Regia: Pedro Almodovar
Actori: Cecilia Roth, Marisa Paredes, Penelope Cruz
In momentul cand am vazut acest film, intr-o serie de trei filme regizate de Pedro Almodovar, acum cativa ani, mi-a placut cel mai mult si mi s-a parut cel mai inchegat si mai plin de substanta.
Povestea unei femei (Manuela) care isi pierde fiul intr-un cumplit (si inutil) accident de masina si pleaca in cautarea tatalui acestuia pentru a-i spune despre fiul sau pierdut si despre dorinta acestuia sa a-si cunoaste tatal, desi ea ii spusese ca murise dupa nasterea lui. Cuvintele lui, pastrate in jurnalul cu care a murit in mana, o determina sa caute noi raspunsuri: “Azi dimineata m-am uitat prin camera mamei mele si am gasit un vraf de poze. Toate aveau o jumatate lipsa. Tatal meu, banuiesc. Am impresia ca si din viata mea lipseste aceeasi jumatate. Vreau sa-l regasesc, nu ma intereseaza cine este sau cum s-a purtat cu mama. Nimeni nu are cum sa-mi ia acest drept numai al meu”.
Plecat in cautarea lui Esteban (tatal fiului ei, numit tot Esteban), acum devenit un travestit pe nume Lola, ajunge in Barcelona si devine parca indiferenta vietii, fiind purtata de vant in toate directiile. Se implica totusi, sentimentele materne nu se estompeaza si o gazduieste pe Rosa, purtatoare unui nou Esteban, avand acelasi tata-Lola. Cum Rosa este bolnava de SIDA si moare la nastere, Manuela ramane cu bebelusul si reincepe marea calatorie a vietii sale, intre Barcelona si Madrid.
Este un film la care s-a vazut mai clar maiestria marelui regizor. Din cele trei filme vazute, mi se pare ca Almodovar este un cautator, dar si cunoscator al sufletului omenesc, pe care incearca sa il infatiseze spectatorului in forma pura, nealterata, pentru ca acesta sa gaseasca propria descriere si sa il defineasca dupa cum crede el. Lasa o libertate mare in gasirea celui mai bun mesaj, in cautarea personajelor pozitive si negative, daca aceastea exista, pentru el doar exprima viata in forma cea mai obisnuita. Poate insa abordeaza prea des si prea pregnant anumite teme care nu face, in multe cazuri, filmografia sa accesibila decat expertilor si mai putin publicului larg: homosexualitatea, SIDA, prostitutia, transsexualitatea etc.