Send Help (2026) – Ajutor!
Regia: Sam Raimi
Distribuția: Rachel McAdams, Dylan O’Brien, Edyll Ismail
Anul cinematografic 2026 se deschide în forță cu Send Help, noul film de lungmetraj semnat de Sam Raimi, care a dat câteva dintre cele mai importante filme horror ale ultimilor ani. Regizorul își reafirmă astfel statutul, de legendă în lumea cinematografiei, acum la împlinirea a 45 de ani de la lansarea horror-ului care a marcat generații întregi de cinefili: The Evil Dead (1981).
Povestea din Send Help este aparent una simplă. Linda Liddle (Rachel McAdams) este angajată a departamentului de „Strategie și planificare” al unei firme de tip corporate în care se schimbă brusc șeful. La conducerea corporației vine Bradley Preston (Dylan O’Brien), un misogin lipsit de scrupule, pentru care bogăția este mai presus decât omenia și căruia nu îi pasă că tatăl lui îi promisese Lindei o promovare în urmă cu 7 ani. În schimb, Bradley îi propune (de formă) angajatei sale , să plece împreună cu echipa lui, alcătuită exclusiv din bărbați, (pe care evident el îi consideră mult mai capabili decât ea) într-o călătorie în Bangkok, pentru a-și regândi decizia cu privire la promovarea acesteia. Până aici nimic ieșit din comun. Numai că avionul companiei se prăbușește din senin în mijlocul pustietății, întreaga acțiune se transformă și devenim brusc martorii unei calamități (exact ca într-un episod din serialul fenomen Lost), ai cărui unici supraviețuitori sunt Bradley și Linda.
Inițial am crezut că Send Help va merge în direcția unui horror-feminist, deoarece avea toate premisele unui astfel de demers cinematografic, iar surpriza vine chiar de la Rachel McAdams (recent recompensată cu o stea pe Hollywood Walk of Fame) pe care nu mă așteptam să o văd într-un rol atât de îndrăzneț și provocator. Majoritatea o știam din roluri de fată cuminte și mereu îndrăgostită cum e cel din The Notebook, probabil singura ei apariție ieșită din tipare fiind în mai puțin cunoscutul Passion (2012) regizat de Brian de Palma, în care este o criminală psihopată.
În Send Help, Raimi reciclează imaginea cuplului care înfruntă asperitățile naturii dezlănțuite, captivi într-un mediu ostil și între care se naște inevitabil o legătură puternică, de neoprit. Regizorul apelează la acest artificiu cu scopul de a amăgi audiența, oferindu-i „entertainment” la cel mai înalt nivel, numai bun pentru nostalgicii unor filme ca Romancing the Stone – 1984, al lui Robert Zemeckis sau The Blue Lagoon – 1980, de Randal Kleiser.
Această rețetă deja bătătorită, ce conține un amestec de glume și dialoguri siropoase plasat într-un cadru periculos și din ce în ce mai amenințător servește drept pretext în Send Help pentru cu totul altceva. Conceptul de supraviețuire este întors pe toate părțile în film, până când se reduce doar la „a supraviețui unei relații toxice”.
Se gândea cineva la vreo idilă între cei doi? Sigur că obsesia Lindei pentru Bradley are și un substrat erotic. Acesta este farmecul filmului că îți dă senzația că ai aflat deja totul, când de fapt nu știi nimic. Ai impresia că ești mereu în punctul inițial al poveștii și oricât de mult ar avansa acțiunea, dinamica dintre personaje nu se va schimba niciodată, vor rămâne încremenite în timp și spațiu făcând mereu același lucru : să încerce să-și salveze pielea. M-a amuzat să-l văd pe Dylan O’Brien, vedeta serialului The Maze Runner, (acolo unde era expert în lumi paralele și supraviețuire sub presiune), cum devine aici complet neajutorat și ajunge la mâna Lindei, pe care o ia drept asistenta lui personală. Bradley o provoacă pe Linda scoțând răul din ea, însă femeia are un plan de torturare fizică și psihică a șefului ei nesuferit, bine pus la punct până în final.
Astfel Linda Liddle se alătură unei liste lungi de psihopate criminale hotărâte să se răzbune pe bărbații care le-au trădat, mințit și abuzat, împingându-le să comită în cele din urmă acte de violență extremă sau chiar să omoare. Mai mult decât atât, ea reprezintă prototipul femeii care își ia viața în propriile mâini, internalizând abuzurile la care a fost supusă în mod repetetat și care au născut resentimente. Prin minciună și manipulare, această psihopată de succes ajunsă într-o poziție cheie de conducere, va perpetua o imagine fabricată despre sine care să dea bine „pe sticlă” sau în ziare.
În definitiv, Send Help ne așează în față o oglindă, cu scopul de a realiza o radiografie a societății consumeriste în care trăim, dar și de a opera o exorcizare a demonilor din interiorul fiecăruia dintre noi.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
