Regia: Stephen Hopkins
Actori: Geoffrey Rush, Charlize Theron, Emily Watson, Stanley Tucci
Incheiem “Saptamana Peter Sellers” cu un film despre marele comedian englez. Inainte de acesta, vazut acum vreun un an, nu auzisem prea multe despre viata (si moartea) lui Peter Sellers. Nu il vazusem decat episodic in filmele din seria “Pantera Roz”, de altfel filmele care l-au facut cunoscut ca fiind Inspectorul Clouseau.
Viata lui insa a fost plina de urcusuri si coborasuri, de multe mariaje (patru la numar), multe momente in care vanitatea sa l-au determinat sa o ia de la capat. Umorul l-a ajutat in aproape fiecare situatie, de altfel, fiind considerat unul dintre cei mai buni actori de comedie din toate timpurile.
Femeile au reprezentat unul dintre cele mai importante lucruri ale vietii si carierei sale. Mai cu seama mama sa, care l-a impins mereu de la spate, spre varfurile profesionale. Initial, un simplu prezentator de radio la BBC, ajuns acolo cu sprijinul mamei sale, pe care a invinuit-o ulterior de moartea tatalui sau, iar, spre sfarsitul vietii ei, o respingea, o trata cu zeflemism, lucru ce l-a regretat la moartea ei. De altfel, personalitatea lui a fost total schimbatoare, momentele de fericire alternand cu cele de dezamagire, mai ales in ceea ce priveste latura profesionala. Posesor al unui imens talent, era de multe ori inselat de propria incredere in sine, isi trata cu repulsie atat colaboratorii apropriati, cat si femeile din viata lui (cum ar fi frumoasa sotie, suedeza Britt Eckland, interpretata de Charlize Theron).
Exceptional si Geoffrey Rush, care se apropie foarte mult de cel pe care il interpreteaza, actorul recunoscand ca i-a fost destul de greu sa accepte rolul, deoarece o persoana ca Peter Sellers este foarte greu de copiat si de interpretat, registrul sau fiind foarte variat. Mai ales pentru usurinta cu care se pune in multiple roluri si le interpreteaza perfect, insa in viata personala nu reuseste sa razbata. Cu putine exceptii, insa. Una dintre acestea este frumusetea scenei in care o cere in casatorie pe Britt Eckland, mimand interpretarea unui cantec faimos, cu orchestra in spate ferestrei. Superba scena.
Peter Sellers a spus odata: “Transpunerea mea ca personaj pe marile ecrane ar fi probabil una dintre cele mai plictisitoare experiente cu putinta”. Nu a fost asa, dimpotriva, un film extrem de interesant, despre un artist destul de putin cunoscut generatiilor mai tinere.
1 comment