Regia: William Wyler
Actori: Gregory Peck, Audrey Hepburn, Eddie Albert
Cine nu isi mai aminteste de acest titlu-”Vacanta la Roma”? Cine poate uita zambetul cuceritor si totodata nevinovat al lui Audrey Hepburn? Chiar daca este primul ei rol principal, este si cel care a cucerit inimile marelui public si aici ma includ si eu, fiind una dintre actritele mele favorite. Poveste de dragoste depaseste orice bariere, mai cu seama cele privind pozitia in societate si este un film care nu dezamageste peste ani, mai cu seama ca are un final atipic, care ar fi cu siguranta altul acum, daca s-ar face un remake hollywood-ian (probabil el ar fi scos povestea in presa, ea s-ar fi suparat, apoi s-ar fi impacat si ar fi trait linistiti pana “la adanci batraneti”).
Hepburn, recompensata de altfel si cu premiul Oscar pentru cea mai bun actrita pentru acest rol, este superba in aparitia sa, ca Printesa Ann, o tanara obosita de indatoririle date de pozitia sa, ce o obliga sa fie mereu zambitoare, multumita si perfecta, care nu ii aduce nicio pasiune, din cauza careia nu isi poate indeplini nicio dorinta nebuneasca. Ajunsa la Roma, are un moment de deznadejde, de plictiseala si de saturare de asemenea rol pe care nu si-l doreste si fuge pe strazi, intr-o noapte, in speranta ca va cunoaste si altfel de viata. Adormita de pastilele primite inainte de plecare, este gasita pe o banca de Joe Bradley (Gregory Peck-simpatic si serios), un ziarist care nu ii cunoaste chipul , desi a doua zi trebuie sa ajunga tocmai la conferinta ei de presa.
In momentul in care realizeaza cine este, dupa o noapte plina de peripetii, isi da seama ca ea poate fi cea care ii poate relansa cariera de ziarist si contul bancar, si asa destul de precar, si poate reprezenta sansa lui de a se reintoarce in America. Insa pe masura ce o cunoaste mai bine, viziunea lui despre printesa se schimba: este simpla, ii place sa hoinareasca, sa se plimbe, sa deguste sampanie sau inghetata, sa nu mai asculte de consilieri sau majordomi, sa poarte parul scurt (absolut superb) sau sa se bata cu agentii secreti care au venit sa o prinda. Apare dragostea sau este doar o parte insemnata a vietii, care te determina sa iti regandesti prioritatile?
Inca de la inceput, aflam ca “Roman Holiday” este filmat in intregime la Roma si, intr-adevar, privelistea capitalei Italiei incanta, pare un oras atemporal, care nu si-a pierdut deloc farmecul dupa cel de-al doilea razboi mondial, poate doar valoarea banilor (mii de lire care nu inseamna mare lucru, fiind si incredibil de mari, adevarate fasii de hartie). Este un film care a facut senzatie si in epoca, avand nu mai putin de zece nominalizari la Oscar si castigand trei premii (pe langa Hepburn, premiul pentru costume si premiul pentru cea mai buna poveste pentru un scenariu-Dalton Trumbo). Este o pelicula superba, un film recomandat calduros tuturor romanticilor si cinefililor adevarati de Filme-carti.ro.