezamăgit, și mi-a plăcut și faptul că scenariștii nu au încercat să explice tot, lăsând spațiu liber imaginației și discuțiilor. ‘Based on a True Story’ nu este poate cel mai bun film al lui Polanski, și există senzația că refolosește, ca într-un colaj, materiale și idei din alte cărți și filme (unele ale sale), dar până la urma este un thriller psihologic bun, care cred că nu îi vă dezamăgi pe amatorii genului sau ai regizorului.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Facebook.com)
