-Adriana Gionea scrie la ‘PostModern’ despre documentarul ‘McQueen’: ‘Dacă eşti pasionat de istoria artei, de avangardă şi de poveştile în care sublimul oniric şi întunericul se întâlnesc seducător şi angoasant, documentarul realizat de Ian Bohonte şi Peter Ettedgui te va face să-l adori pe McQueen, să tresari entuziasmat datorită mesajului încurajator pentru cei pasionaţi de artă, să rămâi exaltat în faţa defilărilor unor siluete ce devin picturi sau sculpturi pe podiumul de prezentare. Te întrebi dacă nu cumva McQueen s-a născut prea târziu. Dali şi tot cercul avangardiştilor conduşi de Andre Breton s-ar fi prosternat în faţa lui. Klimt şi Egon Schiele ar fi văzut în el un frate în Viena unde erotismul şi adâncurile inconştientului invitau la scufundarea frumuseţii în fertilul mâl al instinctelor ascunse, descoperite de psihanaliză. Tzara şi tovarăşii lui de la Cabaret Voltaire l-ar fi vrut pentru nişte puneri în scenă care să provoace. Peggy Guggenheim l-ar fi luat sub aripa ei protectoare. Jodorowsky l-ar fi rugat să îl ajute la regizarea capodoperei psihedelic-metaforice The Holy Mountain. Coregrafii ruşi fugiţi în Parisul interbelic şi-ar fi vândut şi sufletul pentru a-l convinge să creeze costume nemaivăzute. Oscar Wilde i-ar fi devenit fan. Poe ar fi fost intrigat. Baudelaire sau Rimbaud l-ar fi rugat să lase ceţoasa Londră a creatorilor de poveşti gotice pentru a veni în Parisul lor decadent, unde ar fi transformat poeziile damnaţilor opiomani în veritabile spectacole unde strălucirea făcea amor dezlănţuit cu tentativele autodistructive mascate de invitaţia la voluptate.’
-La ‘DinFilme’ am gasit recomandari pentru festivalul Cinepolitica 2019: ‘Începem lista recomandărilor cu „The Factory“/„Fabrica“ (18 aprilie, 20.30) și „The Captain“/„Căpitanul“ (21 aprilie, 20.30), filmele care deschid şi închid festivalul. Marius Copel, selecţionerul lungmetrajelor şi directorul artistic al Festivalului, le descrie ca pe „niște producții aparte, care nu pot fi încadrate foarte ușor. Sunt experiențe în sine, melanjuri de genuri și stări“. „The Factory“ se concentrează pe tensiunea din interiorul unui grup de muncitori neplătiţi, în urma deciziei lor de a-l răpi pe posesorul fabricii, iar în „The Captain“, povestea colectivă se restrânge la povestea individuală: Herold, un tânăr soldat german, îşi asumă identitatea unui căpitan SS, în ultimele zile ale celui de-al doilea RM, şi folosindu-se de o falsă, dar eficientă autoritate, îşi pune în aplicare toate dorinţele latente.’
-Angela de la ‘CineAmator’ a vazut in aceasta saptamana ‘Pet Sematary’: ‘“Pet Sematary” exploreaza un teritoriu terifiant, materialul sursa desi modificat, ramanand o baza senzationala pentru a speria cu minim de efort. Un film care isi asuma niste stereotirpuri ale genului, dar o productie eficienta cand vine vorba sa sperie, fara sa apeleze la artificii ieftine. Ridica niste semne de intrebare privind moralitatea si viata de dupa moarte, iar regizorii se incapataneaza sa lucreze cu un scenariu care iti intra pe sub piele cu o atmosfea ciudata redata de locatii (padurea este intentionat artificiala, ceata, lumini albastre). Plus ca si machiajul este unul eficient, atat in cazul pisicii (aproape groteasca), cat si in al celui pentru personaje.’
-A ajuns in Romania si ‘The Sisters Brothers’ in cadrul Festivalului Filmului American. L-am vazut si eu acum cateva luni si am scris despre el, l-a vazut acum si Cristian Caloian de la ‘liternet.ro’: ‘The Sisters Brothers este un titlu comic şi confuz în acelaşi timp. El provoacă spectatorul să prelucreze mental o imagine imposibilă: fraţi (brothers) care sunt în acelaşi timp şi surori (sisters). Vom vedea apoi că filmul propune o legătură fraternă profundă şi blândă, cu valenţe feminine, care justifică în mare parte alegerea. Dacă Brokeback Mountain, un clasic al răsturnării convenţiilor genului, se concentra asupra homosexualităţii, The Sisters Brothers, tot un western atipic, propune tema fraternităţii. Mai cuminte, e adevărat, dar relevant pentru categorii mai largi de public.’
-Emil Calinescu scrie la ‘CinEmil’ despre ‘Dragged Across Concrete’ pe care l-am vazut si eu acum cateva zile: ‘De cealalta parte a justitiei – Dragged Across Concrete este un film atipic. Nu as zice de Oscar, nu daca si cat va castiga el, dar este un film de festival in intelesul clasic al cuvantului. Nu este un film comercial, nu-ti poti duce iubita la acest film, nu este nicidecum un film de popcorn. Desi, dintr-o anumita privinta, popcornul nu este chiar o idee rea.’
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Aniversarea” (2017)
–”The American Friend” (1977)
–”Dragged Across Concrete” (2018)
–”The Lobster” (2015)
–”The Boys Are Back” (2009)
-”Sans Soleil” (1983)
