1001 filme pe care trebuie sa le vezi intr-o viata Filme Recomandat

Gegen die Wand (2004)

Gegen die Wand(2004) – Cu capul inainte
Regia: Fatih Akin
Actori: Birol Unel, Sibel Kekilli, Catrin Striebeck
Realitatea vietii bate orice film, iar nebunia dragostei bate orice alta forma de nebunie. Iar cand vorbim despre un film european, in speta o coproductie germano-turca, putem spune ca totul este atipic (din punct de vedere cinematografic evident), dar in acelasi timp extrem de realist. Pentru ca fiecare dintre noi stim ca dragostea apare de unde nu te gandesti, in momentele in care este firesc sa nu o dorim si cateodata pentru o persoane la care nu speram. Cu totii am auzit de casatoriile aranjate in societatile occidentale realizate pentru a ocoli rigorile unei legi care ne restrictioneaza accesul la acea comunitate sau chiar ne discrimineaza personal. Majoritatea dintre acestea dispar peste ani, dupa ce restrictiile s-au atenuat, in vreme ce o parte dintre ele se transforma intr-o relatie de prietenie acceptata sau chiar intr-o adevarata casnicie.

Este si cazul eroilor din acest film: Cahit (un actor special acest Birol Unel, cu transformari profunde de-a lungul filmului) este un simplu angajat intr-un club de noapte, cu grave probleme alcoolice, cu o tentatie de a lua viata usor, fara a-si face griji privind ziua de maine sau privind viata in ansamblul sau, de unde si accidentul suferit cu masina si spitalizarea sa intr-un spital de boli psihice, pe considerentul ca a incercat sa se sinucida. Pe de alta parte, o avem pe Sibel (la fel de generoasa Sibel Kekilli), o tanara femeie care incearca prin metode neortodoxe de a scapa de familia ei, “pentru ca vrea sa traiasca, sa se distreze, sa danseze si sa faca sex”. Nebunia ei este, se pare, congenitala si cronica: nu ezita sa aiba mai multe tentative de sinucidere, doar pentru a scapa odata de parinti si de traditiile lor, care ii impun sa se casatoreasca cu un om de aceeasi etnie: un turc.

Cand il descopera pe Cahit, isi da seama de sansa care i s-a ivit-sa se casatoreasca cu el pentru a scapa de familie si a-si vedea de telurile vietii ei. Casnicia decurge initial pe linia pe care si-au dorit-o ambii, fara sa se vada decat acasa, traindu-si fiecare viata cu altii, desi apar momente de tandrete aparenta si un inceput de prietenie. In timp insa, Cahit, devine gelos pe aventurile dese ale “sotiei” sale, desi nu ii marturiseste nimic acesteia si apare treptat chiar sentimentul de dragoste, cu toate ca aceasta pare neimpartasita. Nu mai suporta iesirile acesteia si, in cele din urma, explodeaza si savarseste o fapta reprobabila, dar intrucatva motivata.

Ce gasim noi, ce ne atrage atentia? In primul rand, asistam la ciocnirea dintre doua civilizatii, care, desi traiesc impreuna de mult timp (si vorbim aici de o populatie mare de turci care locuiesc in Germania), au conceptii si priviri complet diferite asupra vietii. Privim in principal turcii stabiliti acolo, care nu isi uita traditiile si doresc sa ramana inchistati in propria comunitate, nefiind permise casniciile cu nemtii. De asemenea, nu sunt uitati si turcii care se reintorc la Istambul, care normal ar trebuie sa vina pe o pozitie inalta, insa ii regasim in meserii obscure ca sofer de taxi sau menajera intr-un hotel important.

Pe de alta parte, doua personaje care sunt total diferite si care totusi ajung de la o dragoste imposibila la o poveste de iubire profunda, care pare a-i urma oriunde ii duce viata. Muzica turceasca ii urmeaza peste tot si mi s-a parut ca fiecare moment de acest gen era in tonalitatea cu starea sufleteasca a personajelor (chiar daca nu imi place muzica de acest gen si mi-a adus aminte de finalul neplacut din Slumdog Millionaire-prin contrast, melodia I feel you a lui Depeche a parut naucitor de frumoasa si perfect adaptata filmului). Actorii principali reusesc roluri complexe (am auzit ca Sibel a fost actrita de filme porno inainte de acesta, ceea ce nu e un repros), interpretarea este fara cusur si pentru ca imbina fara probleme transformari de personalitate, dar si de fizic destul de mari pe parcursul filmului.

Nota: 9/10

Articole similare

Prin blogosfera cinefila (29 aprilie – 5 mai 2013)

Jovi Ene

Istorie, cu două stații: The Last Picture Show (1971)

Dan Romascanu

Când cetățenii ridică armele: Teroristka (2019)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult