Un monde merveilleux (2024)
Regia: Giulio Callegari
Distribuția: Blanche Gardin, Angélique Flaugère, Laly Mercier
Trăim în plină angoasă colectivă creată de pericolele roboților și ale Inteligenței Artificiale. Meseriile dispar sau sunt amenințate, aplicațiile AI și robotii sunt din ce în ce mai prezenți în viețile noaste și nu doar că ei amenință să devina mai inteligenți și mai puternici decât noi, dar se pare că am dezvoltat sau suntem pe care să dezvoltăm o dependență de ei mai ceva decât dependența de ecranele telefoanelor care deja au pus stăpânire pe viețile noastre. Ce metodă mai bună de a lupta împotriva acestor angoase decât râsul – adică comedia și satira? ‘O lume minunată’ (‘Un monde merveilleux’ este titlul original) al regizorului francez (debutant în lung metraj) Giulio Callegari reușește să ne destindă vreme de 78 de minute fără a se detașa de problemele zilei, pe care le tratează cu lejeritate și umor.
Ne aflăm într-unul dintre viitorurile apropiate posibile. În Franța (dar se pare că nu și în Spania sau în Portugalia) roboții au înlocuit oamenii în majoritatea activităților productive sau de servicii, de la profesorii din școli până la îngrijitorii bătrânilor. Excepția este poliția care recrutează doar oameni. Cam toată lumea are un robot care se ocupă de sănătatea și buna dispoziție personală, de lecțiile copiilor și de dietă sau bucătărie. O excepție este Max, care este un fel de anarhistă anti-roboți care după ce-și pierduse serviciul este nevoită să recurgă împreună cu fiica sa Paula la … furtul de roboți pentru a supraviețui. Paula este scoasă din școala robotizată și mama se ocupă de educația ei – de la lecții de matematică până la furtul de mâncare sau de benzină. Ghinionul face ca un robot furat dintr-o casă de bătrâni să fie un model vechi (T-zero de unde numele sau Théo) care nu mai poate fi revândut. Théo este simpatic, plin de bunavoință, dar cam naiv și cam neîndemânatic. Atunci când Théo este prins furând dintr-un supermarket, autoritățile decid să-i ia lui Max dreptul de a-și educa fiica. Max și Théo vor porni că într-un fel de road movie pentru a o găsi și recupera pe Paula. Intre anarhista robotofobă și robotul care este gata să facă aproape orice pentru că ea să fie fericită, relațiile evoluează.
Scenariul – la care Giulio Callegari este co-autor – reușește mai bine la nivel de detalii. Comicul de situații și replicile amuzante țin trează permanent atenția spectatorilor. Linia de acțiune este însă destul de previzibilă și am avut senzația că am văzut deja în cel puțin zece filme variații asemănătoare ale poveștii despre interacțiunile dintre oameni și roboti. Callegari și colegii săi au avut însă buna inspirație să nu lungească inutil povestea. Cele 78 de minute cât durează ‘Un monde merveilleux’ sunt la limita inferioară a duratei unui lung-metraj în zilele noastre, dar sunt 78 de minute consistente. Regizorul a ales să nu folosească efecte computerizate pentru a da formă roboților, astfel încât rolul lui T-zero/Théo este jucat de o actriță. Nu stiu daca motivul a fost bugetul mic sau ideologia, dar rezultatul este mai mult decât satisfăcător. Théo este haios – în tradiția lui R2-D2 – și până la urma reușește să ne emoționeze. Blanche Gardin, pentru care a fost scris, se pare, rolul lui Max, este excelentă. Înțeleg că este o specialistă a rolurilor de femei depresive – aici are șansa să lupte și să-și ia revanșa. ‘Un monde merveilleux’ este un film mic și eficace, care reușește să ne amuze și să ne facă să gândim fără a forța nota în nicio direcție.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
