Mon roi (2015)
Regia: Maïwenn
Distribuția: Vincent Cassel, Emmanuelle Bercot, Louis Garrel
Actrița și regizoarea franceză Maiwenn are deja o biografie destul de interesanta care ar putea fi în viitor subiectul unui film. Până când acest lucru se va întâmpla (sau nu) fiecare apariție a sa în fața sau în spatele aparatului de filmat suscită interesul și cauzează discuții aprinse. Maiwenn nu este și nici nu cred că încearcă să fie o personalitate care caută consensuri ușoare, și filmul ‘Mon Roi’ nu este o excepție. Este primul ei film de lung metraj în care Maiwenn se rezumă să fie ‘numai’ regizoare, încredințând rolurile principale unui cuplu de actori remarcabili, Vincent Cassel și Emmanuelle Bercot. Bercot de altfel a și obținut un premiu de actorie la Cannes pentru acest rol. Sunt multe lucruri care mi-au plăcut în acest film, sunt și câteva care m-au impresionat mai puțin, dar ‘Mon Roi’ nu m-a lăsat indiferent în niciun moment din cele peste două ore de proiecție.
Avocata Tony și proprietarul de restaurant Giorgio trăiesc o poveste de dragoste tumultoasă care durează zece ani, poveste pe care o urmărim de la prima întâlnire până la posibilul sfârșit prin intermediul flashback-urilor care se desfășoară în amintirea eroinei după un accident de ski care o imobilizează pentru câteva luni, posibilă tentativa de sinucidere sau poate testare a limitelor. Este o poveste care pare sortită eșecului pentru toată lumea în afara de cei care o trăiesc direct, o legătură și o căsnicie în care există iubire dar nu fericire, o relație asimetrica în care femeia cade repetat sub fascinația bărbatului care pare a acumula toate viciile masculine posibile – infidelitate, droguri, instabilitate materială. Apele par a se liniști într-un final destul de ambiguu, dar nu putem fi siguri că povestea s-a terminat cu adevărat.
Calitatea principală a filmului în opinia mea o constituie interpretarea excepțională a rolurilor principale. Metoda folosită de regizoarea Maiwenn definește liniile principale ale rolurilor și locul unde ajunge acțiunea în fiecare scenă, dar nu stabilește precis gesturile sau replicile, acordând actorilor o mare libertate de exprimare. Emmanuelle Bercot și Vincent Cassel folosesc cu implicare această libertate imersându-se în rolurile a doi oameni care se iubesc unul pe celalalt până la distrugere reciprocă. Performantele actoricești sunt cu atât mai remarcabile ținând cont de faptul că actorii au fost obligați să improvizeze în unele momente deoarece scenariul nu oferea foarte multe repere suplimentare. De exemplu dimensiunea intelectuală a lui Tony nu este deloc pusă în valoare, în contrast cu lumea strălucitoare dar goală de conținut a celebrităților între care se învârte Giorgio. Traseul recuperării fizice și psihice a lui Tony în sanatoriu urmează un traseu schematic și idealizat, iar scena finală pare să anuleze o mare parte din efectele construite de-a lungul acțiunii. Este un film interesant, care captează mai ales prin calitatea și intensitatea jocului celor doi actori. Mai multă atenție la detaliile din jur și mai puțin schematism în definirea intrigilor de acțiune și a personajelor secundare ar fi făcut diferența dintre un film interesant cum este ‘Mon roi’ și un film foarte bun.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Cinehouseuk.blogspot.com)
